Jurisdictional competence for challenging arbitral awards in public procurement execution contracts

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal la 8 mai 2019 sub dosar nr. x/2019, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. în contradictoriu cu pârâta ASOCIEREA A.. a formulat acţiune în anularea sentinţei arbitrale parţiale din 2 aprilie 2019 pronunţată în dosarul nr. x al Curţii Internaţionale de Arbitraj a Camerei de Comerţ Internaţionale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună desfiinţarea acestei sentinţe.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepţia de necompetenţă funcţională a secţiei de contencios, excepţia netimbrării, excepţia inadmisibilităţii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii în anulare ca neîntemeiate.

În cadrul verificării competenţei sale, potrivit art. 131 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a luat act de faptul că partea pârâtă a renunţat la excepţia necompetenţei funcţionale.

Prin încheierea din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare, în favoarea unei secţii civile a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că pentru determinarea instanţei competente să soluţioneze acţiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale sunt aplicabile normele de procedură de la momentul începerii procesului în faţa instanţei.

În speţa de faţă, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data începerii procesului - 8 mai 2019 - "instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

Potrivit art. 53 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor forma în vigoare la data începerii procesului - 8 mai 2019:

(1) "Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice.

(11) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante.

(12) Acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (11) se pot introduce şi la instanţele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcţionează o unitate ce aparţine autorităţii contractante".

Având în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data de 8 mai 2019, instanţa a apreciat că revine Secţiilor Civile ale Curţii de Apel Bucureşti competenţa funcţională privind soluţionarea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale - obiect al litigiului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 24 octombrie 2019, sub dosar nr. x/2019.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin încheierea nr. 3 din 21 ianuarie 2020 a admis excepţia necompetentei materiale procesuale a secţiei a V-a Civilă a Curţii de apel Bucureşti, invocată din oficiu şi a dispus trimiterea dosarului secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti pentru competenta soluţionare a acţiunii în anulare formulată de petenta Compania Naţională de Administrare Infrastructurii Rutiere SA

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între secţia a V-a Civilă şi secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal ale Curţii de Apel Bucureşti s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 31 ianuarie 2020, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între secţiile aceleiaşi curţi de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., Înalta Curte constată că aceasta, în contradictoriu cu pârâta ASOCIEREA A.. a formulat acţiune în anularea sentinţei arbitrale parţiale din 2 aprilie 2019 pronunţată în dosarul nr. x al Curţii Internaţionale de Arbitraj a Camerei de Comerţ Internaţionale, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună desfiinţarea acestei sentinţe.

Litigiul arbitral a izvorât din contractul semnat între părţile litigante la data de 4 decembrie 2013, înregistrat sub nr. x, în legătură cu execuţia unui tronson de 25,6 km din autostrada Timişoara-Lugoj între km 54+000 şi 79+625 (pct. 44 din sentinţa arbitrală), contractul fiind unul de achiziţie publică.

Contractul de execuţie analizat este asimilat unui act administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât are ca obiect executarea unor lucrări în condiţiile O.U.G. nr. 34/2006.

Normele de procedură aplicabile unui dosar sunt normele de procedură de la momentul începerii procesului, conform art. 24 C. proc. civ.

Aşadar, dispoziţiile tranzitorii între diferitele forme pe care o normă de procedură o înregistrează după data de 15 februarie 2013 sunt art. 24, 25 din Noul C. proc. civ., care reglementează orice succesiune de norme de procedură civilă ivită după intrarea în vigoare a acestuia.

În speţa de faţă, în ceea ce priveşte sesizarea instanţei arbitrale, se constată că cererea de arbitrare a reclamantului a fost primită de Secretariatul Curţii la data de 16 martie 2018, iar la acea dată erau în vigoare dispoziţiile cu caracter special ale Legii nr. 101/2016 - privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, care stabileau competenţa de soluţionare a litigiilor în legătură cu aceste contracte administrative.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 din actul normativ evocat, "procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice".

Aşadar, modificarea art. 53 din Legea nr. 101/2016 privind competenţa materială procesuală în materie de litigii care decurg din executare contracte de achiziţie publică, între secţia civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, a intervenit începând cu 2 august 2018, prin pct. 1 din Legea nr. 212/2018, astfel că, conflictul de legi în timp se soluţionează prin raportare numai la art. 24, 25 din C. proc. civ.

În acest context, se reţine că procedura arbitrală este reglementată de Cartea IV C. proc. civ. începând cu sesizarea instanţei arbitrale, iar nu a instanţei de judecată şi că, la data sesizării instanţei arbitrale, 16 martie 2018, competenţa de soluţionare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziţie aparţinea secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2020.