Trademark transfer annulment and admissibility of journalistic accessory intervention based on preventive non-patrimonial interest.

Şedinţa publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 02.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în calitate de administratorul judiciar al debitoarei B. S.R.L., a chemat în judecată pârâtele C. S.R.L. şi debitoarea B. S.R.L, cu citarea Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (O.S.I.M.), solicitând Anularea Contractului de cesiune nr. x din 12.05.2017 înregistrat la O.S.I.M. sub nr. x din 12.06.2017, obligarea C. S.R.L. la restituirea în patrimoniul B. S.R.L. a Mărci "ACADEMIA CAŢAVENCU" înregistrată sub numărul x.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 117 si urm. din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 6301 din 05 noiembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes invocată de pârâta-reclamantă C. S.R.L.. A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect acţiunea în anulare formulată de către reclamant A. lichidator judiciar al B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii C. S.R.L. şi B. S.R.L. prin administrator special D.. A fost respinsă, ca rămasă fără obiect, cererea reconvenţională.

Împotriva sentinţei primei instanţe, A., în calitate de administrator judiciar al B. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, cu privire la acţiunea introductivă, anularea Contractului de cesiune nr. x din 12 mai 2017 înregistrat la OSIM sub nr. x din 12 iunie 2017, obligarea C. S.R.L. la restituirea în patrimoniul B. S.R.L. a mărcii ACADEMIA CAŢAVENCU înregistrată sub numărul x iar, cu privire la cererea reconvenţională, admiterea cererii şi înscrierea creanţei în cuantum de 190.538 RON în categoria creanţelor prevăzute de art. 161 pct. 10 lit. a) din Legea nr. 85/2014.

Împotriva aceleiaşi sentinţe, C. S.R.L. a formulat apel incident, prin care a solicitat schimbarea în parte a sentinţei atacate, exclusiv în ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei lipsei de interes invocată de societatea în cauză, şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată promovată de A., ca lipsită de interes, precum şi obligarea intimatului-apelant A. la plata cheltuielilor ocazionate în apel.

La data de 10 septembrie 2019, E. şi F. au formulat cereri de intervenţie accesorie în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă prin care au arătat că înţeleg să susţină poziţia procesuală a C. S.R.L.

La data de 3.10.2019 G. S.A a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul reclamantei A..

Prin încheierea de şedinţă din 06 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibile cererile de intervenţie accesorie formulate intervenienţii şi a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta G. S.A., judecata apelului fiind amânată pentru termenul din 04 decembrie 2019.

Împotriva încheierii din 06 noiembrie 2019, atât apelanta-pârâtă C. S.R.L., cât şi terţii intervenienţi E. şi F. au formulat recurs, prin care au solicitat admiterea căii de atac, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea admiterii în principiu a cererilor de intervenţie accesorie formulate în sprijinul apărărilor societăţii C. S.R.L.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă C. S.R.L. a susţinut că, prin încheierea atacată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu referire la interesul intervenienţilor de a interveni în cauză, recurenta consideră că în mod eronat acestea au fost respinse ca inadmisibile, cu toate că interesul acestora este justificat de faptul că au calitatea de redactori şi colaboratori ai publicaţiei ACADEMIA CAŢAVENCU fiind, astfel, interesaţi în mod direct de editarea şi difuzarea în continuare a publicaţiei în bune condiţii şi cu respectarea deplină a dreptului la liberă exprimare şi la informarea completă şi corectă a opiniei publice.

În sprijinul susţinerii sale şi pentru înţelegerea demersului intervenienţilor, recurenta evocă istoria ziarului de la fondarea acestuia din anul 1991, amintind colaboratorii de prestigiu ai publicaţiei de-a lungul timpului, concluzionând că publicaţia a făcut istorie.

În concret, recurenta consideră că admiterea cererii administratorului judiciar al B. S.R.L. de anulare a contractului de cesiune, cu consecinţa întoarcerii mărcilor în patrimoniul unei societăţi în faliment şi fără fonduri proprii ar avea ca efect nu doar imposibilitatea editării şi difuzării ziarului ACADEMIA CAŢAVENCU şi, implicit, dispariţia lui de pe piaţa media după 142 de ani, ci şi dispariţia acestor valori şi orientări publicistice care au fost atât de importante pentru dezvoltarea şi menţinerea democraţiei în România.

Totodată, recurenta C. S.R.L. învederează că respingerea cererilor de intervenţie accesorie în sprijinul propriilor apărări, concomitent cu admiterea cererii de intervenţie formulată de G. S.A., prin lichidator judiciar, echivalează cu o inegalitate de tratament la adresa sa în raport cu apelanta A., cu încălcarea prevederilor art. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenţii E. şi F. invocă acelaşi temei de drept, respectiv art. 488 pct. 5 C. proc. civ., dezvoltând argumente identice cu cele prezentate de societatea C. S.R.L. în memoriul său de recurs.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurenţii susţin, în esenţă, că terţii intervenienţi justifică un interes propriu şi personal în susţinerea apărărilor apelantei-pârâte C. S.R.L. în cauza ce formează obiectul dosarului aflat, în apel, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti. Astfel, autorii recursului învederează că, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat ca fiind inadmisibile cererile de intervenţie accesorie formulate în sprijinul apărărilor părţii pentru care iniţiaseră respectivul demers, fiind în mod eronat aplicate dispoziţiile art. 61 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile din cererea de recurs se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere casarea hotărârii în cazul în care instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Referitor la aceste critici, instanţa supremă constată că, prin acţiunea iniţiată în faţa Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, recurenta-pârâtă C. S.R.L. a fost chemată în judecată pentru anularea Contractului de cesiune nr. x din 12.05.2017 înregistrat la O.S.I.M. sub nr. x din 12.06.2017, cu obligarea C. S.R.L. la restituirea în patrimoniul B. S.R.L. a mărcii ACADEMIA CAŢAVENCU.

Fiind respinsă în primă fază procesuală cererea de chemare în judecată, reclamantul a formulat apel, urmat de apelul incident declarat de pârâta C. S.R.L. În cursul judecării apelurilor, petenţii E. şi F. au înţeles să formuleze cereri de intervenţie accesorie în sprijinul apărărilor autoarei apelului incident, cereri respinse ca inadmisibile prin încheierea din 06 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În examinarea existenţei interesului recurenţilor-intervenienţi, Înalta Curte reţine că aceştia îşi desfăşoară activitatea de jurnalişti la o publicaţie editată sub o marcă cesionată recurentei-pârâte C. S.R.L. prin care B. S.R.L. a transmis dreptul de proprietate al mărcilor pentru un preţ de 1.058.411 RON (fără T.V.A.).

Având în vedere că obiectul litigiului de faţă îl reprezintă marca publicaţiei sub egida căreia intervenienţii publică articole în calitate de redactori şi colaboratori ai ziarului, aceştia au intervenit în proces invocând o temere justificată de eventualitatea întoarcerii mărcii în patrimoniul debitoarei pârâte B. S.R.L., aflată în faliment, situaţie care, în cele din urmă s-ar putea repercuta asupra politicii editoriale şi a independenţei pe care jurnaliştii intervenienţi şi-o doresc.

Cu toate acestea, instanţa de apel a constatat că interesul invocat nu este unul personal şi actual, considerând că autorii cererii de intervenţie accesorie nu afirmă un interes propriu, în legătură directă cu soluţia ce urmează a se pronunţa în dosarul de apel, ci toate argumentele invocate au în vedere aspecte ulterioare şi cu caracter incert legate de situaţia publicaţiei după reîntoarcerea mărcii în patrimoniul debitoarei.

Înalta Curte are în vedere că intervenţia accesorie se face cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege pentru orice cerere care se adresează justiţiei, dar şi faptul că, prin intermediul intervenţiei accesorii, terţul nu promovează în justiţie o pretenţie proprie, distinctă de aceea a părţii în favoarea căreia a intervenit. Terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit, ci trebuie să îşi justifice interesul său propriu, legitim şi actual în participarea la judecata procesului.

Aşadar, Înalta Curte constată că sfera noţiunii de interes personal nu se referă doar la un interes pur patrimonial, ci include şi posibilitatea anticipării unui prejudiciu nepatrimonial sau chiar a unui dezavantaj pentru persoanele care apelează la acest mecanism procesual.

Totodată, Înalta Curte reţine că, faţă de dispoziţiile art. 33 teza a II-a din C. proc. civ. referitoare la condiţia interesului, acestea nu impun existenţa unui interes născut şi actual, astfel încât, instanţa de apel nu trebuia să analizeze interesul autorilor intervenţiei accesorii doar prin prisma unui interes născut şi actual, o astfel de cerere putând fi formulată şi cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Or, având în vedere că, în cazul de faţă, autorii cererilor de intervenţie justifică atât un interes personal reprezentat de calitatea de colaboratori ai ziarului sub egida căruia aceştia publică articole, al căror viitor publicistic ar putea fi afectat de eventualitatea în care marca ziarului ACADEMIA CAŢAVENCU s-ar întoarce în patrimoniul unei societăţi în faliment, demersul acestora nu trebuie analizat prin prisma unui interes născut şi actual, ci al unui interes iniţiat în scop preventiv, pentru a preîntâmpina producerea unor consecinţe care s-ar putea repercuta inclusiv asupra activităţii publicistice şi a calităţii actului jurnalistic.

Aşa fiind, în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va casa în parte încheierea atacată şi va trimite cererile de intervenţie accesorie formulate de E. şi F. pentru continuarea judecăţii, aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă C. S.R.L. şi de recurenţii-intervenienţi în numele altei persoane F. şi E. împotriva încheierii din 06 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi OFICIUL DE STAT PENTRU INVENŢII ŞI MĂRCI (O.S.I.M.) şi B. S.R.L. prin administrator special D., intimata-pârâtă A.. administrator judiciar AL S.C. B. S.R.L. şi intimata-intervenientă în numele altei persoane G. S.A. prin lichidator judiciar H..

Casează în parte încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2020.