Pension recalculation, refund, and contribution-verification claim rejected as inadmissible and res judicata; unconstitutionality exception dismissed as irrelevant.

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Iaşi, secţia I civilă la 7 noiembrie 2018 sub nr. x/2018, astfel cum a fost precizată la 26 noiembrie 2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, calculul pensiei pentru perioada aprilie 2001 - decembrie 2010, verificarea plăţii contribuţiilor aferente perioadei aprilie 2001 - decembrie 2010, precum şi restituirea sumei de 161 RON pentru luna aprilie 2015.

Prin sentinţa civilă nr. 434/2019 din 21 martie 2019, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu referire la capătul de cerere privind calculul pensiei pentru perioada aprilie 2001 - decembrie 2010, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de către pârâtă, cu privire la restituirea sumei de 161 RON.

Totodată, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea, astfel cum a fost precizată şi completată de reclamanta A., în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la calculul pensiei pentru perioada aprilie 2001- decembrie 2010 şi a fost respinsă pe excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte cererea de restituire a sumei de 161 RON.

S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind verificarea plăţii contribuţiilor aferente perioadei aprilie 2001 - decembrie 2010.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A..

Aceasta a formulat şi cerere privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 998-999 din vechiul C. civ., art. 1349 din noul C. civ., raportat la art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile impuse de Curtea Constituţională în vederea admiterii excepţiei.

În motivarea excepţiei, apelanta A. a arătat că se judecă într-un litigiu de muncă încercând să pună în executare hotărârile definitive ale instanţelor privind încadrarea efectivă şi plata obligaţiilor privind contribuţiile de asigurări sociale, reluând susţinerile din cererea de apel privind grava eroare în care s-a aflat prima instanţă, care a pronunţat o hotărâre nelegală.

De asemenea, apelanta a formulat cerere de completare a sesizării Curţii Constituţionale cu referire la art. 153 lit. a), c) şi g) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie.

Totodată, apelanta A. a formulat cerere pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării unei chestiuni de drept referitoare la art. 153 lit. a), c) şi g) din Legea nr. 263/2010, respectiv "Dacă desfiinţarea a doi ani din grupa a doua de muncă care nu se remunerează, ci se adaugă 3 (trei) luni la un an de activitate, poate să afecteze recalcularea pensiei prin diminuarea numărului de puncte şi respectiv a punctajului mediu anual."

Prin decizia nr. 529/2019 din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 - 999 din vechiul C. civ., art. 1349 din noul C. civ., art. 107 alin. (1) şi art. 153 lit. a), c) şi g) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie.

Totodată, s-a respins cererea formulată privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la art. 153 lit. a), c) şi g) din Legea nr. 263/2010.

S-a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 434 din 21 martie 2019 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

În motivarea soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, una dintre condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate este reprezentată de legătura dintre dispoziţiile pretins neconstituţionale şi soluţionarea cauzei.

Or, dispoziţiile art. 998-999 din vechiul C. civ. şi art. 1349 din noul C. civ. reglementează răspunderea delictuală, dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, prevăd că "în situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire". Dispoziţiile art. 153 lit. a), c) şi g) din Legea nr. 263/2010 reglementează jurisdicţia asigurărilor sociale ce se realizează prin tribunale, concluzionându-se că acestea nu au nicio legătură cu soluţionarea prezentei cauze, având ca obiect calculul pensiei pentru perioada aprilie 2001- decembrie 2010, restituirea sumei de 161 RON şi verificarea plăţii contribuţiilor obligatorii la bugetul de stat.

Cu privire la dispoziţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din deciziei nr. 529/2019 din 2 octombrie 2019, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii recurate, iar în urma rejudecării, să se dispună admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia invocată.

Recurenta a susţinut că excepţia de neconstituţionaliate a fost invocată cu respectarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv excepţia a fost invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul instanţei, aceasta are ca obiect neconstituţionalitatea art. 107 alin. (1) şi art. 153 lit. a), c), g) din Legea nr. 263/2010 şi art. 1349 din noul C. civ. sau art. 998-999 din vechiul C. civ. prin raportare la principiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie, cu incidenţă în cauza de faţă. Totodată, s-a susţinut că norma vizată de excepţie are legătură cu soluţionarea cauzei şi nu a mai fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

În motivarea acestei excepţii de neconstituţionalitate, recurenta a susţinut că există interes procesual în rezolvarea excepţiei greşit soluţionată prin hotărârea atacată.

Intimata Casa Judeţeană de Pensii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, având în vedere că dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate se invocă nu sunt aplicabile în litigiul pendinte.

Prin rezoluţia aflată la dosar, s-a stabilit că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 13 din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul pendinte vizează decizia nr. 529/2019 din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 998 - 999 din vechiul C. civ., art. 1349 din noul C. civ., art. 107 alin. (1) şi art. 153 lit. a), c) şi g) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Excepţia de neconstituţionalitate este un incident apărut în cursul unui proces, asemănător chestiunilor prejudiciale obişnuite, şi, în principiu, invocarea ei trebuie să reclame justificarea unui interes, motiv pentru care prin dispoziţiile art. 29 (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 s-au stabilit condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale.

Verificarea condiţiilor prevăzute de lege a fost stabilită în competenţa instanţei în faţa căreia a fost ridicată această excepţie, aşa încât Curtea de Apel Iaşi, respectând aceste dispoziţii, a verificat cu prioritate admisibilitatea sesizării potrivit reglementării din alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În concret, art. 29 alin. (1) din lege prevede că pot face obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor, legi sau ordonanţe, care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. Rezultă din aceste prevederi legale că dispoziţiile normative puse în discuţie trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, înţelegând prin aceasta fondul litigiului şi orice alte dispoziţii care au legătură cu fondul acestuia.

În cazul de faţă, art. 998 - 999 din vechiul C. civ. şi art. 1349 din noul C. civ. reglementează răspunderea civilă delictuală, art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că "în situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire". Art. 153 lit. a), c) şi g) din Legea nr. 263/2010 reglementează jurisdicţia asigurărilor sociale ce se realizează prin tribunale.

Litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect calculul pensiei reclamantei pentru perioada aprilie 2001 - decembrie 2010, restituirea sumei de 161 RON şi verificarea plăţii contribuţiilor obligatorii la bugetul de stat.

Înalta Curte constată că, motivul de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate prevăzută la alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 referitoare la legătura dintre normele legale atacate pentru neconstituţionalitate şi soluţionarea cauzei pune în discuţie relevanţa şi pertinenţa dispoziţiilor legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în raport cu procesul în care a fost ridicată. Aceasta deoarece, o eventuală decizie a Curţii Constituţionale în soluţionarea excepţiei trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra conţinutului hotărârii din proces, o atare cerinţă fiind expresia utilităţii pe care soluţionarea excepţiei invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

Or, în speţă, în mod corect curtea de apel a constatat că această cerinţă nu este îndeplinită, deoarece prevederile legale a căror neconstituţionalitate se invocă vizează răspunderea civilă delictuală, modificările ce se impun a fi efectuate de către Casa Teritorială de Pensii atunci când constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, aceastea neavând legătură cu obiectul apelului care vizează calculul pensiei reclamantei pentru perioada aprilie 2001 - decembrie 2010, restituirea sumei de 161 RON şi verificarea plăţii contribuţiilor obligatorii la bugetul de stat.

Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a reţinut că nu este întrunită condiţia referitoare la caracterul relevant în soluţionarea cauzei a prevederilor pretins a fi neconstituţionale.

Raportat la aceste considerente, în mod legal prin decizia recurată s-a constatat că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 998 - 999 din vechiul C. civ., art. 1349 din noul C. civ., art. 107 alin. (1) şi art. 153 lit. a), c) şi g) din Legea nr. 263/2010, raportat la art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie nu îndeplineşte condiţia prevăzută de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu are legătură cu soluţionarea cauzei.

Pentru aceste motive, Înalta Curtea constată că recursul este nefondat, astfel încât îl va respinge ca atare, conform art. 496 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 529/2019 din 2 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2020.