Lack of current legal interest precludes cassation appeal by prevailing defendant in tort liability action

Şedinţa publică din data de 14 februarie 2020

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare in judecata înregistrată la 26 iunie 2015 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub număr de dosar x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, S.C. ENEL DISTRIBUŢIE MUNTENIA S.A., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., MUNICIPIUL BUCUREŞTI, obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 131.800 Euro, echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii reprezentând despăgubiri în cuantum de 111.800 Euro - contravaloare lipsă de folosinţă pentru perioada 10.05.2008-10.07.2015 şi suma de 20.000 Euro - daune morale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 Noul C. proc. civ., art. 22 din Constituţia României, art. 998 - 999 C. civ. de la 1864, art. 1357, art. 1381 şi art. 1382 C. civ.

Pârâtul MUNICIPIUL BUCUREŞTI a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

A invocat excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune şi netimbrării acţiunii.

Pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale. Pe cale de excepţie, a invocat lipsa calităţii sale procesuale pasive.

Prin încheierea din 10 decembrie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Pe rolul secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti cauza a fost înregistrată la 24 decembrie 2015 sub număr de dosar x/2015

Prin încheierea de şedinţă din 14 aprilie 2016, Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia netimbrării cererii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Municipiul Bucureşti prin Primarul General, Ministerul Dezvoltarii Regionale şi Administratiei Publice, Enel Distribuţie Muntenia S.A., C. S.R.L. si B. S.A. (D. SA) şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în răspundere civilă delictuală, ca neîntemeiate.

Totodată, a admis în parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, doar cu privire la pretenţiile aferente perioadei 10.05.2008-26.06.2012 şi a acordat termen pentru continuarea judecăţii.

Prin sentinţa nr. 2799 din 13 iulie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE, S.C. ENEL DISTRIBUŢIE MUNTENIA S.A., D. S.A., S.C. C. S.R.L şi MUNICIPIUL BUCUREŞTI, ca nefondată.

Împotriva încheierii din 14 aprilie 2016 şi a sentinţei civile nr. 2799 din 13 iulie 2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pârâtele D. S.A. şi S.C. C. S.R.L. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1818 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantele-pârâte S.C. D. S.A. şi S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii din 14 aprilie 2016 şi a sentinţei civile nr. 2799/13.07.2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pârâtele D. S.A. şi S.C. C. S.R.L. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1818/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În argumentarea recursului, subsumat motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele-pârâte au susţinut, în esenţă, că decizia recurată nu cuprinde motivele ce au stat la baza soluţiei de respingere a apelului formulat, instanţa de apel rezumându-se la a statua că prima instanţă a soluţionat în mod corect excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, fără a oferi o motivare fondată asupra soluţiei de admitere în parte a acestei excepţii.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în opinia recurentelor, decizia atacată este pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material privitoare la prescripţia extinctivă, reglementate prin Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză, deoarece instanţa de apel a considerat, în mod greşit, că reclamanta a suferit, în mod succesiv, mai multe prejudicii, confundând întinderea în timp a prejudiciului unic cu producerea mai multor prejudicii.

Prin întâmpinarea înregistrată la 25 februarie 2019, intimatul-pârât MUNICIPIUL BUCUREŞTI a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, şi trimiterea cauzei către instanţa de apel, pentru o nouă judecată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 5 aprilie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 6 decembrie 2019 a fost admis în principiu recursul, fiind acordat termen pentru 14 februarie 2020 în vederea soluţionării acestuia.

La termenul din 14 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a invocat şi a pus în discuţie excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, raportat la soluţia pronunţată pe fondul cauzei.

Analizând recursul formulat, ţinând cont şi de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, printre condiţiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acţiunii civile se numără şi existenţa interesului, prin interes înţelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe întreaga durată a raportului juridic de drept procesual.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Se constată că prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, S.C. ENEL DISTRIBUŢIE MUNTENIA S.A., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., MUNICIPIUL BUCUREŞTI, obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 131.800 Euro, echivalent în RON la cursul BNR din data plăţii reprezentând despăgubiri în cuantum de 111.800 Euro - contravaloare lipsă de folosinţă pentru perioada 10.05.2008-10.07.2015 şi suma de 20.000 Euro - daune morale.

Prin încheierea de şedinţă din 14 aprilie 2016, Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, doar cu privire la pretenţiile aferente perioadei 10.05.2008-26.06.2012, iar prin sentinţa nr. 2799 din 13 iulie 2017 a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A..

Apelul pârâtelor S.C. D. S.A. şi S.C. C. S.R.L. declarat împotriva încheierii din 14 aprilie 2016 şi a sentinţei civile nr. 2799/13.07.2017, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Prin urmare, în speţă, pârâtele S.C. D. S.A. şi S.C. C. S.R.L. se situează pe poziţia părţilor care au câştigat procesul, de vreme ce acţiunea formulată împotriva acestora a fost respinsă, astfel că interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este determinat, legitim, personal, născut şi actual, iar recurentele nu pot justifica un interes în exercitarea căii de atac.

Împrejurarea că după pronunţarea hotărârii există temerea ca reclamanta să revină în viitor cu o acţiune întemeiată pe contract şi să pretindă din nou daune pe ultimii trei ani de la data introducerii acţiunii, astfel cum a susţinut reprezentantul recurentelor şi la termenul din 14 februarie 2020, nu este de natură să justifice interesul recurentelor-pârâte în atacarea unei hotărâri prin care s-a respins acţiunea în pretenţii îndreptată împotriva lor, întrucât interesul trebuie să poarte asupra a ceea ce este dedus judecăţii.

De altfel, interesul în exercitarea oricăreia dintre formele procedurale ce intră în conţinutul acţiunii civile trebuie să fie şi juridic, ceea ce înseamnă că un interes pur teoretic nu justifică exerciţiul acţiunii civile.

În considerarea acestor argumente, recurentele-pârâte S.C. D. S.A. şi S.C. C. S.R.L. nu justifică interes în promovarea căii de atac, motiv pentru care excepţia invocată din oficiu se dovedeşte a fi întemeiată, iar recursul urmează să fie respins ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurentele-pârâte D. S.A. şi S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1818/2018 din 1 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2020.