Nullity of extraordinary appeal for lack of defined object in civil procedure

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestatorii A. şi B., ambii prin reprezentant legal C., au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2228 din 28 noiembrie 2019, a deciziei din dosarul nr. x/2019, a deciziei nr. 537 din 19 martie 2019 din dosarul nr. x/2018, împotriva deciziei nr. 1669 din 10 mai 2018, a deciziei nr. 1642 din 11 octombrie 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Contestatorii au arătat, de asemenea, că cererea este formulată şi împotriva dosarului civil nr. x/2012, soluţionat de Tribunalul Ilfov, a dosarului nr. x/2015, soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti, a dosarului nr. x/2016, soluţionat de curtea de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva hotărârilor nr. 34 din 22 ianuarie 2016, nr. 412 din 22 iunie 2015 şi nr. 2038 din 17 decembrie 2014, pronunţate de curtea de apel, precum şi împotriva hotărârii nr. 1903 din 23 mai 2014, pronunţate de Tribunalul Ilfov, precum şi împotriva dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Ilfov.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Prin notele scrise depuse în şedinţa publică din 29 ianuarie 2020, contestatorii, prin reprezentant legal C., solicită casarea hotărârilor ataşate contestaţiei în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ.. Arată că, în dosarul de fond, judecat de Tribunalul Ilfov, lichidatorul nu a timbrat suficient, motiv pentru care cererea trebuia anulată ca netimbrată. Menţionează, de asemenea, că Tribunalul Ilfov nu a avut în vedere expertiza grafologică întocmită de expertul parte şi nici hotărârea penală, pronunţată de Parchetul General, din care reiese că semnăturile nu aparţin intimaţilor. Pentru aceste motive, solicită casarea sentinţelor şi rejudecarea cauzei, indicând deciziile nr. 537 din 19 martie 2019 şi, respectiv, nr. 2228 din 28 noiembrie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Analizând contestaţia în anulare, raportat la dispoziţiile art. 133 C. proc. civ., Înalta Curte o va declara nulă, pentru următoarele considerente.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, nesuspensivă de executare. Ea se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Nu este admisibilă contestaţia în anulare în cazul în care se invocă alte motive decât cele prevăzute de art. 317-318 din C. proc. civ.

Articolul 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. instituie în sarcina reclamantului obligaţia de a indica obiectul cererii şi valoarea lui, atunci când preţuirea este cu putinţă.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 133 din C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă".

Obiectul cererii de chemare în judecată prezintă interes, întrucât fixează limitele procesului, instanţa urmând a se pronunţa numai cu privire la obiectul dedus judecăţii, determină competenţa sau atrage o anumită constituire a instanţei de judecată, determină taxa judiciară de timbru, influenţează mijloacele de probă, etc.

În speţă, Înalta Curte constată că, din contestaţia în anulare dedusă judecăţii, nu reies limitele învestirii sale.

Această situaţie subzistă şi în urma precizărilor din notele scrise depuse la dosar. Astfel, deşi prin aceste note scrise, contestatorii solicită casarea hotărârilor ataşate contestaţiei în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., la final indică decizia nr. 537 din 19 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1669 din 10 mai 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018. Contestatorii indică, de asemenea, şi, decizia nr. 2228 din 28 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, prin care a fost excepţia privind lipsa calităţii de reprezentant şi a fost anulată cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B., prin reprezentant legal C. împotriva deciziei nr. 1642 din 11 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Totodată, Înalta Curte reţine şi că prin concluziile orale din şedinţa din 29 ianuarie 2020, contestatorii, prin reprezentant legal au solicitat şi casarea sentinţei pronunţate în dosarul nr. x/2012 de Tribunalul Ilfov şi repunerea cauzei pe rol.

Reiese, aşadar, că cerinţele impuse de dispoziţiile art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, motiv pentru care, raportat la prevederile art. 133 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu se mai impune soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii cererii cu privire la decizia nr. 2228 din 28 noiembrie 2019.

Aşa fiind, pentru toate argumentele de fapt şi de drept care preced, raportat la dispoziţiile art. 133 din C. proc. civ.. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va declara nulă contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B., ambii prin reprezentant legal C., pentru lipsa obiectului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declară nulă contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B., ambii prin reprezentant legal C., pentru lipsa obiectului.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 ianuarie 2020.