Accrual date for statutory interest on insolvency annulment restitution: judgment finality versus contractual payment date

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2020

Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 august 2015 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. în contradictoriu cu pârâţii C., S.C. A. S.R.L. prin administrator special D. şi D. - administrator special al S.C. A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtului C. la plata daunelor interese compensatorii, potrivit ratei inflaţiei aferentă perioadei 20 iulie 2011-31 martie 2017 în sumă de 46.486,89 RON şi a daunelor interese moratorii respectiv dobânda legală aferentă perioadei 20 iulie 2011-25 aprilie 2017 în sumă de 479.958,04 RON, iar în subsidiar, în condiţiile în care se apreciază că data de la care curg dobânzile, este ziua introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv data de 24 august 2015, s-a solicitat obligarea acestuia la plata daunelor interese compensatorii în sumă de 864,87 RON aferentă perioadei 24 august 2015-31 octombrie 2016, şi daune interese moratorii (dobânda legală) colaterală pentru perioada 24 august 2015-25 aprilie 2017 în sumă de 117.246,49 RON şi actualizarea cuantumului total al daunelor până la data plăţii efective în funcţie de data inflaţiei.

Prin încheierea din 14 decembrie 2016, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D. invocată de acesta prin întâmpinare, a disjuns cererea reconvenţională formulată de pârâtul C. şi a suspendat judecarea acesteia până la soluţionarea definitivă a dosarului de faliment nr. x/2011 privind pe debitoarea S.C. A. S.R.L.

Reclamanta a modificat petitul acţiunii în mai multe rânduri, ultima dată la termenul de la 26 aprilie 2017 solicitând suma totală de 526.444,93 RON compusă din: daune interese compensatorii în sumă de 46.486,89 RON aferente perioadei 20 iulie 2011-31 martie 2017 şi daune interese moratorii în sumă de 479.958,04 RON aferente perioadei 20 iulie 2011-25 aprilie 2017, iar în subsidiar obligarea pârâtului la plata sumei totale de 118.111,36 RON compusă din daune interese cominatorii în sumă de 864,87 RON aferente perioadei 24 august 2015-31 octombrie 2016 şi daune interese moratorii aferente perioadei 24 august 2015-25 aprilie 2017 în sumă de 117.246,49 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 565 din 14 iunie 2017, instanţa a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului D., administrator special al S.C. A. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte acţiunea formulată împotriva pârâtului C. şi l-a obligat pe acesta să achite reclamantei daune interese moratorii şi daune interese compensatorii calculate asupra sumei de 720.727 RON, începând cu 20 iulie 2011 şi până la 28 ianuarie 2015. A respins cererea reclamantei privind actualizarea daunelor interese până la data plăţii. A obligat reclamanta să achite pârâtului D. suma de 372 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul C..

Prin decizia nr. 362 din 4 aprilie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a admis apelul formulat de pârâtul C., a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 565 din 14 iunie 2017, pronunţată de Tribunalul Bacău în sensul că a obligat pârâtul să achite reclamantei daune interese moratorii şi daune interese compensatorii calculate asupra sumei de 720.727 RON începând cu 24 octombrie 2014 şi până la 28 ianuarie 2015.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar şi pârâtul C..

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar, a solicitat admiterea acestuia, respingerea apelului formulat de C., casarea deciziei pronunţate în apel şi menţinerea sentinţei de fond.

Motivele invocate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-reclamantă apreciază că instanţa de fond a stabilit în mod corect data de început pentru calcularea daunelor ca fiind 20 iulie 2011, adică data la care intimatul-pârât C. a fost pus în întârziere prin cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea contractului de cesiune de acţiuni autentificat sub nr. x din 19 octombrie 2009. În opinia recurentei-reclamante, instanţa de fond a aplicat corect prevederile art. 1088 alin. (2) teza a II-a C. civ. din 1864.

Se arată în motivele de recurs că, spre deosebire de instanţa de fond, instanţa de apel nu a ţinut seama de dispoziţiile legale prevăzute de art. 1088 alin. (2) teza a II-a C. civ. din 1864 pe care le-a aplicat în mod greşit atunci când a stabilit că data de început pentru calculul sumelor solicitate de recurenta-reclamantă este 24 octombrie 2014, considerată a fi data la care s-a născut obligaţia intimatului-pârât de restituire a debitului principal. Recurenta-reclamantă arată că în această situaţie intimatul-pârât ar putea beneficia de o îmbogăţire fără justă cauză echivalentă cu valoarea daunelor produse recurentei-reclamante prin lipsirea de folosinţa sumei de 720.727 RON pe perioada anterioară datei de 24 octombrie 2014.

Mai susţine recurenta-reclamantă că instanţa de apel nu a aplicat corect principiul reparării integrale a prejudiciului şi nici normele privind efectul retroactiv al nulităţii şi pe cele privind restabilirea situaţiei anterioare. Prin decizia pronunţată a fost încălcat şi norma potrivit căreia în cadrul răspunderii civile delictuale, debitorul este de drept în întârziere.

Într-o altă critică se arată că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că anularea, în temeiul art. 80 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006, a contractului de cesiune de acţiuni încheiat între recurenta-reclamantă şi intimatul-pârât, nu a presupus nicio culpă, rea-credinţă sau faptă ilicită din partea acestuia şi a ignorat complet prevederile art. 79 din Legea nr. 85/2006 care, coroborate cu cele ale art. 80, instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor. Nu a fost luat în considerare nici probatoriul administrat în cauza prin care s-a soluţionat acţiunea în anulare.

Se mai afirmă că instanţa de apel nu a interpretat corect dispoziţiile legale pe care recurenta-reclamantă le indică, respectiv art. 83 din Legea nr. 85/2006, art. 1073, 1082, 1084, 1088 C. civ. din 1864, precum şi cele ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 coroborate cu cele ale art. 480 C. civ. din 1864 în ceea ce priveşte neacordarea actualizării sumei şi ale art. 83 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 coroborate cu cele ale art. 482, 485 şi 486 C. civ. din 1864 în ceea ce priveşte neacordarea daunelor moratorii din ziua cererii de chemare în judecată şi că nu a reţinut reaua-credinţă a intimatului-pârât la încheierea contractului de cesiune de acţiuni, deşi acest aspect ar fi fost definitiv stabilit prin decizia nr. 3512 din 24 octombrie 2014.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe baza cererii de recurs şi a actelor din dosar, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 27 februarie 2019, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor declarate, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentele nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 6 noiembrie 2019, a fost disjuns recursul declarat de recurentul C. împotriva deciziei nr. 362 din 4 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Ape Bacău, secţia I civilă, a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta -reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii şi s-a fixat termen de judecată la 15 ianuarie 2020, în vederea soluţionării acestuia în şedinţă publică.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Din perspectiva acestui motiv de recurs s-a invocat aplicarea greşită a normelor privind data de la care sunt datorate daunele interese moratorii şi compensatorii în domeniul răspunderii civile delictuale şi privind aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, precum şi aplicarea greşită a prevederilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2006.

Criticile sunt nefondate.

Curtea reţine că prin decizia nr. 3512 din 24 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2011 au fost admise recursurile declarate împotriva sentinţei nr. 204 din 27 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Bacău, a fost admisă acţiunea formulată de recurenta-reclamantă având ca obiect anularea contractului de cesiune de acţiuni autentificat sub nr. x din 19 octombrie 2009 şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul că a fost obligat intimatul-pârât C. să restituie recurentei-reclamante suma de 720.727 RON. Intimatul-pârât nu şi-a executat de bună voie obligaţia, astfel că a fost demarată executarea silită. Suma a fost achitată în totalitate la 28 ianuarie 2015.

Prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, recurenta-reclamantă a solicitat plata de către intimatul-pârât a daunelor interese moratorii şi compensatorii, având în vedere executarea cu întârziere de către acesta a obligaţiei de plată pe care o avea conform deciziei nr. 3512 din 24 octombrie 2014.

Conform art. 1082 C. civ. din 1864, debitorul este obligat la plata daunelor interese şi în cazul întârzierii executării, chiar dacă nu este rea-credinţă din parte-i. Art. 1073 C. civ. din 1864 prevede dreptul creditorului la îndeplinirea exactă a obligaţiei, în caz contrar, acesta având dreptul la dezdăunări. În aplicarea corectă a acestor norme legale şi a principiului reparării integrale a prejudiciului, instanţa de apel a schimbat numai în parte hotărârea instanţei de fond, menţinând obligaţia intimatului-pârât la plata daunelor moratorii şi compensatorii.

Obligaţia a cărei executare a fost cerută este reprezentată de plata sumei de 720.727 RON, ca urmare a dispoziţiilor unei hotărâri judecătoreşti rămase definitive la 24 octombrie 2014. Ca urmare, data naşterii obligaţiei de plată este data rămânerii definitive a acestei hotărâri judecătoreşti, respectiv 24 octombrie 2014. Astfel instanţa de apel a stabilit corect data de la care curg daunele interese moratorii şi compensatorii, constatând că anterior acestei date, intimatul-pârât nu datora nicio sumă de bani recurentei-reclamante, deoarece suma de 720.727 RON fusese plătită şi deţinută în temeiul unui contract încheiat prin acordul părţilor şi care nu fusese anulat. În pronunţarea acestei soluţii, instanţa de apel a avut în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului astfel cum acest principiu a fost interpretat prin Decizia nr. 2/2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. În considerentele acestei decizii, s-a stabilit că, în temeiul art. 1082, 1088 şi 1084 C. civ. din 1864, prejudiciul suferit de creditor prin neexecutarea obligaţiei cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât şi beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).

Curtea nu poate reţine critica prin care recurenta-reclamantă susţine aplicarea greşită a prevederilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2006 deoarece instanţa de apel a reţinut aceste temeiuri de drept relativ la analiza cadrului legal în care a fost admisă acţiunea de anulare a actului juridic introdusă de administratorul judiciar al recurentei-reclamante, constatând că în decizia nr. 3512 din 24 octombrie 2014 nu s-a reţinut culpa intimatului-pârât la momentul încheierii contractului de cesiune de acţiuni. Instanţa de recurs nu poate să aprecieze asupra situaţiei de fapt, rolul său fiind de a analiza hotărârea supusă controlului judiciar sub aspectul legalităţii acesteia, chestiunile de fapt fiind definitiv tranşate de instanţa de apel, şi nici nu poate analiza aplicarea unor prevederi legale care sunt incidente în altă cauză.

De asemenea Curtea nu va analiza criticile prin care recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel nu a interpretat corect dispoziţiile art. 83 din Legea nr. 85/2006, art. 1073, 1082, 1084, 1088 C. civ. din 1864, precum şi cele ale art. 83 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 coroborate cu cele ale art. 480 C. civ. din 1864 în ceea ce priveşte neacordarea actualizării sumei şi ale art. 83 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 coroborate cu cele ale art. 482, 485 şi 486 C. civ. din 1864, având în vedere că aceste temeiuri de drept nu au fost indicate în cererea de chemare în judecată, ca urmare, în absenţa invocării acestor critici, ele nu pot fi primite, fiind făcute omisso medio.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. împotriva deciziei nr. 362 din 4 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. împotriva deciziei nr. 362 din 4 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I-a civilă ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 ianuarie 2020.