Insufficiency of cassation grounds: general dissatisfaction with damage quantum lacks statutory legal violations

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2020

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub numărul de dosar x/2016 şi întemeiată în drept pe prevederile art. 1349 C. civ. şi pe cele ale art. 1376 alin. (2) şi următoarele C. civ., reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.350.000 RON, reprezentând despăgubiri civile.

Prin sentinţa civilă nr. 167 din 25 ianuarie 2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenienţii forţat C. şi D. şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.209,63 RON, cu titlu de daune materiale către reclamantă şi a sumei de 50.000 RON, cu titlu de daune morale.

În termenul legal, împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel.

Împotriva aceleiaşi sentinţe civile, dar şi a încheierii interlocutorii din 6 octombrie 2016, pârâta S.C. B. S.A. a declarat apel.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, prin decizia nr. 1942A/2018 din 12 octombrie 2018 a respins ca nefondat, apelul declarat de pârâta B. S.A..

A admis apelul promovat de reclamanta A., a schimbat, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a majorat cuantumul daunelor materiale la plata cărora a fost obligată pârâta cu suma de 1.109,99 RON.

A menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 1942A/2018 din 12 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivare, recurenta-reclamantă a criticat decizia atacată, susţinând, în esenţă, că instanţa de apel nu a ţinut cont, în cuantificarea daunelor materiale şi morale, de cheltuielile efective ce au fost dovedite, de gradul de degradare al stării sale de sănătate şi de schimbarea totală a modului său de viaţă.

În ceea ce privesc daunele morale, astfel cum acestea au fost justificate atât de către instanţa de fond, cât şi de către instanţe de apel, apreciază că acestea sunt derizorii faţă de suferinţele accidentului (sechelele, cât şi traumele psihice suferite) şi nu reprezintă nici pe departe o justă compensaţie raportat la schimbarea dramatică ce a avut loc în viaţa recurentei de la producerea accidentului.

Mai mult, consideră că ar trebui luată în calcul şi vârsta sa, deoarece organismul este într-o continuă degradare odată cu înaintarea în vârstă, iar leziunile şi traumele deja existente se vor agrava din ce în ce mai mult odată cu trecerea timpului.

Aşa fiind, în opinia recurentei, instanţa de apel ar fi trebuit să ia în considerare toate aceste aspecte ce ţin de viaţa şi de traiul recurentei de zi cu zi, aspecte ce au determinat-o să nu mai poată munci, iar viaţa să i se deterioreze ireversibil.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului recurentei-reclamante, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 18 octombrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Se constată că reclamanta A. a indicat formal motivele de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., întrucât aceasta s-a rezumat strict la a-şi exprima nemulţumirea cu privire la cuantumul daunelor acordate, cu referire la nivelul suferinţelor fizice şi psihice trăite, aspecte ce nu pot fi analizate în această etapă procesuală, instanţa de apel fiind suverană în a aprecia, în baza probatoriului administrat, în raport de circumstanţele cauzei, cuantumul daunelor.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

De altfel, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc consideraţii cu privire la modalitatea în care instanţa de apel a justificat întinderea despăgubirilor acordate cu titlu de daune materiale şi morale, ci aprecieri generale legate de impactul pe care l-a avut accidentul asupra recurentei şi de finalitatea pe care trebuie să o aibă compensaţiile morale în asemenea cazuri.

Se impune precizarea faptului că aprecierea judecătorilor de fond cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii şi solicitarea recurentei de majorare a sumei acordată cu titlu de daune morale vizează aspecte de temeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanţei de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate, în raport de motivele de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 Cod procedură civilă.

Prin urmare, susţinerile privind neacordarea daunelor în cuantumul solicitat nu sunt suficiente dacă nu s-au indicat încălcările de lege care pot să atragă examenul de legalitate.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării şi dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile menţionate, obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1942A/2018 din 12 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţiaa VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1942A/2018 din 12 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2020.