Nullity of cassation for failure to frame defects as strict grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal la 11 noiembrie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii: B., C., D., E., F., G., H., I., S.C. J. S.A. şi K. S.A., a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 100.000 Euro, reprezentând daune morale, ca urmare a accidentului produs la 2 august 2014.

Prin încheierea din 25 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal, în dosarul nr. x/2015 a fost admisă cererea de suspendare formulată de pârâta S.C. J. S.A. şi, în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului penal x/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Focşani, secţia Penală.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 209/R din 22 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 25 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal în dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei civile nr. 209/R din 22 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Prin memoriul de recurs, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Criticile recurentului cu privire la decizia împotriva căreia a formulat recurs, se referă, pe de o parte, la faptul că acesta solicită instanţei de recurs să dispună repunerea pe rolul instanţei competente a cauzei şi reluarea judecăţii, menţionând în mod expres că se opune perimării recursului, iar pe de altă parte, arată că a aşteptat data de 21 martie 2019, dată la care s-a pronunţat hotărârea în primă instanţă în cauza penală, pentru ca instanţa să stabilească care sunt persoanele vinovate şi răspunzătoare pentru producerea accidentului.

Restul argumentelor din cererea de recurs vizează, pe de o parte, fondul cauzei, iar pe de altă parte, repunerea pe rol a litigiului suspendat prin încheierea din 25 octombrie 2017.

Totodată, se reţine că prin cererea de recurs, reclamantul-recurent invocă, în esenţă, aceleaşi argumente prezentate şi în cadrului recursului formulat împotriva încheierii de suspendare din 25 octombrie 2017, iar în ceea ce priveşte criticile referitoare la imposibilitatea acestuia de a se constitui parte civilă în procesul penal şi calitatea acestuia de martor în cadrul respectivei cauze, se constată că aceste aspecte exced prezentului cadru procesual, având în vedere că instanţa a fost învestită cu o cerere de recurs în cadrul căreia trebuie analizată legalitatea deciziei nr. 209/2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.

Prin întâmpinarea depusă la 1 august 2019, intimata I. solicită, în principal anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 17 octombrie 2019, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia, prin raport reţinându-se nulitatea recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 31 octombrie 2019, intimata K. S.A. depunând concluzii scrise pe aspectul nulităţii cererii de recurs.

La termenul din 6 februarie 2020, completul de filtru, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a anulat calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Aceasta deoarece, prin cererea de recurs, reclamantul-recurent invocă în esenţă, aceleaşi argumente prezentate şi în cadrului recursului formulat împotriva încheierii de suspendare din 25 octombrie 2017, iar în ceea ce priveşte criticile referitoare la imposibilitatea acestuia de a se constitui parte civilă în procesul penal şi calitatea acestuia de martor în cadrul respectivei cauze, se constată că aceste aspecte exced prezentului cadru procesual, având în vedere că instanţa a fost învestită cu o cerere de recurs în cadrul căreia trebuie analizată legalitatea deciziei nr. 209/2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.

În acest context, aspectele relevate de către recurent referitoare la starea de fapt şi fondul cauzei nu corespund motivelor de nelegalitate care să determine casarea unei hotărâri, întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu se face nicio referire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru constatarea perimării - sancţiune care a intervenit în prezenta cauză.

Prin urmare, se constată că prin cererea de recurs, recurentul nu a indicat şi nici nu a dezvoltat în memoriul de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., pentru a se putea efectua controlul de legalitate de către instanţa de recurs.

În acest sens, se apreciază că motivele indicate de către recurent în cuprinsul cererii de recurs nu se numără printre cele prevăzute în mod expres şi limitativ de legiuitor.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport cu dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Aşadar, recurentul nu formulează critici de nelegalitate, care să poată fi examinate din perspectiva vreunui caz de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar şi care să poată constitui obiect de analiză în recurs.

În consecinţă, se constată că recurentul nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de recurs când a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 25 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal în dosarul nr. x/2015.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea nulităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar potrivit art. 493 alin. (5) din acelaşi cod va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 209/R din 22 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 209/R din 22 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi E., I., C., G., K. S.A. BUCUREŞTI, D., H., B., F. şi S.C. J. S.A. CLUJ.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2020.