Labor dispute suspension upheld: accident-based damages claim stays stayed pending related criminal probe of alleged wrongdoer.

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B.., a solicitat obligarea acesteia la plata de daune materiale în cuantum de 80.000 RON, precum şi la plata de daune morale în cuantum de 40.000 RON, ca urmare a accidentului de muncă suferit. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 253 din Codul muncii, art. 1350 şi art. 1371 C. civ., Legea nr. 319/2006.

Prin sentinţa civilă nr. 7643 din 27 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă acţiunea reclamantei A., ca nefondată.

Împotriva sentinţei civile nr. 7643 din 27 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat apel reclamanta A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin cererea formulată la termenul din 29.05.2018, reclamanta A. a solicitat suspendarea cauzei până la soluţionarea dosarului penal nr. x/2017, în cadrul căruia s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului C. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 350 alin. (1) C. pen.

În motivarea cererii, s-a arătat că, dosarul penal este în stadiul finalizării expertizei medico-legale la care a fost supusă partea vătămată A., cu privire la vătămările suferite cu ocazia accidentului de muncă din 17.06.2016. Reclamanta a arătat că s-a constituit parte civilă în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2017, astfel că apreciază că soluţia ce se va pronunţa în cauza penală ar avea o înrâurire determinantă asupra hotărârii ce urmează a se da în prezenta cauză, iar, drept urmare, sunt îndeplinite cerinţele art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pentru suspendarea dosarului nr. x/2017, până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.

Prin încheierea de şedinţă din 29 mai 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus suspendarea judecării apelului, în raport cu art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

În argumentarea acestei măsuri, s-a reţinut, în principal, că, în dosarul penal, cât şi în cel de faţă, se urmăreşte acoperirea prejudiciului material şi a celui moral produs reclamantei ca urmare a accidentului de muncă din 17.06.2016, respectiv de la persoana fizică pretins vinovată şi de la angajatorul pârâtei.

Instanţa de apel a mai reţinut că, din înscrisurile depuse la dosar de apelanta-reclamantă, rezultă că, în dosarul penal nr. x/2017, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, constituit ca urmare a plângerii penale formulate de reclamanta A., s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului C., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 350 alin. (1) C. pen.. De asemenea, s-a mai reţinut că reclamanta din prezenta cauză, A., s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. x/2017, urmărind recuperarea de la inculpatul C. a contravalorii prejudiciului produs prin fapta ilicită a acestuia, din 17.06.2016.

Împotriva încheierii de şedinţă din 29 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat recurs pârâta B.., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre reluarea judecăţii.

În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a susţinut că instanţa de apel ar fi interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât motivul de suspendare facultativă reţinut a fi incident în cauză este neîntemeiat.

Astfel, s-a arătat că pârâta nu este parte şi în dosarul penal nr. x/2017 şi că nu cunoaşte informaţii referitoare la cauza respectivă, în afara aspectelor comunicate de către reclamantă. Părţile din dosarul penal sunt A. şi C., persoană împotriva căreia reclamanta din prezenta cauză a formulat plângere penală şi s-a constituit parte civilă cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 350 alin. (1) C. pen.

Aşadar, apreciază pârâta că hotărârea penală care se va pronunţa în dosarul nr. x/2017 va viza doar părţile din dosarul penal, nu şi pe recurenta-pârâtă, iar, pe de altă parte, raportat la dispoziţiile art. 28 C. proc. pen., această hotărâre penală nu ar influenţa în niciun fel decizia instanţei de dreptul muncii, sub aspectul existenţei faptei şi a persoanei care a săvârşit-o, acestea reieşind din actele depuse în primă instanţă în cadrul dosarului civil.

Totodată, trebuie avută în vedere şi posibilitatea dispunerii unei soluţii de clasare sau de renunţare la urmărirea penală, caz în care procesul penal ar înceta, situaţie în care s-ar ajunge la tergiversarea nejustificată a cauzei existente pe rolul instanţei de dreptul muncii şi pentru care s-a dispus suspendarea.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a încheierii de şedinţă recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre reluarea judecăţii.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 413 - 414 C. proc. civ. şi art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi Cod.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.

Analizând recursul declarat de reclamanta B.. în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Având în vedere că recurenta critică modul în care instanţa de apel a aplicat măsura suspendării judecăţii, reglementată prin norme de procedură, analiza căii de atac se efectuează în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În virtutea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Textul de lege menţionat reglementează unul dintre cazurile suspendării legale facultative, din economia acestuia rezultând că, pentru a se putea dispune măsura suspendării, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: începerea urmăririi penale, iar infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa în cauză şi legea să nu prevadă o altă soluţie, condiţii îndeplinite în cauză.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel a fost pronunţată în temeiul acestor dispoziţii legale, Curtea de apel analizând corespunzător condiţiile necesare pentru a se dispune suspendarea judecării cauzei.

Este de subliniat că, fiind vorba despre o suspendare facultativă, măsura dispunerii suspendării în temeiul de lege pretins încălcat reprezintă atributul exclusiv al judecătorului de a aprecia dacă o asemenea măsură se justifică.

Cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine faptul că instanţa poate suspenda judecarea cauzei atunci când se face dovada că, într-adevăr, sesizarea organului de urmărire penală a avut loc pentru o faptă care ar avea o înrâurire directă asupra soluţionării cauzei civile pendinte.

Motivul recurentei pârâte, că nu ar figura în dosarul penal în care s-a început urmărirea penală ca parte nu poate fi reţinut ca argument în sensul nerespectării regulilor privind suspendarea judecăţii, întrucât dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., aplicate de instanţa de apel, nu instituie o asemenea condiţie.

Este de observat că recurenta şi-a formulat apărările în cuprinsul întâmpinării depuse la instanţa de apel tocmai în sensul că vinovăţia şi răspunderea pentru faptele ilicite care fundamentează daunele materiale şi materiale produse de pârâtă reclamantei ar reveni, în realitate, lui C. care formează obiectul urmăririi penale şi faţă de care reclamanta, de altfel, a formulat şi pretenţii civile.

În atare condiţii, în mod legal instanţa de apel a apreciat că măsura suspendării solicitată de reclamantă întruneşte cerinţele art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere legătura dintre prezenta cauză, având ca obiect obligarea pârâtei B.. la plata de daune materiale şi morale produse reclamantei A., ca urmare a accidentului de muncă produs la 17.06.2016, prin fapta angajatului societăţii, C. şi dosarul penal nr. x/2017

Nu se poate susţine cu temei că suspendarea judecării cauzei conduce la tergiversarea cauzei, astfel cum menţionează recurenta, atâta vreme cât instanţa de apel a apreciat că se impune măsura suspendării, în raport cu dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în urma unei analize riguroase a condiţiilor impuse de acest text de lege.

Posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, cât şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În vederea unei mai bune administrări a actului de justiţie, precum şi în virtutea respectării principiului aflării adevărului, instanţa este datoare să valorifice în interesul tuturor părţilor din proces, dispoziţiile legale incidente, fără a aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi.

Termenul în care este înfăptuită justiţia este esenţial pentru garantarea eficacităţii sale, însă susţinerea recurentei referitoare la faptul că, prin admiterea cererii de suspendare, instanţa de judecată creează un dezechilibru semnificativ în ceea ce priveşte soluţionarea cu celeritate a prezentei cauze, nu poate fi primită.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (3) C. proc. civ., dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluţie în acea cauză, instanţa poate revoca măsura suspendării.

Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B.. împotriva încheierii din 29 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta B.. împotriva încheierii de şedinţă din 29 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2020.