Enforcement of owner's share for public thermal rehabilitation works; contractual payment term "until final acceptance" and exigibility of claim

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la Judecătoria Piatra-Neamţ, secţia Civilă la data de 28 septembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Municipiul Piatra-Neamţ prin Primar a solicitat obligarea pârâtei A. la plata sumei de 218.330 RON, reprezentând cota de contribuţie la plata cheltuielilor ocazionate de reabilitarea termică a blocului.

În drept au fost invocate dispoziţiile O.U.G. nr. 18/2009, H.C.L. nr. 152/26.03.2009, completată prin H.C.L. nr. 151/25.04.2012, art. 969, art. 1084, art. 1546, art. 1547 din vechiul C. civ., O.U.G. nr. 13/2011.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1469 din 28 martie 2017, Judecătoria Piatra-Neamţ, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, în raport cu art. 94 alin. (1) lit. k) şi art. 95 C. proc. civ. şi valoarea litigiului de 218.330 RON.

Prin încheierea din 29 iunie 2017, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o spre competentă soluţionare secţiei I civile a Tribunalului Neamţ, cu motivarea că prin sentinţa civilă nr. 1469 din 28 martie 2017 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, secţia civilă s-a declinat competenţa materială în favoarea tribunalului, fără a se reţine competenţa specială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 2371 din 15 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia I civilă a fost respinsă, ca prematur formulată, acţiunea reclamantului Municipiul Piatra Neamţ - prin Primar împotriva pârâtei A..

3. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul Municipiul Piatra Neamţ prin Primar.

Prin decizia nr. 612/2018 din 20 iunie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a fost admis apelul reclamantului, a fost schimbată în tot sentinţa apelată, în sensul respingerii ca nefondate a excepţiei prematurităţii formulării acţiunii. A fost admisă acţiunea şi a fost obligată pârâta A. să plătească reclamantului suma de 218.330 RON cu titlu de pretenţii.

În considerentele acestei decizii, intanţa de apel a reţinut că, din interpretarea dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din actul adiţional nr. x şi art. 2 şi 3 din actul adiţional nr. x la contractul de mandat nr. x din 18 iunie 2009, rezultă că termenul de plată a sumei datorate de pârâtă este până la recepţia finală a lucrărilor, apreciindu-se astfel că acţiunea reclamantului nu este prematură.

Totodată, s-a mai constatat că pârâta şi-a dat acceptul, anterior încheierii contractului de mandat, ca va restitui în termen de trei ani de la data începerii lucrărilor de execuţie valoarea lucrărilor aferente asociaţiei de proprietari, respectiv cota de 20%.

4. La 16 iulie 2018, pârâta A. a declarat recurs împotriva acestei decizii.

Recursul a fost întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia recurenta-pârâtă a susţinut că, în ceea ce priveşte excepţia prematurităţii acţiunii, respinsa ca nefondată de către instanţa de apel, s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 663 alin. (4) C. proc. civ. care prevăd că o creanţă este exigibilă "dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă".

Pârâta a învederat că instanţa de apel a constatat în mod greşit că menţiunea "până la recepţia finală", reţinută atât în art. 22 din contractul de mandat, cât şi în actele adiţionale nr. x şi nr. 3 la acest contract, ar trebui interpretată în sensul că, reclamantul poate cere oricând plata sumelor datorate de către pârâtă, aspect care, în opinia recurentei, nu este în spiritul contractului. Pârâta a susţinut că o astfel de interpretare nu poate fi primită întrucât părţile au înţeles ca prin convenţia lor să stabilească un termen de plată.

S-a mai arătat că, în condiţiile în care instanţa de apel a apreciat ca este vorba despre o clauză neclară, ar fi trebuit să facă aplicarea dispoziţiilor art. 1269 C. civ., potrivit cărora "dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care se obligă".

Recurenta-pârâtă a subliniat că, până la această dată, recepţia finală nu s-a efectuat din culpa reclamantului care avea obligaţia organizării acestei recepţii potrivit dispoziţiilor contractuale.

S-a mai arătat că procesul-verbal de recepţie, care nu a fost depus la dosar, este diferit de procesul-verbal de recepţie finală, cel dintâi constatând recepţia la terminarea finală a lucrărilor, iar procesul-verbal de recepţie finală se întocmeşte după expirarea garanţiei. Această situaţie rezultă atât din prevederile Regulamentului din 14 iunie 1994, de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, cât şi din contractul de mandat încheiat cu reclamanta, la art. 2 lit. h) stabilindu-se că reclamanta are obligaţia de a organiza recepţia la terminarea lucrărilor şi recepţia finală după expirarea perioadei de garanţie.

Prin urmare, a învederat că reclamanta avea obligaţia de a organiza recepţia finală a lucrărilor.

Recurenta a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală şi asupra fondului cauzei.

Aceasta a precizat că prin contractul de mandat şi prin actele adiţionale la acesta s-a obligat să achite cota de 20% din valoarea lucrărilor de investiţie ce urmau a fi realizate la blocul D2. Obligaţia sa era corelativă îndeplinirii de către executant a obligaţiilor decurgând din contractul încheiat cu mandatarul său, respectiv realizarea integrală a lucrărilor de construcţie evidenţiate în documentaţia tehnică întocmită în prealabil. Însă, constructorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, situaţie faţă de care s-a susţinut că pârâta nu poate fi obligată la plata unor sume de bani corespunzătoare unor lucrări neefectuate.

Prin rezoluţia aflată la dosar s-a stabilit că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 78 alin. (3) din Legea nr. 196/2018.

Prin încheierea din 16 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus transpunerea recursului declarat de pârâtă în completul de filtru în vederea efectuării procedurii de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 mai 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă părţile nu au înţeles să îşi exercite aceste drept.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată la 11 februarie 2020.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Prealabil analizării criticilor formulate, se impune a fi făcută precizarea că, potrivit dispoziţiilor legale ce reglementează calea de atac extraordinară a recursului, nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, criticile referitoare la stabilirea situaţiei de fapt şi interpretarea probatoriului, acestea reprezentând aspecte legate de temeinicia hotărârii şi nu de nelegalitatea acesteia.

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Motivul prevăzut de acest text de lege poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de casare, cu privire la excepţia prematurităţii acţiunii respinsă ca nefondată de către instanţa de apel, recurenta a susţinut că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 663 alin. (4) C. proc. civ. care prevăd că o creanţă este exigibilă "dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă".

Recurenta-pârâtă a criticat interpretarea pe care instanţa de apel a dat-o menţiunii "până la recepţia finală", reţinută atât în art. 22 din contractul de mandat, cât şi în actele adiţionale nr. x şi nr. 3 la acest contract, în sensul că reclamantul poate cere oricând plata.

Analizând decizia recurată, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de apel a schimbat soluţia tribunalului cu privire la excepţia prematurităţii acţiunii, reţinând că termenul pentru plata sumei de 218.330 RON, reprezentând cota de contribuţie a pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de reabilitarea termică a blocului D2, este până la recepţia finală a lucrărilor, apreciindu-se astfel în mod just că acţiunea reclamantului nu a fost prematur formulată.

Astfel, în mod corect a argumentat instanţa de apel că, în conformitate cu dispoziţiile actului adiţional nr. x, care la art. 3 alin. (2) prevede că suma datorată de asociaţia de proprietari cu titlu de cotă parte este în cuantum de 348.149,82 RON (cu TVA), plată ce va fi efectuată până la recepţia finală a lucrărilor de intervenţie executate, iar durata de executare a lucrărilor de intervenţie a fost stabilită la 12 luni, potrivit art. 4 din actul adiţional la contractul de mandat.

În mod corect, cu referire la suma de 269.694,69 RON, s-a constatat că această dispoziţie se regăseşte şi în art. 2 şi 3 din actul adiţional nr. x la contractul de mandat nr. x din 18 iunie 2009, unde la art. 22 s-a dispus că:

"Prezentul contract de mandat constituie titlu executoriu pentru sumele avansate de autorităţile administraţiei publice locale în condiţiile art. 14 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 18/2009 şi nerecuperate de la mandatar (asociaţia de proprietari) până la recepţia finală a lucrărilor de intervenţie executate".

Totodată, Înalta Curte observă că este corectă apărarea intimatei-reclamante în sensul că, potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar art. 1546 C. civ. prevede că mandantul are îndatorirea de a îndeplini obligaţiile contractate de către mandatar în limitele puterilor date, iar art. 1547 stipulează că mandantul trebuie să dezdăuneze pe mandatar de anticipaţiile şi spezele făcute pentru îndeplinirea mandatului. Astfel, având în vedere că asociaţia de proprietari nu a achitat nicio sumă din cota parte la care s-a obligat conform contractului de mandat, rezultă că a avut loc o încălcare a prevederilor contractuale, motiv pentru care se constată că, în mod just, instanţa de apel a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 218.330 RON cu titlu de pretenţii, raportat şi la faptul că, anterior încheierii contractului de mandat, pârâta a consimţit ca va restitui în termen de trei ani de la data începerii lucrărilor de execuţie valoarea lucrărilor care corespunde cotei de 20%.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a dezvoltat raţionamentul în baza căruia a ajuns la concluzia admiterii apelului reclamantului Municipiul Piatra Neamţ prin Primar, cu consecinţa respingerii excepţiei prematurităţii formulării acţiunii şi obligării pârâtei la plata sumei de 218.330 RON, argumentele fiind dezvoltate punctual, prin expunerea motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi care au condus la soluţia pronunţată.

Faţă de cele reţinute anterior, se constată că decizia atacată nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în speţă, motivarea instanţei de apel fiind una clară, precisă şi ataşată circumstanţelor cauzei, conducând în mod logic la soluţia din dispozitiv.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 612/2018 din 20 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respingea ca nefondat recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 612/2018 din 20 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2020.