Labor promotion salary dispute: extraordinary appeal declared inadmissible for lack of legal avenue

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2015, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata OPERA NAŢIONALA BUCUREŞTI a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 489 din 3 septembrie 2015 prin care s-a dispus anularea producerii efectelor din decizia 357/07/07/2015 privind promovarea sa în grad profesional imediat superior începând cu data de 1 august 2015, ca urmare a promovării examenului de către personalul din cadrul Compartimentului Cor ONB, întrucât această decizie a fost emisa cu încălcarea dispoziţiilor art. 268 alin. (2) lit. b) şi c) Codul Muncii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 268 alin. (2), art. 269 din Codul Muncii.

Intimata OPERA NAŢIONALA BUCUREŞTI a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat:

1. să se constate că reclamanta a obţinut în mod fraudulos postul de "artist liric opera" în cadrul Operei Naţionale si că exercită această funcţie fără îndeplinirea condiţiilor impuse prin lege.

2. să se constate că reclamanta a obţinut în realitate postul de "corist operă", pentru care îndeplineşte condiţiile impuse prin lege.

3. să fie obligată reclamanta la rambursarea către pârâtă a sumei constând în diferenţa dintre salariile brute aferente postului de "artist liric opera" încasate nelegal în ultimii trei ani şi salariile brute aferente postului de "corist operă", la care ar fi avut dreptul în ultimii trei ani.

4. să fie obligată reclamanta la rambursarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 5958/2016 din 9 iunie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiate cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. şi cererea reconvenţională formulată de pârâta OPERA NAŢIONALA BUCUREŞTI.

Prin sentinţa civilă nr. 7973/2016 din 15 septembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 5958/2016 din 9 iunie 2016 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, formulată de reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 26 din 9 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-au admis apelurile formulate de reclamanta A. împotriva încheierii din 12 mai 2016 şi a sentinţelor civile nr. 5958/2016 din 9 iunie 2016 şi nr. 7973/2016 din 15 septembrie 2016, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi în consecinţă: a fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 5958/2016 din 9 iunie 2016, în sensul că s-a anulat decizia nr. 489 din 3 septembrie 2015 privind anularea producerii efectelor promovării privind pe reclamanta A..

De asemenea, a fost anulată în parte încheierea din 12 mai 2016 şi sentinţa civilă nr. 5958/2016 din 9 iunie 2016 şi s-a dispus trimiterea cauzei primei instanţe în vederea rejudecării cererii având ca obiect anularea deciziei nr. 357/07.07.2015 sub aspectul salariului de bază brut lunar după promovare.

A fost păstrată în rest sentinţa.

De asemenea, a fost anulată în parte sentinţa civilă nr. 7973/2016 din 15 septembrie 2016 şi s-a dispus trimiterea cauzei primei instanţe în vederea rejudecării capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale pe ultimii 3 ani, până la data promovării în grad profesional imediat superior, fiind păstrate în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

Cauza fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 23 februarie 2017 sub nr. x/2015*.

Instanţa a admis excepţia de litispendenţă şi a dispus ataşarea dosarului nr. x/2017 la dosarul nr. x/2015.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia nr. 7123 din 12 octombrie 2017 a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta OPERA NAŢIONALĂ BUCUREŞTI.

A anulat parţial decizia nr. 357/07.07.2015 în ceea ce priveşte salariul de bază lunar brut după promovarea reclamantei, în sensul că acesta trebuie să fie de 3.506 RON şi nu 3.105 RON, începând cu 1 august 2015.

A obligat pârâta să plătească reclamantei diferenţele salariale dintre salariul încasat şi cel cuvenit, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii, astfel: - de la 01.08.2015-01.12.2015 prin raportare la un salariu de baza brut lunar de 3.506 RON - de la 01.12.2015-01.08.2016 prin raportare la un salariu de baza brut lunar de 3.857 RON.

A respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind plata diferenţelor de drepturi salariale pentru intervalul 16.10.2012-01.08.2015, precum şi cel privind acordarea dobânzii legale.

A respins ca inadmisibil apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.

Reclamanta A. a declarat apel împotriva încheierilor de şedinţă din 17 martie 2017 şi 22 iunie 2017 şi a sentinţei civile nr. 7123 din 12 octombrie 2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.

Pârât Opera Naţională Bucureşti a declarat apel împotriva sentinţei civile nr. 7123 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 715 din 11 februarie 2019 a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 17 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015 şi ca nefondate apelurile declarate de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 22 iunie 2017 şi a sentinţei civile nr. 7123 din 12 octombrie 2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015 şi de pârâta Opera Naţională Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 7123 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.

Împotriva considerentelor şi a dispozitivului acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. l, 5, 6, 7, 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanţei competente, legal învestite, faţă de care să nu fie incidente dispoziţiile art. 45 C. proc. civ., care reglementează incompatibilitatea absolută.

Prin întâmpinarea depusă, la 20 iunie 2019, intimata-pârâtă Opera Naţională Bucureşti a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 27 iunie 2019, recurenta a solicitat înlăturarea susţinerilor intimatei ca nefondate.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 17 octombrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia, prin raport reţinându-se că recursul este inadmisibil.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 21 octombrie 2019, părţile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 6 februarie 2020, Completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a respins calea extraordinară de atac ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanţa de apel a respins ca inadmisibil apelul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 17 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015 şi ca nefondate apelurile declarate de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 22 iunie 2017 şi a sentinţei civile nr. 7123 din 12 octombrie 2017 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015 şi de pârâta Opera Naţională Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 7123 din 12 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflicte de muncă şi asigurări sociale…"

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.

Prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea nr. 62/2011, în sensul că hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

Aşa fiind, în litigiile de muncă, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai apelul. Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 715 din 11 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 715 din 11 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Opera Naţională Bucureşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2020.