Annulment of arbitration award: judicial limits on *res judicata* review and prohibition of merits re-trial under Art. 608 lit. h) CCP

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2020

Asupra recursului, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată sub nr. x la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj la data de 23 decembrie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 148.620,76 RON reprezentând penalităţi aferente achitării cu întârziere a contravalorii lucrărilor executate conform situaţiei de lucrări nr. x din 17 decembrie 2015 - factura fiscală nr. x/28.12.2015 - şi stabilite conform prevederilor contractului de antrepriză generală nr. 2876 din 30 iulie 2013, în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere, astfel:

- suma de 27.769,5 RON aferentă perioadei începând cu data de 13 ianuarie 2016 şi până la data de 21 ianuarie 2016 - diferenţă dintre penalităţile datorate efectiv pentru această perioadă şi penalităţi pentru care a fost emis deja titlu executoriu - ordonanţa nr. 645/2016 a Tribunalului Specializat Cluj (5.904,19 RON);

- suma de 89.112,11 RON aferentă perioadei începând cu data de 22 ianuarie 2016 şi până la data de 17 februarie 2016 - anterior datei în care s-a plătit parţial debitul - diferenţă dintre penalităţile datorate efectiv pentru această perioadă şi penalităţile pentru care a fost emis deja titlu executoriu - ordonanţa nr. 645/2016 a Tribunalului Specializat Cluj (11.908,97 RON);

- suma de 31.739,15 RON aferentă perioadei începând cu data de 18 februarie 2016 - data plăţii parţiale a debitului şi până la data de 26 februarie 2016 - data plăţii integrale a debitului; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1270, art. 1350, art. 1469, art. 1477, art. 1480 şi următoarele, art. 1488, art. 1495, art. 1497, art. 1499 şi următoarele, art. 1516, art. 1523, art. 1535, art. 1538 C. civ., art. 617 şi următoarele C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă nr. 1 din 23 februarie 2017, Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, a unit cu fondul excepţia puterii de lucru judecat şi a obligat părţile să depună note de şedinţă privind momentul stingerii creanţei şi graficul de plăţi, până la data de 3 martie 2017.

2. Prin sentinţa arbitrala nr. 11 din 12 aprilie 2017 a Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj s-a admis în parte acţiunea arbitrală promovată de reclamantă, pârâta fiind obligată la plata sumei de 72.022,39 RON cu titlu de penalităţi de întârziere convenţionale pentru perioada 13 ianuarie 2016 - 26 februarie 2016.

Au fost compensate onorariile de avocat, iar pârâta a fost obligată la plata sumei de 3.861,72 RON reprezentând jumătate din taxa de arbitraj.

În motivarea acestei sentinţe, s-a reţinut, în esenţă, că nu sunt fondate susţinerile reclamantei că s-ar datora penalităţi de întârziere aferente sumei de 143.298,94 RON pentru perioada cuprinsă între 22 ianuarie 2016 - data emiterii biletului la ordin x şi totodată data girului către C. S.R.L. şi 18 februarie 2016 - data scadenţei biletului la ordin, având în vedere natura juridică a biletului la ordin, respectiv obligaţia de plată a sumei menţionate în cuprinsul acestuia, este o obligaţie abstractă, autonomă şi necondiţionată.

Tribunalul arbitral a analizat problema autorităţii de lucru judecat, raportat la pretenţia reclamantei de plată a sumei de 148.620,76 RON, reprezentând penalităţi de întârziere aferente plăţilor efectuate de pârâtă pentru factura nr. x/2016 corespunzătoare situaţiei de lucrări nr. x, în considerarea celor statuate prin ordonanţa civilă nr. 645 din 9 martie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj, pronunţată în procedura ordonanţei de plată. În acest sens, s-a apreciat că nu există o dezlegare în drept dată de instanţă în procedura ordonanţei de plată asupra consecinţelor juridice ale înfiinţării sechestrului asigurător, asupra relaţiilor tripartite dintre părţi şi creditorul reclamantei care a înfiinţat sechestrul şi nici asupra condiţiilor în care curg sau nu penalităţi ulterior înfiinţării sechestrului asigurător, care să poată fi opusă cu putere de lucru judecat în procedura de drept comun. În consecinţă, tribunalul arbitral a respins ca neîntemeiată excepţia ridicată de pârâtă în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

A reţinut că debitoarea pârâtă datorează dobândă convenţională penalizatoare şi după 19 ianuarie 2016 - data notificării, întrucât nu a consemnat sumele de bani datorate creditorului la dispoziţia executorului judecătoresc.

Prin urmare, s-a constatat că pârâta datorează suma de 18.633,47 RON cu titlu de dobândă convenţională penalizatoare pentru întârzierea plăţii sumei de 1.817.604,12 RON timp de 9 zile.

Totodată, tribunalul arbitral a reţinut că că nu are relevanţă formula de calcul propusă de către reclamantă, având în vedere că debitorul nu se mai afla în întârziere după data de 17 februarie 2016, iar la 26 februarie 2016 debitul a fost stins integral, în limitele termenului suspensiv acordat, motiv pentru care a respins capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat dobândă penalizatoare pentru perioada 18 februarie 2016 - 26 februarie 2016.

3. Împotriva încheierii de şedinţă nr. 1 din 23 februarie 2017 şi a sentinţei arbitrale nr. 11 din 12 aprilie 2017, pronunţate de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj, pârâta Societatea B. S.R.L. a formulat acţiune în anulare.

Prin sentinţa civilă nr. 3/2018 din 3 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a fost admisă acţiunea în anulare formulată de pârâtă şi, în consecinţă, s-a dispus anularea hotărârilor atacate.

Rejudecând cauza, instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta S.C. B. S.R.L. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., care a fost obligată să achite pârâtei suma de 5650,88 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

În considerentele acestei decizii, instanţa a reţinut că, în speţă, se invocă puterea de lucru judecat a ordonanţei civile nr. 645/2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Tribunalul Specializat Cluj, având ca obiect ordonanţa de plată prin care reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată, pentru pretenţii în cuantum de 2.059.656,69 + TVA conform facturii fiscale nr. x/2015 şi a situaţiei de lucrări nr. x, la care s-au adăugat penalităţi de întârziere de 0,15% conform contractului, de la momentul scadenţei şi până la plata efectivă a debitului. Petitul principal a fost respins, având în vedere plata debitului realizată de pârâtă, iar în privinţa penalităţilor de întârziere calculate de reclamantă la suma de 166.433,85 RON, potrivit modificării acţiunii din 9 martie 2016, instanţa le-a încuviinţat în parte.

Astfel, curtea de apel a reţinut că prin respingerea parţială a solicitării reclamantei din procedura ordonanţei de plată s-a dezlegat o chestiune de drept, privind suportarea penalităţilor de întârziere pentru perioada în care a fost instituită măsura popririi asigurătorii. Tribunalul a tranşat această problemă stabilind că pârâta S.C. B. S.R.L. nu poate fi obligată la plata penalităţilor de întârziere aferente creanţei reclamantei, pentru intervalul de timp în care a fost în vigoare măsura popririi asigurătorii şi în limita sumelor pentru care s-a dispus această măsură.

Prin urmare, s-a apreciat că pretenţiile reclamantei reprezentând penalităţi sunt neîntemeiate, având în vedere puterea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2016 al Tribunalul Specializat Cluj.

Pe fondul litigiului, s-a reţinut că pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate având în vedere că debitul principal rămas de achitat din factura nr. x/28.12.2015 - factură pe care reclamanta îşi întemeiază pretenţiile - nu este de 2.059.656,69 RON, ci debitul real al facturii nr. x din 28 decembrie 2015 este de 1.817.604,12 RON, sumă care rezultă chiar din procesele-verbale de compensare semnate de creditoare.

Totodată, s-a constatat că la calculul penalităţilor nu prezintă nicio relevanţă momentul emiterii facturii storno avans nr. 554 din 22 februarie 2016, deoarece această sumă a fost achitată încă din 30 octombrie 2015, iar motivul emiterii acestei facturi la 22 februarie 2016 ţine exclusiv de faptul că la acea dată au fost finalizate lucrările pentru care a fost achitat avansul. Instanţa a mai constatat că reclamanta a calculat penalităţi de întârziere pentru sume care au fost achitate în avans, ceea ce atrage netemeinicia acestor pretenţii.

În consecinţă, s-a stabilit că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile contractuale, neexecutarea obligaţiei pârâtei S.C. B. S.R.L. fiind rezultatul instituirii măsurii popririi asigurătorii asupra tuturor sumelor de bani pe care pârâta le datora societăţii A. S.R.L.

La 12 ianuarie 2016, Tribunalul Specializat Cluj a pronunţat în dosarul nr. x/2016 încheierea civilă nr. 83/2016 prin care s-a dispus înfiinţarea popririi asigurătorii asupra tuturor sumelor de bani pe care pârâta le datora în calitate de terţ poprit societăţii debitoare S.C. A. S.R.L., până la concurenţa sumei de 2.057.000 RON, ca urmare a admiterii cererii creditoarei D. S.R.L. Astfel, s-a constatat că S.C. B. S.R.L. nu putea să efectueze o plată valabilă către S.C. A. S.R.L., ci exclusiv către creditorul său, D. S.R.L.

4. La data de 17 septembrie 2018, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 3/2018 din 3 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de apel.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a precizat că, în speţă, considerentele privind fondul pretenţiilor formulate prin acţiunea arbitrală au fost reţinute de instanţă cu încălcarea normelor de drept procesual prevăzute la art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) şi art. 397 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. care reglementează limitele judecăţii, raportat şi la prevederile art. 608 lit. h) C. proc. civ.

În acest sens, s-a învederat că pârâta S.C. B. S.R.L. a învestit instanţa de judecată exclusiv cu verificarea soluţiei pronunţate de tribunalul arbitral asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat. S-a mai arătat că pârâta nu a învestit instanţa să rejudece şi să se pronunţe asupra fondului acţiunii arbitrale, niciuna dintre criticile pârâtei privind hotărârea arbitrală nu a vizat soluţia pronunţată de tribunalul arbitral cu privire la fondul raporturilor litigioase dintre părţi.

Astfel, s-a arătat că în mod greşit instanţa a procedat la analizarea pe fond a raporturilor juridice dintre părţi, ulterior admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, reţinând în considerente aspecte care depăşesc obiectul acţiunii, astfel cum acesta a fost fixat şi limitat de pârâtă, nesocotindu-se principiul disponibilităţii.

Totodată, recurenta a precizat că, instanţa s-a pronunţat asupra unor chestiuni care nu au fost invocate prin acţiunea în anulare, în acest sens susţinându-se că în procedura arbitrală tribunalul a respins în parte pretenţiile reclamantei, cu toate că nu avea niciun interes să le conteste şi să formuleze acţiune în anulare. În schimb, prin sentinţa recurată s-a procedat inclusiv la rejudecarea acestora, fără a fi învestită. Că urmare a analizării pe fond a cauzei, recurenta a precizat că în conţinutul hotărârii au apărut o serie de statuări suplimentare ce nu sunt în concordanţă cu soluţia pronunţată în dispozitivul hotărârii, motiv pentru care se impune a fi înlăturate.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe art. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a învederat că hotărârea recurată este doar aparent motivată, în realitate, fiind preluate întocmai argumentele expuse de intimată în cuprinsul concluziilor scrise depuse în faţa tribunalului arbitral, fără a efectua o analiză proprie şi fără a-i cerceta apărările.

Astfel, s-a arătat că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor.

Preluarea argumentelor uneia dintre părţi, în absenţa unei analize proprii a aspectelor de fapt şi de drept relevante, nu corespunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar nemotivarea hotărârii atacate constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii şi face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Motivul de recurs întemeiat de recurenta-reclamantă pe art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. vizează împrejurarea că prin sentinţa recurată instanţa a aplicat greşit prevederile art. 430 - 431 C. proc. civ. recunoscând efectul puterii de lucru judecat unor chestiuni care nu au fost dezbătute şi dezlegate de Tribunalul Specializat Cluj în procedura ordonanţei de plată nr. x/2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Totodată, s-a subliniat că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 1022 alin. (2) C. proc. civ. care garantează creditorului accesul la judecată pe calea dreptului comun în ipoteza admiterii doar în parte a pretenţiilor lui, în procedura ordonanţei de plată.

5. La data de 14 decembrie 2018, intimata-pârâtă Societatea B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală şi temeinică.

În esenţă, pârâta a susţinut că, în mod corect, instanţa a reţinut efectul puterii de lucru judecat a ordonanţei civile nr. 645/2016 a Tribunalului Specializat Cluj, pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Totodată, s-a mai învederat că hotărârea recurată nu contravine prevederilor art. 1022 alin. (2) C. proc. civ., aceasta fiind motivată în mod corespunzător, în conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

La data de 14 ianuarie 2019, recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată.

Cererea de recurs a fost timbrată cu 50 RON taxă judiciară de timbru, conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, dovada aflându-se la dosar.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 iunie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar punct de vedere la raport, prin care au susţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată la 11 februarie 2020.

6. Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că prin cererea înregistrată la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 148.620,76 RON reprezentând penalităţi pentru achitarea cu întârziere a contravalorii lucrărilor executate potrivit situaţiei de lucrări nr. x din 17 decembrie 2015, şi care au fost stabilite conform prevederilor contractului de antrepriză generală nr. 2876 din 30 iulie 2013, în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere.

Tribunalul arbitral prin încheierea de şedinţă nr. 1 din 23 februarie 2017 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi a unit cu fondul excepţia puterii de lucru judecat, iar pe fond a admis în parte acţiunea reclamantei, cu consecinţa obligării pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata sumei de 72.022,39 RON cu titlu de penalităţi de întârziere convenţionale pentru perioada 13 ianuarie 2016 - 26 februarie 2016.

În temeiul art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., pârâta a formulat o cerere prin care a solicitat anularea încheierii din 1 februarie 2017 şi a hotărârii arbitrale cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă, invocând încălcarea autorităţii de lucru judecat a Ordonanţei nr. 645/2016 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, susţinând că, deşi sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, acestea au fost ignorate de instanţa arbitrală.

Acţiunea în anulare a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 3/2018 din 3 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, dispunându-se anularea încheierii nr. 1 din 23 februarie 2017 şi a hotărârii arbitrale nr. 11 din 12 aprilie 2017, pronunţate în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Cluj. Prin această hotărâre, instanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâta S.C. B. S.R.L. şi rejudecând cauza a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ., care pot fi invocate atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

În esenţă s-a invocat încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 608 lit. h) C. proc. civ., a limitelor învestirii, raportat la solicitarea părţii din acţiunea în anulare, precum şi lipsa motivării hotărârii atacate din perspectiva obiectului acţiunii în anulare şi apărărilor formulate de reclamantă, instanţa preluând exclusiv argumentele părţii adverse, fără a efectua o analiză proprie.

Motivul de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări, printre aceste reguli regăsindu-se şi cele care vizează acţiunea în anularea hotărârii arbitrale.

Examinând acest motiv de recurs, Înalta Curte apreciază că este fondat, având în vedere că instanţa a depăşit limitele în care a fost învestită prin acţiunea în anulare.

În speţă, acţiune în anularea hotărârii arbitrale a fost formulată în temeiul art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., care reglementează desfiinţarea hotărârii arbitrale în ipoteza în care aceasta încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.

Pârâta a solicitat instanţei să cenzureze hotărârea tribunalului arbitral din perspectiva modului de soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat, a hotărârii pronunţate în procedura ordonanţei de plată însă instanţa nu s-a limitat doar la această chestiune, ci a procedat în mod greşit la rejudecarea cauzei, în sensul analizării fondului litigiului.

Astfel, Curtea de Apel Cluj, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, a hotărârii anterior menţionată cu motivarea că respingerea parţială a pretenţiilor reclamantei în procedura ordonanţei de plată s-a datorat dezlegării unei chestiuni de drept, în senul că tribunalul a tranşat această problemă stabilind că pârâta nu poate fi obligată la plata penalităţilor de întârziere aferente creanţei reclamantei, pentru perioada în care a fost în vigoare măsura popririi asiguratorii, şi în limita sumelor pentru care s-a dispus această măsură.

Totodată, s-a reţinut pe fondul litigiului că pretenţiile sunt neîntemeiate, având în vedere puterea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2016 a Tribunalului Specializat Cluj, precum şi prin raportare la o serie de considerente care depăşesc obiectul acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, astfel cum acesta a fost fixat de către pârâtă, sens în care au fost arătate şi înscrisurile din care rezultă această concluzie.

În cauză, prin acţiunea în anularea hotărârii arbitrale pârâta S.C. B. S.R.L. a solicitat respingerea cererii reclamantei ca fiind inadmisibilă, având în vedere întrunirea cerinţelor autorităţii de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, susţinând că aceasta a fost ignorată de către instanţa arbitrală.

În acest context, Înalta Curte constată că este fondată critica recurentei în sensul că, procedând astfel, prin sentinţa recurată a fost încălcat dreptul la apărare prevăzut la art. 13 C. proc. civ., care reprezintă un principiu constituţional, consacrat în art. 24 din Constituţia României, fiind încălcate totodată şi dispoziţiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, precum şi alin. (6) care dispune că judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii.

De asemenea, a fost încălcat şi art. 9 alin. (2) C. proc. civ. care prevede că obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Din această perspectivă, hotărârea recurată va fi casată, iar instanţa va proceda la analizarea acţiunii în anulare în limitele stabilite prin această acţiune, în conformitate cu dispoziţiile art. 608 lit. h) C. proc. civ. având în vedere că pârâta nu a învestit Curtea de Apel Cluj să se pronunţe asupra fondului acţiunii arbitrale, motiv pentru care instanţa nu putea să încalce limitele învestirii sale şi să se pronunţe asupra acestor chestiuni.

Prin urmare, nesocotind principiul disponibilităţii şi trecând peste limitele trasate de pârâtă prin acţiunea în anulare, Curtea de Apel Cluj, după ce a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, a procedat la o veritabilă analiză pe fond a raporturilor civile dintre părţi, reţinând în conţinutul hotărârii o serie de considerente care depăşesc obiectul acţiunii, astfel cum acesta a fost fixat şi limitat de pârâtă.

Sentinţa recurată a fost criticată şi din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

S-a susţinut, printr-o altă critică formulată de recurenta-reclamantă că, instanţa s-a limitat a prelua întocmai argumentele expuse de intimată în cuprinsul concluziilor scrise depuse în faţa tribunalului arbitral, fără a efectua o analiză proprie şi fără a-i cerceta apărările formulate, încălcând exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Recurenta a mai susţinut că nemotivarea hotărârii atacate constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii şi face practic imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Analizând hotărârea recurată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa nu a examinat acţiunea în anulare din perspectiva dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., ci a procedat la judecarea pe fond a litigiului, după ce a reţinut că este întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat.

Considerentele expuse mai sus impun concluzia că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Astfel, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde în considerente obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile apărările părţilor, în mod evident în limitele învestirii sale în conformitate cu dispoziţiile art. 608 lit. h) C. proc. civ.

Totodată, respectarea garanţiilor date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, impune instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor. Motivarea hotărârii este întotdeauna ataşată de natura cauzei, de circumstanţele acesteia, deoarece numai printr-o motivare clară şi precisă, din care să rezulte justeţea soluţiei pronunţate, se poate înlătura arbitrariul şi se poate efectua controlul judiciar.

În consecinţă, Înalta Curte constată că decizia recurată nu îndeplineşte aceste cerinţe, nefiind posibilă în aceste condiţii, analiza criticilor de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., motiv de recurs prin care s-a invocat aplicarea greşită a prevederilor art. 430 - 431 C. proc. civ., recurenta susţinând că prin hotărârea pronunţată instanţa a recunoscut efectul puterii de lucru judecat unor chestiuni care nu au fost dezbătute şi dezlegate în procedura ordonanţei de plată. Pentru identitate de raţiune nu este posibilă nici analiza criticilor de nelegalitate derivate din încălcarea dispoziţiilor art. 1022 alin. (2) C. proc. civ., care reglementează condiţiile în care creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun, pentru a obţine obligarea debitorului la plata restului datoriei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu îndeplineşte aceste cerinţe, nefiind posibilă, în aceste condiţii, exercitarea controlului judiciar în privinţa criticilor de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., motiv pentru care urmează să admită recursul reclamantei S.C. A. S.R.L., cu consecinţa casării sentinţei civile nr. 3/2018 din 3 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă şi trimiterii cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3/2018 din 3 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2020.