Scope of Cassation Review: Exclusion of Evidentiary Interpretation and Merits from Legality Control under Article 488(1)(6) of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2020

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.06.2014 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L. şi C.E.C. BANK S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la efectuarea tuturor lucrărilor la care s-a obligat prin contractul de execuţie de lucrări nr. x/09.05.2011, aşa cum a fost modificat prin actele adiţionale încheiate ulterior, iar în caz contrar, să fie autorizată reclamanta să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtei; de asemenea, a solicitat obligarea aceleiaşi pârâte la plata sumei de 164.047 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere a celor efectuate defectuos, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data introducerii acţiunii până la plata efectivă, precum şi la plata sumelor de bani achitate în plus pentru lucrările neexecutate, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data plăţii respectivelor sume până la restituirea acestora, cu cheltuieli de judecată.

La data de 19.12.2014, pârâta S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a opus excepţia de neexecutare a contractului, dar şi o cerere reconvenţională, prin care a solicitat obligarea A. la plata sumei de 152.879,95 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de termoizolare efectuate şi neachitate, conform contractului nr. x/09.05.2011, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1551/03.10.2017, Tribunalul Specializat Cluj a admis în parte cererea principală şi a obligat pârâta S.C. B. S.R.L să execute lucrările care formează obiectul contractului de execuţie de lucrări nr. x/9.05.2011 şi al actelor adiţionale încheiate ulterior, iar în ipoteza neexecutării acestei obligaţii, a autorizat reclamanta să execute obligaţia pe cheltuiala pârâtei; a obligat pârâta S.C. B. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 4.530 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere a celor defectuos efectuate, la care se adaugă dobânda penalizatoare, calculată începând cu data formulării cererii de chemare în judecată până la achitarea debitului, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect suma de 159.517 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere şi suma de 716.728 RON, pretinsă cu titlu de plată nedatorată şi a obligat pârâta S.C. B. S.R.L. la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 38.814,63 RON.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.E.C. BANK S.A. cu privire la cererea reconvenţională, s-a admis în parte cererea reconvenţionalăşi a fost obligată A. la plata către S.C. B. S.R.L. a sumei de 61.899,86 RON, cu titlu de preţ al lucrărilor executate; s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere vizând plata diferenţei de preţ în cuantum de 90.980,09 RON; a fost obligată A. la plata către S.C. B. S.R.L. a sumei de 23.642,99 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi au fost compensate parţial cheltuielile de judecată în limita sumei de 23.642,99 RON, urmând ca S.C. B. S.R.L. să plătească suma de 15.171,64 RON, reprezentând cheltuieli de judecată rămase de achitat în urma compensării.

Împotriva sentinţei sus-menţionate, S.C. B. S.R.L. şi A. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 502/09.10.2018, Curtea de Apel Cluj, secţia a Il-a Civilă a respins ca nefondate apelurile.

Împotriva deciziei din apel, S.C. B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea sa şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În motivare, a prezentat evoluţia litigiului în etapele procesuale anterioare şi a susţinut că instanţa de apel nu a analizat toate argumentele expuse în susţinerea excepţiei de neexecutare a contractului, astfel că se impune casarea deciziei atacate, din perspectiva motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, a arătat că încă de la începutul litigiului, prin întâmpinare, a invocat excepţia de neexecutare a contractului, subliniind că A. nu a achitat soldul scadent şi a refuzat recepţionarea noilor lucrări efectuate, din cauza lipsei de fonduri, care a fost dovedită prin probatoriul administrat în cursul litigiului.

În opinia recurentei, lipsa de fonduri este chestiunea principală care trebuie analizată şi care determină comportamentul culpabil al intimatei, care refuză să achite soldul şi să recepţioneze alte lucrări, pentru că, în realitate, nu a deţinut şi nici nu deţine resursele necesare continuării lucrărilor.

A subliniat că acest aspect esenţial al excepţiei de neexecutare a contractului, deşi a fost prezentat în memoriul de apel şi în concluziile scrise din apel în mod detaliat, nu a fost analizat de instanţa de prim control judiciar, lipsind orice analiză a probelor sau motivare în această privinţă.

În continuare, a reluat criticile din apel cu privire la această chestiune, prezentând pe larg probele şi argumentele pentru care apreciază că motivul real pentru care intimata nu a efectuat plăţile este lipsa de fonduri, determinată în mod culpabil de subfinanţarea lucrărilor, prin solicitarea unui credit de o valoarea mai mică decât cea necesară de la CEC BANK S.A. şi gestionarea defectuoasă a sumelor colectate de la proprietari în vederea reabilitării termice.

De asemenea, a arătat că, ignorând motivele şi probele care atestă că a solicitat efectuarea recepţiei, pe care le-a reiterat, instanţa de prim control judiciar a reţinut în mod eronat că,,(...)se afirmă de către apelantă, fără existenţa unor probe în acest sens, faptul că reclamanta nu a dorit să recepţioneze (...)."

În final, a conchis că lipsa motivării în ceea ce priveşte aspectele esenţiale ale apelului, respectiv neanalizarea probelor administrate şi expres invocate în cererea de apel, este de natură să îi încalce dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din C.E.D.O.

La 08.03.2019, intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea ce nefondat a recursului. În motivarea excepţiei inadmisibilităţii recursului, a arătat că motivele invocate nu se încadrează în cazul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 5 iunie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 16 octombrie 2019, Înalta Curte a respins excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului (excepţia inadmisibilităţii fiind calificată drept excepţie a nulităţii recursului), invocate de intimata-reclamantă A. prin întâmpinare şi a admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată la 12 februarie 2020, în vederea soluţionării recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere şi când hotararea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei.

Conform dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Din perspectiva acestor prevederi, recurenta a sustinut ca instanta de apel nu a analizat motivul de apel privind excepţia de neexecutare a contractului şi l-a respins fără o motivare pertinentă, cu ignorarea prevederilor mai sus evocate şi a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din CEDO.

Critica recurentei este nefondată având în vedere că instanta de apel a analizat pe larg şi motivat susţinerile subsumate motivului de apel invocat, apreciind că în mod neîntemeiat apelanta-pârâtă s-a prevalat de excepţia de neexecutare a contractului în condiţiile în care şi-a încălcat propriile obligaţii contractuale, în sensul că nu a finalizat în termen lucrările de izolare termică a imobilului.

Contrar susţinerilor recurentei-pârâte instanţa de apel a analizat situaţia de fapt existentă în dosar prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză, rezultând în mod clar raţionamentul instanţei prin care s-a reţinut că nu sunt îndeplinte condiţiile invocării excepţiei de neexecutare a contractului.

Obligaţia pe care o impune art. 6 paragraful 1 din Convenţie instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument. Întinderea acestei obligaţii de motivare poate varia după natura deciziei şi nu poate fi analizată decât în lumina circumstanţelor fiecărei speţe.

Astfel, în jurisprudenţa deja consacrată a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a stauat că judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părţi, care nu mai putea fi considerat ca determinant pentru soluţionarea litigiului, fiind suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raţionamente logice.

În speţă, recurenta-pârâtă a invocat excepţia de neexecutare a contractului susţinând că intimata-reclamantă A. nu a achitat soldul scadent şi a refuzat recepţionarea noilor lucrări efectuate, din cauza lipsei de fonduri, care a fost dovedită prin probatoriul administrat în cursul litigiului.

Criticile recurentei-pârâte referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt în raport de greşita interpretare a probelor sau insuficienta examinare a acestora nu pot face obiectul analizei în această etapă procesuală întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia şi nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe nemotivarea hotărârii.

Prin urmare, susţinerile referitoare la faptul că instanţa de apel nu a analizat probele prin care a demonstrat că motivul real pentru care intimata nu a efectuat plăţile este lipsa de fonduri, determinată în mod culpabil de subfinanţarea lucrărilor, prin solicitarea unui credit de o valoare mai mică decât cea necesară de la CEC BANK S.A. şi gestionarea defectuoasă a sumelor colectate de la proprietari în vederea reabilitării termice, vizează aspecte de netemeinicie ce nu pot fi examinate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Argumentele recurentei-pârâte aduse în sprijinul motivului de recurs referitor la interpretarea probelor, demonstrează nu numai faptul că nu sunt în concordanţă cu cerinţele motivelor de nelegalitate, ci evidenţiază nemulţumirea recurentei sub aspectul în care instanţa a înţeles să interpreteze materialul probator administrat în cauză, care excede competenţei instanţei de recurs, astfel că se impune înlăturarea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac, care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate.

Decizia instanţei de apel respectă şi exigenţele art. 6 alin. (1) din CEDO. Noţiunea de proces echitabil presupune ca instanţa să examineze în mod real problemele esenţiale ce i-au fost supuse şi să răspundă argumentelor invocate. Ambele instanţe au motivat hotărârile pronunţate, instanţa de apel analizând fiecare motiv de apel invocat, argumentând pe larg motivele pentru care a apreciat că nu sunt îndeplinte condiţiile invocării excepţiei de neexecutare a contractului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga pe recurenta-pârâtă SOCIETATEA B. S.R.L. la plata sumei de 10.872,40 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A., conform dovezilor depuse la fila x şi la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 502/2018 din 09 octombrie 2018,pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă SOCIETATEA B. S.R.L. la plata sumei de 10.872,40 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2020.