Withdrawal of appeal and annulment of cross-appeal for failure to pay court fees in contract damages litigation

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2020

Deliberând asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 noiembrie 2017 pe rolul Tribunalului Ilfov, sub număr de dosar x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE AEROPORTURI BUCUREŞTI S.A., solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata sumei nete de 69.000 euro către reclamantul A., reprezentând daune-interese stabilite în conformitate cu prevederile Contractului de administrare nr. x/17.05.2013 şi cu titlu de capăt de cerere, actualizarea sumei precizată la pct. I cu indicele de inflaţie; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumei precizată la pct. I, calculată de la data de 09.06.2014 şi până la data achitării efective şi integrale a sumei solicitată prin capătul de cerere principal. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3443 din 15 decembrie 2017, Tribunalul Ilfov a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională AEROPORTURI BUCURESTI S.A., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 69 000 euro la cursul BNR din ziua efectuării plăţii şi suma de 18 064,80 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel reclamantul A. şi pârâta COMPANIA NAŢIONALA AEROPORTURI BUCUREŞTI S.A.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia nr. 2160A din 1 noiembrie 2018 a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A..

A admis apelul formulat de apelanta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ AEROPORTURI BUCUREŞTI S.A., a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 6.067 euro la cursul BNR din ziua plăţii.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A compensat parţial cheltuielile de judecată în apel şi a obligat apelantul reclamant la plata către apelanta pârâtă a sumei de 1884 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, iar pârâta COMPANIA NAŢIONALA AEROPORTURI BUCUREŞTI S.A. a formulat recurs incident.

Recurentul-reclamant solicită, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Recurenta-pârâtă îşi întemeiază recursul incident pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În subsidiar, solicită obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 6 decembrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului întocmit în cauză.

Recurenţii nu au depus puncte de vedere la raportul întocmit.

La 30 mai 2019, recurentul-reclamant a transmis la dosar cerere de retragere a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 2160A din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă .

În acest sens, recurentul-reclamant a depus declaraţia autentificată sub nr. x/29.05.2019 de BNP B. .

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, cererea formulată de recurentul-reclamant A. şi a reţinut:

Se constată că prin declaraţia autentificată sub nr. x/29.05.2019 de BNP B. recurentul-reclamant a declarat că este de acord cu finalizarea litigiului prin retragerea recursului, declaraţia menţionată reprezentând o achiesare expresă şi totală la decizia civilă nr. 2160A din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Principiul disponibilităţii, specific procesului civil, este consacrat de art. 9, precum şi de art. 22 alin. (6) C. proc. civ. şi constă în faptul că părţile pot determina nu numai existenţa procesului, respectiv declanşarea acestuia şi libertatea de a-i pune capăt, dar şi stabili cadrul procesual.

Aşadar, principiul disponibilităţii cuprinde şi posibilitatea părţilor de a efectua acte de dispoziţie, acestea fiind desistarea (renunţarea reclamantului), achiesarea şi tranzacţia judiciară.

Dispoziţiile art. 404 alin. (2) C. proc. civ. stipulează că renunţarea la calea de atac se poate face şi ulterior pronunţării, chiar şi după declararea căii de atac, prin prezentarea părţii înaintea preşedintelui instanţei sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanţei, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanţa competentă, dispoziţiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

Totodată, prevederile art. 463 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.

Manifestarea expresă de voinţă a părţii reglementată de art. 404 C. proc. civ. se caracterizează prin aceea că partea care a pierdut procesul, în primă instanţă sau în apel, renunţă la dreptul de a exercita calea de atac, apelul sau, după caz, recursul, împotriva hotărârii respective ori dacă a formulat deja o cale de atac, o retrage.

Astfel, în ipoteza renunţării la calea de atac, aceasta echivalează cu o achiesare la hotărârea atacată, sens în care nu este necesar acordul intimatului.

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 404 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc şi ulterior exercitării căii de atac, după trimiterea dosarului la instanţa superioară, în cursul judecării căii de atac titularul acesteia putând oricând să se desisteze de continuarea judecăţii în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., întrucât partea înţelege să-şi retragă calea de atac.

În cauza de faţă, manifestarea de voinţă a recurentului în sensul de retragere a recursului, respectiv de achiesare expresă la decizia civilă nr. 2160A din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reprezintă un act de dispoziţie al acestuia, care nu este supus cenzurii instanţei.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 463 alin. (1) C. proc. civ., cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, urmează să ia act de achiesarea recurentului-reclamant A. la decizia civilă nr. 2160A din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţiaa VI-a Civilă.

Recursul incident declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ DE AEROPORTURI BUCUREŞTI S.A. împotriva deciziei civile nr. 2160A din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii …".

Conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanţa, reclamantul nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, instanţa va anula cererea sau o va soluţiona în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenta nu s-a conformat obligaţiei ce-i revenea, respectiv să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 3232,06 RON, stabilită în sarcina sa.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligaţia timbrării.

Este de amintit că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei acţiuni sau căi de atac, dar şi respectarea dispoziţiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în faţa instanţei, aceasta nefiind legal sesizată.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, instanţa este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a da eficienţă dispoziţiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs incident formulată de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ AEROPORTURI BUCUREŞTI S.A. împotriva deciziei civile nr. 2160A din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 463 C. proc. civ., ia act de achiesarea recurentului-reclamant A. la decizia civilă nr. 2160A din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Anulează ca netimbrată cererea de recurs incident formulată de recurenta-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ AEROPORTURI BUCUREŞTI S.A. împotriva deciziei civile nr. 2160A din 1 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2020.