Inadmissibility of annulment against final venue transfer decision due to proper citation and presence

Şedinţa publică din data de 19 februarie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub nr. x/2019, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce forma obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Prin încheierea nr. 1815 din 17 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins cererea de strămutare, având în vedere dispoziţiile art. art. 140 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri, petentul A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, solicitând reanalizarea cererii de strămutare şi admiterea acesteia, cu consecinţa strămutării litigiului de muncă ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă pe rolul unei instanţe egale sau superioare în grad acesteia.

În motivare, contestatorul a expus eliptic parcursul litigios al dosarului, insistând asupra unor pretinse eronate admiteri a excepţiei tardivităţii unor cereri, pe care le-a formulat în dosarele nr. x/2017 al Tribunalului Bacău şi în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bacău.

De asemenea, autorul prezentului demers judiciar şi-a exprimat nemulţumirea pentru a fi fost sancţionat de către instanţele de judecată la plata unei amenzi judiciare în sumă de 500 RON pentru exrcitarea abuzivă a drepturilor procesuale constând în promovarea în cascadă a unor contestaţii în anulare vădit inadmisibile.

Referitor la încheierea atacată, contestatorul a arătat că aceasta menţionează condiţiile prevăzute de art. art. 140 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., care reglementează cererea de strămutare şi a susţinut că, în opinia sa, chiar normele legale evocate îl îndreptăţesc la o atare solicitare.

Înalta Curte, luând în analiză calea extraordinară de atac de retractare cu a cărei soluţionare a fost învestită, reţine următoarele:

Verificarea memoriului depus la dosar de contestatorul A., relevă că în speţă contestaţia în anulare este promovată împotriva unei hotărâri pronunţate în soluţionarea unei cereri de strămutare, iar autorul nu a precizat temeiul de drept pe care şi-a fundamentat calea extraordinară de atac de retractare.

Astfel, potrivit art. 144 alin. (2) C. proc. civ. "hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă."

Totodată, este de remarcat că legiuitorul a reglementat contestaţia în anulare ca fiind o cale extraordinară de atac de retractare deschisă părţii care o invocă, strict pentru motivele prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 1 - 4 C. proc. civ., respectiv:

(1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4. instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 şi 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Prealabil dezlegării oricăror alte aspecte, având în vedere că prezenta contestaţie nu este încadrată în drept şi este promovată împotriva unei încheieri prin care s-a soluţionat o cerere de strămutare, care este o hotărâre definitivă, Înalta Curte constată că dispoziţiile legale aplicabile în cauză sunt cele ale art. 503 alin. (1) din acelaşi Cod, care reglementează contestaţia în anulare de drept comun, respectiv cea îndreptată împotriva hotărârilor definitive pronunţate atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

De asemenea, instanţa supremă impune concluzia că încheierea prin care a fost soluţionată o cerere de strămutare nu este susceptibilă de a fi contestată decât în calea contestaţiei de drept comun, în condiţiile în care contestaţia specială poate avea ca obiect doar hotărâri pronunţate în soluţionarea recursului.

Astfel, cenzurând încheierea contestată din perspectiva cazului de anulare indicat, se constată că în practicaua acesteia s-a consemnat că petentul A. a fost prezent personal la soluţionarea cererii de strămutare, iar procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul nr. x/2019 al acestei instanţe atestă că acesta a fost legal citat pentru termenul de judecată din 18 octombrie 2019, când s-a judecat cererea.

Prin urmare, analiza mai sus expusă exhibă fără echivoc faptul că în speţă nu sunt întrunite condiţiile instituite de legiuitor pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare întemeiate pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că pot fi contestate hotărârile definitive atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Or, având în vedere că petentul a fost legal citat şi prezent personal la dezbaterile din dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la termenul din 17 octombrie 2019, când pricina s-a soluţionat, contestaţia în anulare urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 1815 din 17 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2020.