Cassation appeals annulled for failure to frame illegality grounds: damages from fatal accident

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal la 1 august 2017, sub dosar nr. x/2017, reclamanţii A., B. şi C., prin reprezentanţii săi legali A. şi B., în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A. VOLUNTARI şi intervenientul E. au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 638.297 Euro sau 2.863.336 RON cu titlu de daune materiale şi morale.

La data de 16 ianuarie 2018, reclamantul A. şi-a majorat pretenţiile cu 10.000 RON daune morale şi 1.000 RON daune materiale. S-au solicitat, de asemenea, daune materiale de 82.327 Euro; prestaţie periodică de 500 Euro lunar pentru reclamanta B. şi penalităţi de întârziere de 0,2%.

Prin sentinţa civilă nr. 22/2018 din 25 aprilie 2018 a Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2017 a fost admisă în parte acţiunea în pretenţii formulată de reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A. Bucureşti şi cu intervenientul E., succesor ar defunctului F. şi, în consecinţă:

A fost obligată pârâta să le plătească reclamanţilor daune materiale, după cum urmează: 21.000 Euro sau echivalentul în RON la data achitării către reclamanta B., pentru vătămările suferite; 24.000 Euro sau echivalentul în RON la data achitării către reclamantul A. pentru vătămările suferite; 36.000 Euro sau echivalentul în RON la data achitării către reclamantul C. pentru vătămările suferite; 10.000 Euro către reclamanţii B. şi A. pentru cheltuieli cu înmormântarea şi pomenile ulterioare.

A mai fost obligată pârâta să le plătească reclamanţilor şi suma de 275.000 Euro, cu titlu de daune morale.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. D. S.A., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 183/A din 18 octombrie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a admis apelul declarat de pârâta D. S.A. Voluntari împotriva sentinţei civile nr. 22/2018 din 25 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal în dosarul nr. x/2017 şi, în consecinţă:

A schimbat în parte sentinţa apelată, numai în ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale şi al daunelor morale ce se cuvin reclamanţilor, după cum urmează:

A obligat pârâta să plătească reclamanţilor A. şi B. suma de 11.702,93 RON, cu titlu de daune materiale.

A obligat pârâta să plătească reclamanţilor următoarele sume de bani, cu titlu de daune morale:

- 200.000 RON reclamantului A. pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului fiicei sale şi 110.000 RON pentru prejudicial moral rezultat din vătămarea sa corporală;

- 200.000 RON reclamantei B. pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului fiicei sale şi 95.000 RON pentru prejudiciul moral rezultat din vătămarea sa corporală;

- 100.000 RON reclamantului C. pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului surorii sale şi 160.000 RON pentru prejudiciul moral rezultat din vătămarea sa corporală.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii A., B., C. şi pârâta S.C. D. S.A. au declarat recurs.

Cererea de recurs formulată de reclamanţii A., B., C. a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În detalierea motivelor de nelegalitate, sub un prim aspect, se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la limitele efectului devolutiv al apelului, instanţa de apel adăugând motive noi celor invocate de apelanţi, modificând cuantumul despăgubirilor acordate.

Instanţa a nesocotit principiul contradictorialităţii sub aspectul probelor administrate în cauză, care s-au deteriorat în dosarul instanţei.

În ceea ce priveşte aplicarea greşită a normelor de drept material, se invocă dispoziţiile art. 1385 C. civ.

Instanţa de apel a adus o limitare principiului reparării integrale a prejudiciului, limitând dovedirea prejudiciului material doar prin înscrisuri.

De asemenea, se mai susţine că dispoziţiile art. 50 din Norma ASF 23/2014 au fost aplicate greşit.

Totodată, se susţine că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţia art. 1391 C. civ., acordând despăgubiri materiale mai mici decât cele acordate iniţial, vătămările fizice necesitând pentru vindecare perioade lungi de timp, actele medicale depuse de reclamanţi şi confirmate prin certificatele medico legale dovedind acest fapt cu prisosinţă. În aceste condiţii, consecinţele au afectat iremediabil existenţa unei familii.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi menţinerea deciziei atacate.

Cererea de recurs formulată de pârâta S.C. D. S.A. a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În preambulul cererii de recurs, recurenta-pârâtă prezintă istoricul cauzei, iar în ceea ce priveşte criticile de nelegalitate aduse deciziei recurate, arată că instanţa de apel a nesocotit jurisprudenţa în materie cu privire la cuantumul daunelor morale. Acestea exced limitelor prevăzute de Ghidul pentru acordarea daunelor morale întocmit de către FVPS acesta oferind criterii obiective de cuantificare a daunelor raportat la jurisprudenţa instanţelor.

Apreciază că instanţa nu a examinat criteriul jurisprudenţial şi nu a analizat jurisprudenţa naţională, ceea ce echivalează cu o cercetare incompletă a fondului cauzei.

Instanţa de apel nu face referire la jurisprudenţa ataşată apelului, instanţa având obligaţia de a face o corectă aplicare a acestui criteriu oferit de lege.

Dacă s-ar fi raportat la jurisprudenţa instanţelor de judecată, instanţa de apel ar fi constatat că suma de 500.000 RON acordată reclamanţilor nu răspunde cerinţelor consacrate de practica judiciară.

De asemenea, se susţine faptul că daunele acordate reclamantului nu păstrează raportul de rezonabilitate şi proporţionalitate cu dauna suferită.

În acest context, arată că dauna morală nu trebuie să fie excesivă ca întindere, Curtea Europeană acordând prioritate principiului echităţii în materia daunelor morale, sens în care apreciază că instanţa de apel nu a motivat şi argumentat cuantumul daunelor morale acordate reclamantului.

Recurenta-pârâtă face trimitere în finalul recursului la jurisprudenţa instanţei supreme şi la decizia civilă nr. 2158/2014 a Înaltei Curţi în sprijinul susţinerii că daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit şi consecinţele acestuia.

Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Recurenta-pârâtă S.C. D. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului reclamanţilor, solicitând în principal anularea acestuia, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pârâtei, solicitând în principal anularea acestuia, iar în subsidiar au solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 16 mai 2019, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor şi s-a dispus comunicarea acestuia. Prin raport reţinându-se admisibilitatea în principiu a recursului reclamanţilor şi nulitatea recursului pârâtei.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor a fost comunicat părţilor la data de 23 mai 2019, acestea nedepunând punct de vedere.

Prin suplimentul la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat de reclamanţi, s-a reţinut nulitatea acestuia, fiind comunicat părţilor la 8 noiembrie 2019, acestea nedepunând punct de vedere pe acest aspect.

La termenul din 6 februarie 2020, completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia nulităţii recursurilor invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a anulat căile extraordinare de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Din analiza memoriilor de recurs, se constată că motivele invocate nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Referitor la criticile recurenţilor-reclamanţi, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., prin care aceştia susţin că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 477 alin. (1) C. proc. civ., art. 1385 C. civ., art. 50 din Norma ASF 23/2014 se constată că dezvoltarea acestui motiv de recurs nu conţine critici de nelegalitate care să permită incidenţa dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ.

În dezvoltarea memoriului de recurs, recurenţii-reclamanţi fac trimitere la indicarea conţinutului textelor legale menţionate şi la vătămările suportate de reclamanţi, în susţinerea prejudiciului moral solicitat, fără a prezenta critici de nelegalitate şi legătura acestora cu prezenta cauză.

Tot în susţinerea acestor motive de nelegalitate, recurenţii-reclamanţi prezintă aspecte de fapt care ţin de cauzele producerii accidentului, care nu pot fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar şi care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

Simpla nemulţumire a părţii faţă de soluţia pronunţată, fără a se dezvolta şi arăta, în concret, în ce constau greşelile săvârşite de instanţă şi legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestora în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancţionată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta D. S.A., se constată că în dezvoltarea motivelor de recurs principala critică a recurentei vizează cuantumul daunelor morale acordate de către instanţa de apel, critică, ce vizează aspecte de netemeinicie şi care nu poate fi examinată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de către recurenta-pârâtă.

Astfel, invocarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, presupune, în expunerea motivelor de recurs, identificarea textelor de drept material încălcate sau aplicate greşit, aspecte ce nu se regăsesc în cuprinsul memoriului de recurs.

Aşadar, criticile evocate în legătură cu practica judiciară sau Ghidul pentru acordarea daunelor morale întocmit de FVPS nu reprezintă norme de drept material în accepţiunea art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar analiza cuantumului daunelor morale, fără a se face referire în concret la o norma de drept material, nu poate avea valoarea unui veritabil motiv de recurs.

În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată, din dezvoltarea motivelor de recurs, că nu rezultă care sunt motivele contradictorii la care face referire recurenta şi nici motivele care sunt străine de natura cauzei.

În consecinţă, se constată că recurenta-pârâtă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel în soluţionarea apelului său.

Aşadar, se constată că recurenţii nu indică ce dispoziţii legale au fost încălcate de către Curtea de Apel Galaţi în soluţionarea apelului declarat de pârâtă.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar potrivit art. 493 alin. (5) din acelaşi cod va anula recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi B., C. şi A. şi de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A. împotriva deciziei nr. 183/A din 18 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenţii-reclamanţi B., C. şi A. şi de recurenta-pârâtă S.C. D. S.A. împotriva deciziei nr. 183/A din 18 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul-intervenient E..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2020.