Negative jurisdictional conflict: validity of a contractual clause designating "competent courts in Bucharest" versus statutory jurisdiction at the place of performance.

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad la 5 decembrie 2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele ENEL ENERGIE S.A. şi B. S.A. a solicitat obligarea acestora la plata, în solidar, a sumei de 31.326,05 euro, în echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a neexecutării corespunzătoare a contractului de furnizare energie electrică nr. 517 din 29 august 2008; obligarea acestora la executarea corespunzătoare şi în conformitate cu parametrii stabiliţi prin contractul încheiat sub nr. x din 29 august 2008 sub sancţiunea achitării unor daune/zi echivalente cu prejudiciul produs ca urmare a neexecutării conforme a obligaţiilor contractuale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1350, art. 1530 C. civ., Legea nr. 123/2012, Standardul de performanţă pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice.

Judecătoria Arad, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 1575 din 4 aprilie 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Arad şi în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele ENEL ENERGIE S.A. şi B. S.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3-Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Arad a reţinut că temeiul acţiunii este unul contractual, iar prin contractul încheiat de reclamantă cu pârâta Enel Energie S.A. s-a stabilit că "litigiile decurgând din interpretarea şi/sau executarea prezentului contract, care nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă, vor fi supuse spre soluţionare instanţei judecătoreşti competente din punct de vedere material cu sediul în municipiul Bucureşti".

Prin urmare, conform art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părţile au stabilit o clauză atributivă de competenţă în ce priveşte litigiile născute în legătură cu interpretarea şi/sau executarea contractului încheiat între acestea, atribuind competenţa de soluţionare a acestora, instanţelor din Bucureşti. În ceea ce o priveşte pe pârâta B. S.A., reclamanta nu are încheiat un contract cu aceasta în care să se stabilească o clauză atributivă de competenţă, însă faţă de dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia" Judecătoria Arad a considerat că instanţa competentă să judece acţiunea, în temeiul clauzei atributive de competenţă din contractul încheiat cu prima pârâtă este competentă să judece în întregime acţiunea, şi în privinţa celei de-a doua pârâte.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3-Bucureşti la data de 11 iunie 2019 sub acelaşi număr de dosar.

Judecătoria Sectorului 3-Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 11286 din 1 noiembrie 2019 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Arad, reţinând că prevederile art. 126 C. proc. civ. nu se aplică în cauză, ci sunt incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Arad şi Judecătoria Sectorului 3-Bucureşti s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 20 ianuarie 2020, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii în pretenţii formulate de reclamanta A. S.R.L., Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 126 C. proc. civ., ce vizează alegerea de competenţă, potrivit cărora, "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Aceasta deoarece, părţile au convenit la art. 25.2, din contractul de furnizare energie electrică că:

"litigiile decurgând din interpretarea şi/sau executarea prezentului contract, care nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă, vor fi supuse spre soluţionare instanţei judecătoreşti competente din punct de vedere material cu sediul în municipiul Bucureşti".

Astfel, prin art. 126 C. proc. civ. se reţine că se poate alege doar competenţa teritorială reglementată prin norme de ordine privată, însă prin clauza indicată de reclamantă nu se poate reţine că a avut loc o alegere de competenţă, având în vedere că nu s-a indicat că ar fi competentă Judecătoria Sectorului 3 sau instanţa de la sediul pârâtei, ci s-a indicat că respectivele litigii vor fi soluţionate de instanţele din municipiul Bucureşti, competente material. Or, o astfel de clauză nu stabileşte o singură instanţă competentă, pentru a o putea considera alegere de competenţă, ci menţionează că sunt competente instanţele din Bucureşti.

În contextul în care s-ar aprecia că respectiva clauză ar fi atributivă de competenţă, se constată că la momentul sesizării instanţei, sediul pârâtei ce ar fi atras competenţa instanţei era pe str. x, Bucureşti, iar faptul că aceasta şi-a modificat sediul până la comunicarea cererii nu este de natură a atrage competenţa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în raport cu dispoziţiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ. stabilind faptul că "instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul".

Prin urmare, se constată că art. 25.2 nu îndeplineşte condiţiile pentru a putea fi considerată o convenţie atributivă de competenţă, în condiţiile în care Judecătoria Arad era competentă să judece prezenta cauză, având în vedere că în speţă este vorba de o competenţă alternativă, întrucât se reţine că în contractul încheiat între părţi s-a stabilit că locul de consum, în care se va executa contractul, este situat în localitatea Vinga, judeţul Arad.

În acest context, Înalta Curte constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora, "În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2020.