Recusal dismissed: prior ruling on related resolutions no bias for Article 6 impartiality

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2020

Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, la data de 20 iunie 2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea executării dispoziţiilor Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 1 din data de 04 iunie 2018 până la soluţionarea cererii în anulare, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, art. 997 şi urm. C. proc. civ.

Prin ordonanţa preşedinţială nr. 170/LP/2018 din 14 august 2019, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A. şi a dispus suspendarea executării dispoziţiilor Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 1/04.06.2018 a pârâtei S.C. B. S.A., până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 1/04.06.2018 ce face obiectul dosarului nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Bihor.

S-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta S.C. C. S.A.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S.C. B. S.A., care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

La 9 octombrie 2018, pârâta B. S.A. a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător D., întrucât aceasta şi-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la Hotărârea Adunării Speciale a Acţionarilor nr. 1 din 11 februarie 2017 adoptată de acţionarii B. S.A., în judecarea ordonanţei preşedinţiale ce a format obiectul dosarului nr. x/2017, soluţionat prin decizia nr. 222/C/2017-A, precum şi în judecarea cererii de intervenţie a ordonanţei preşedinţiale din dosarul nr. x/2017, soluţionat prin decizia nr. 221/C/2017-A.

Totodată, magistratul în discuţie şi-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor nr. 3 din 26 martie 2017 adoptată de B. S.A. în judecarea cererii de intervenţie în ordonanţa preşedinţială din dosarul nr. x/2017, soluţionat prin decizia nr. 223/C/2017-A, precum şi cu privire la Hotărârea Adunării Speciale a Acţionarilor nr. 2 din 25 martie 2017 adoptată de B. S.A., în judecarea cererii de intervenţie a ordonanţei preşedinţiale din dosarul nr. x/2017-A, soluţionat prin decizia nr. 224/C/2017-A.

În drept, au fost invocate prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 10 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de recuzare a doamnei judecător D..

Prin decizia civilă nr. 268/C/2018-A din 23 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 170/LP/2018 din 14 august 2019 a Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă.

Împotriva încheierii de şedinţă din 10 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs B. S.A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea încheierii atacate.

În motivarea recursului s-a susţinut, în principal, că doamna judecător D. ar fi dat dovadă de lipsă de imparţialitate, iar recurentei i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil şi public în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, ocrotit în mod expres de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Recurenta a mai susţinut că, din circumstanţele cauzei şi analiza deciziei nr. 222/C/2017 din 18 august 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, doamna judecător D. şi-ar fi exprimat părerea cu privire la aparenţa dreptului în favoarea reclamantei, privind aspecte concrete de nelegalitate referitoare la Hotărârea ASA nr. 1 din 11 februarie 2017, în condiţiile în care pe aparenţa de drept a luării Hotărârii AGEA nr. 1 din 4 iunie 2018, cu care era învestit completul de judecată în a judeca apelul formulat, trebuia să verifice şi să interpreteze valoarea hotărârilor judecătoreşti date în ordonanţele preşedinţiale, fiind inclusă şi analiza deciziei nr. 222/C/2017 care viza Hotărârea ASA nr. 1/11.02.2017.

Ca atare, recurenta concluzionează că doamna judecător şi-ar fi exprimat anterior părerea cu privire la aceeaşi cauză din altă perspectivă, motiv pentru care soluţia este previzibilă, iar toate aceste elemente nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitate.

În continuare, s-a mai arătat că doamna judecător D. a dat dovadă de atitudine părtinitoare, subiectivă, incluzând manifestări de ostilitate şi de rea-voinţă, iar recurenta consideră că există dovada că magistratul a fost implicat în atribuirea cauzei prin prisma faptului că deţine funcţia de preşedinte al secţiei a II-a Civile, în condiţiile în care a fost desemnată în aproape toate cauzele judecate în care recurenta a fost parte.

Pentru motivele expuse, recurenta a solicitat să se constate că în mod greşit i-a fost respinsă cererea de recuzare, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului.

La dosar nu s-a depus întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 4 iunie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părţi.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2019, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fixat termen în şedinţă publică, pentru soluţionarea acestuia.

Analizând cererea de recurs, raportat la motivele invocate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Având în vedere că recurenta critică modul în care instanţa a soluţionat cererea de recuzare, reglementată prin norme de procedură, analiza căii de atac se va face în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri.

În virtutea dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ., judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care este chemat să o judece, precum şi atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Sunt de observat şi dispoziţiile tezei a II-a a art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. în sensul că, "punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil".

Înalta Curte constată că în dosarul nr. x/2018, în care a fost emisă decizia civilă nr. 268/C/2018-A din 23 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect apelul împotriva sentinţei civile nr. 170/LP/2018 din 14 august 2019, pronunţată de Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă în procedura ordonanţei preşedinţiale, completul din care a făcut parte doamna judecător recuzată a examinat condiţiile de admisibilitate privind cererea de suspendare a executării Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 1 din data de 04 iunie 2018, adoptată în cadrul S.C. B. S.A., până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond, având ca obiect acţiunea în constatarea nulităţii absolute a acestei hotărâri. Obiectul acestei hotărâri este schimbarea denumirii şi a sediului social al societăţii comerciale.

Prin decizia nr. 222/18.08.2017, la care face trimitere recurenta, completul din compunerea căruia a făcut parte şi doamna judecător a dispus suspendarea executării dispoziţiilor hotărârii Adunării Speciale a Acţionarilor nr. 1/11.02.2017, până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond având ca obiect acţiunea în constatarea nulităţii absolute a acestei hotărâri.

Din analiza lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că deciziile nr. 221/18.08.2017, 223/18.08.2017 şi 224/18.08.2017 vizau cu totul alte aspecte, respectiv soluţionarea unor cereri de intervenţie formulate de intervenienţi în alte dosare, aflate pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect cerere de ordonanţă preşedinţială de suspendare a hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 1/11.02.2017, Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 3/26.03.2017 şi Adunării Speciale a Asociaţilor nr. 2/25.03.2017.

Totodată se constată că în alte dosare având ca obiect suspendarea hotărârilor Adunării Speciale a Asociaţilor şi Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 1/11.02.2017 şi respectiv nr. 2/25.03.2017, au fost formulate şi admise cereri de abţinere ale judecătorilor care au soluţionat anterior alte cauze vizând aceste hotărâri, printre care se află şi doamna judecător a cărei recuzare se solicită.

Având în vedere faptul că obiectul dosarelor nr. x/2018, y/2017, z/2017, w/2017 şi 3663/111/C/2017 este diferit, în cauză nu se poate reţine că doamna judecător şi-a spus părerea, în concret, asupra valabilităţii hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 1/04.06.2018 şi a existenţei/inexistenţei unui motiv pentru suspendarea executării acesteia.

Aparenţa dreptului reprezintă o condiţie specifică de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, determinată de caracterul vremelnic, provizoriu al măsurilor ce pot fi ordonate de instanţă. De aceea, atunci când soluţionează o cerere de ordonanţă preşedinţială, judecătorul nu are de cercetat fondul litigiului dintre părţi, însă, pentru a pronunţa o soluţie justă, judecătorul este îndreptăţit de a realiza un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este aparenţa dreptului.

Examenul sumar al cauzei se extinde asupra pretenţiilor şi apărărilor reciproce ale părţilor, pentru a se putea stabili aparenţa dreptului, însă instanţa nu se pronunţă sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de fond pentru valabilitatea actului, o atare cercetare fiind rezervată judecăţii în fond.

Judecătorul împotriva căruia este formulată cerere de recuzare este prezumat a fi imparţial, până la proba contrarie.

Soluţionând cererea de recuzare, completul astfel învestit a reţinut în mod legal faptul că participarea doamnei judecător în completuri care au soluţionat cereri cu privire la alte hotărări ale adunării acţionarilor decât cea în discuţie nu reprezintă un element care să nască în mod întemeiat îndoieli privind imparţialitatea sa în soluţionarea dosarului nr. x/2018

De altfel, recurenta nu formulează critici de nelegalitate asupra încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, care să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea acesteia.

Nu se demonstrează, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei în soluţionarea acestei cereri şi criticile prin care se reiterează situaţia de fapt şi nemulţumirile în legătură cu soluţia adoptată de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată nu sunt circumscrise acestei dezlegări.

Judecătorul este incompatibil să judece atunci când, potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Acest text vizează antepronunţarea la speţa dedusă judecăţii, atunci când lasă să se înţeleagă soluţia ce se va pronunţa.

Motivele de recuzare expuse de recurentă nu se referă la obiectul concret al cauzei deduse judecăţii şi nici la raporturile litigioase privind măsura vremelnică de suspendare a executării hotărârii A.G.E.A. nr. 1/4.06.2018.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a decis în sensul că simplul fapt pentru un judecător de a fi adoptat o anumită decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica în sine o bănuială de imparţialitate în privinţa sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea şi importanţa acestei măsuri, după cum cunoaşterea dosarului de către judecător nu implică nicio prejudecată cu privire la imparţialitatea sa la momentul judecării. În acelaşi sens, aprecierea preliminară a datelor din dosar nu semnifică faptul că ar fi de natură să influenţeze aprecierea finală. Ceea ce interesează este ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată (Cauza Morel împotriva Franţei, Cauza Saraiva de Carvalho împotriva Portugaliei).

Înalta Curte constată că nu au fost încălcate garanţiile oferite de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, preluate de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., privind dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege, întrucât recurenta nu a dovedit în mod obiectiv că există elemente care să dea naştere temerilor privind imparţialitatea judecătorului a cărui recuzare s-a solicitat.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva încheierii de şedinţă din 10 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva încheierii de şedinţă din 10 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2020.