Territorial jurisdiction for consumer credit actions under alternative competence rules and the location of a closed banking branch

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 19 aprilie 2019, sub număr de dosar x/2019, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. (fostă D. Romania SA) şi D. Romania S.A. - AGENŢIA TÂRGU JIU, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa:

I. să se constate abuzive şi nule clauzele din contractul de împrumut nr. x din 24.04.2008 încheiat cu D. Agenţia Târgu Jiu referitoare la:

1. pct. 3.2 Dobânda "Rata dobânzii" din Condiţii Generale referitor la paragrafele care stipulează "Dobânda se poate modifica în funcţie de variaţia ...marjei, aceasta din urmă variind,conform deciziei băncii. În cazul în care indicele de referinţă şi/sau a marja băncii variază cu minim 10%(în plus/minus) faţă de valoare iniţială a acestuia/la cea mai recentă modificare, după caz, Banca poate modifica Dobânda în consecinţă, în orice moment, conform deciziei sale"; pe cale de consecinţă, să fie obligată pârâta la respectarea şi recalcularea nivelului dobânzii percepute după următoarea formulă (stabilită şi agreată de la încheierea contractului): marja băncii fixă de 7,60% + valoarea indicelui de referinţă LIBOR CHF 3M (actualizat trimestrial) aplicabilă de la semnarea contractului şi pe întreaga durată a acestuia şi la restituirea către reclamant a sumelor plătite în plus cu titlu de dobândă peste formula stabilită, la acestea calculându-se şi dobânda legală aferentă de la data plăţii şi până la data plăţii integrale.

2. pct. 4 "Comisionul de acordare" şi art. III din Termenii împrumutului care prevăd un comision de acordare 5.00% din valoarea împrumutului în cuantum de 630 CHF şi să se dispună restituirea acestuia şi plata dobânzii legale aferente de la data încasării comisionului de acordare şi până la plata integrală a acestuia;

3. să se constate caracterul abuziv al Pct. 3.4 din Condiţii Generale şi pe cale de consecinţă, să se constate nulitatea absolută a acestui articol şi să dispună restituirea sumelor plătite în plus cu titlu de marja băncii (din componenţa dobânzii) majorată peste formula stabilită la data încheierii contractului, la acestea calculându-se şi dobânda legală aferentă de la momentul încasării şi până la data plăţii integrale;

4. să se constate caracterul abuziv al Pct. 8.6 "Rambursarea" din Condiţii Generale şi pe cale de consecinţă să se constate nulitatea absolută privitoare la aplicarea dobânzii penalizatoare în cuantum de 8% anual peste dobânda curentă şi alte sume restante, cât şi 8% anual peste dobânda restantă şi să se dispună restituirea către reclamant a sumelor plătite în plus cu titlu de dobândă penalizatoare peste formula stabilită, la acestea calculându-se şi dobânda legală aferentă de la momentul încasării şi până la data plăţii integrale.

De asemenea, reclamanţii au mai solicitat:

II. să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate în contractul de credit la Secţiunea 8, respectiv punctele 8.1, 8.3 şi 8.4 din Condiţiile generale privind efectuarea plăţilor în moneda creditului şi suportarea de către consumator a diferenţelor de curs valutar;

III. să se constate nulitatea absolută a acestor clauze şi să se dispună îngheţarea cursului de schimb valutar franc elveţian - leu şi efectuarea plăţilor în temeiul contractului de credit la valoarea de la data încheierii contractului, respectiv 1 CHF/2,2160 RON, urmând ca pârâtele să restituie reclamantei sumele plătite în plus de către acesta;

IV. să se dispună calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, respectiv 1 CHF/2,2160 RON, urmând ca pârâtele să restituie reclamantei sumele plătite în plus de către acesta;

V. să se dispună denominarea în moneda naţională a plăţilor, respectiv calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului şi prin urmare calcularea şi plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea în RON a francului elveţian de la data încheierii contractului (1 CHF/2,2160 RON) pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului, urmând ca pârâtele să restituie reclamantului sumele plătite în plus de către acesta;

VI. să fie obligată pârâta C. S.A. (fostă D. Romania SA) - AGENŢIA TÂRGU JIU ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinţei ce se va pronunţa să le pună la dispoziţie actul adiţional al convenţiei, conform sentinţei date şi un nou grafic de rambursare a creditului.

Pârâta C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu; excepţia lipsei capacităţii procesuale a D. România S.A. - Agenţia Târgu Jiu; excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D. România S.A. - Agenţia Târgu Jiu, inadmisibilitatea cererii privind eliminarea clauzelor din contractul de credit bancar.

Prin sentinţa civilă nr. 6033/2019 din 2 octombrie 2019, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu Jiu, având în vedere prevederile art. 107 şi ale art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a reţinut că reclamanţii nu mai au în prezent domiciliul activ în România, pârâta C. S.A. are sediul în Bucureşti, iar pârâta C.- Agenţia Tg-Jiu are sediul în mun. Tg-Jiu, jud. Gorj.

S-a apreciat că reclamanţii, pentru a atrage competenţa Judecătoriei Târgu Jiu, au solicitat să se judece în contradictoriu şi cu pârâta C.- Agentia Tg-Jiu, cu sediul în mun. Tg-Jiu, jud. Gorj, deşi aşa cum rezultă din contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 24.04.2008, părţi contractante sunt C. S.A. (fostă D. Romania SA), în calitate de creditor, şi reclamanţii A. şi B., în calitate de împrumutaţi.

Astfel, apreciind ca reclamanţii au chemat în judecată pe pârâta C.- Agenţia Tg-Jiu, cu sediul în mun. Tg-Jiu, jud. Gorj, deşi această pârâtă nu este parte în contractul de împrumut care face obiectul prezentei cauze, numai în scopul sesizării instanţei a cărei competenta e atrasă de sediul pârâtului fictiv, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 112 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora, dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanţei competente pentru el, oricare dintre pârâţi poate invoca necompetenţa la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Ţinând cont de prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., privind regula generală în materie de competenţă teritorială, a reţinut că sediul pârâtei C. S.A. (fostă D. Romania SA) din mun. Bucureşti, care este parte contractantă in contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din data de 24.04.2008, va atrage competenţa soluţionării prezentului dosar ce are ca obiect constatarea nulităţii absolute a clauzelor abuzive.

Totodată, Judecătoria Târgu Jiu a respins ca neîntemeiată, solicitarea pârâtei C. S.A. (fostă D. Romania SA) de a declina competenţa de soluţionare a acţiunii civile, în favoarea Judecătoriei Petroşani, întrucât potrivit art. 116 C. proc. civ., doar reclamanţii au dreptul alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Instanţa a avut în vedere şi verificările efectuate din oficiu în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor de unde a rezultat că pârâţii nu mai figurează cu domiciliu activ în România.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub acelaşi număr de dosar.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut, în esenţă, că nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B., întrucât, în conformitate cu art. 116 C. proc. civ., reclamanţii au ales în mod corect dintre mai multe instanţe deopotrivă competente din punct de vedere teritorial, prin introducerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Târgu Jiu.

Astfel, s-a apreciat că, în speţă, competenţa teritorială aparţine Judecătoriei Târgu Jiu, conform art. 109 C. proc. civ., având în vedere că este instanţa locului unde pârâta a avut un dezmembrământ fără personalitate juridică până la data de 13.05.2019, iar cererea de chemare în judecată are ca obiect obligaţii care urmează a fi executate în acel loc.

Prin urmare, s-a constatat că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Târgu Jiu, în a cărei rază teritorială se afla la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sediul dezmembrământului fără personalitate juridică al pârâtei menţionat în cuprinsul contractului, precum şi locul stabilit prin contract pentru executarea obligaţiilor de către ambele părţi.

Judecătoria Târgu Jiu este instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea obligaţiilor ambelor părţi, iar cererea are ca obiect constatarea nulităţii parţiale a contractului, fiind incident şi cazul de competenţă teritorială alternativă prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., având în vedere că atât virarea creditului de către bancă, cât şi plata ratelor de către împrumutat se realizează în contul împrumutatului deschis la Agenţia Târgu Jiu a pârâtei, astfel cum reiese din clauza cuprinsă la cap. III coroborat cu art. 1 şi art. 8.1 din cap. II.

Atâta vreme cât dispoziţiile art. 113 alin. (1) C. proc. civ. cuprind norme de competenţă teritorială alternativă, iar alegerea între instanţele deopotrivă competente le aparţine reclamanţilor, nu există niciun temei legal pentru a se considera că dispoziţiile cuprinse la art. 107 alin. (1) C. proc. civ. ar avea caracter special faţă de cele prevăzute la art. 113 alin. (1) pct. 3 sau la art. 109 C. proc. civ.

Dimpotrivă, conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între instanţele deopotrivă competente, neexistând nicio raţiune ca această alegere să fie exclusă în cazul în care cererea de chemare în judecată este formulată de către un consumator, creându-se acestuia o situaţie mai dezavantajoasă decât cea în care nu ar fi avut o asemenea calitate.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 8820/2019 din 11 decembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, secţia Civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., conform căruia:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.:

"în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Normele de competenţă teritorială sunt norme juridice de ordine privată, dacă este vorba de cauze privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 117-121 C. proc. civ.

Este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competenţă alternativă, iar pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 C. proc. civ.

În speţă, opţiunea reclamanţilor, conform art. 116 C. proc. civ., a fost în sensul soluţionării cauzei de instanţa de la locul încheierii contractului, respectiv Târgu Jiu, faţă de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. şi cele ale art. 109 C. proc. civ., potrivit cărora:

"cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârşite de acesta", Judecătoria Târgu Jiu fiind instanţa locului unde pârâta a avut un dezmembrământ fără personalitate juridică până la data de 13.05.2019.

Este lipsită de relevanţă pentru stabilirea competenţei împrejurarea că Agenţia Târgu Jiu nu ar mai fi operaţională începând cu data de 13.05.2019, deoarece la momentul formulării şi înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, respectiv la 19.04.2019, aceasta încă funcţiona.

Se impune precizarea faptului că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată învestită una dintre instanţele competente teritorial (în speţă Judecătoria Târgu Jiu), opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.

În raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanţii A. şi B., în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2020.