Salary recalculation appeal stays with panel seized at filing; suspension of enabling decisions has no retroactive effect—case remitted.

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acţiune înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 23.05.2018, reclamanţii A., B., C., D. şi E. (alături de alţi reclamanţi faţă de care s-a dispus disjungerea soluţionării cererilor), în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recalcularea indemnizaţiei lunare prin includerea în cuantumul indemnizaţiei brute de încadrare a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON+4%+10%; obligarea Ministerului Justiţiei la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii, diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiilor cuvenite potrivit pct. 1, pe 3 ani în urmă, în raport cu data introducerii acţiunii, diferenţiat până la 1 decembrie 2015 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, actualizarea cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente,de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective.

Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale prin sentinţa nr. 1194 din data de 28.06.2019, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, în ceea ce priveşte capătul de cerere care are ca obiect plata drepturilor solicitate; a admis excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii invocate de pârâtul Ministerul Justiţiei, în ceea ce priveşte capătul de cerere care are ca obiect recalcularea indemnizaţiei lunare prin includerea în cuantumul indemnizaţiei brute de încadrare a procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008 şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015 (VRS 405 RON + 4% + 10%)L; a luat act că prin Ordinul nr. 2066/C din 24.05.2018, pârâtul Ministerul Justiţiei a recunoscut dreptul judecătorilor la o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 421,36 RON, în intervalul 09.04.2015-30.11.2015, şi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 463,5 RON, în intervalul 01.12.2015-31.12.2017; a luat act că prin O.U. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei din 08.02.2019 s-a dispus eşalonarea plăţii sumelor reprezentând drepturi de natură salarială restante stabilite în favoarea personalului din sistemul de justiţie, prin acte administrative ale ordonatorilor de credite aferente perioadei 09.04.2015-30.06.2018, motiv pentru care, a admis excepţia prematurităţi capătului de cerere privind plata acestor drepturi şi a luat act că sumele plătite în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă nr. 3/2019 se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a admis în parte acţiunea exercitată de reclamanţi şi a obligat pârâţii Tribunalul Argeş şi Curtea de Apel Piteşti să plătească în favoarea reclamanţilor dobânda legală penalizatoare, aferentă diferenţelor dintre drepturile salariale recunoscute şi cuvenite prin Ordinul nr. 2066/C/2018, şi cele efectiv achitate, începând cu data de 18.05.2015 şi până la data de 30.06.2018, de la data scadenţei fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective, Ministerul Justiţiei fiind obligat să asigure fondurile necesare plăţii acestora.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Ministerul Justiţiei ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti la data de 21.08.2019.

La termenul din data de 11.12. 2019, s-a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată.

Prin încheierea din 11.12.22019 Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, completul iniţial investit a admis excepţia de necompetenţă funcţională a completilui de judecată şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 1194 din data de 28.06.2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în favoarea completelor specializate ale secţiei I Civile a Curţii de Apel Ploieşti.

În argumentarea acestei hotărâri instanţa a reţinut, în esenţă, că prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019 Colegiul său de Conducere a aprobat propunerea preşedintelui secţiei I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secţiilor non-penale (măsură fundamentată pe existenţa unei disproporţii vădite de activitate între secţiile non-penale, în detrimentul secţiei I Civilă, precum şi a unui deficit de judecători la această din urmă secţie), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competenţă funcţională în materia analizată şi secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Preşedintelui secţiei I civilă şi a propus preşedintelui Curţii de Apel Ploieşti înfiinţarea de complete specializate în cadrul acestei secţii, formate din toţi judecătorii celor trei secţii non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluţionate de completurile nou înfiinţate şi a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluţioneze litigii de muncă şi asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înfiinţate, mai sus precizate.

Aşadar, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluţia "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secţiei a II-a Civilă şi secţiei de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum stabilise iniţial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secţii în cadrul secţiei I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secţiei I Civilă.

S-a mai precizat că, în baza acestei ultime hotărâri, Preşedintele Curţii de Apel Ploieşti a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înfiinţat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toţi judecătorii secţiilor non-penale, menţionate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Considerând că măsurile Colegiului de Conducere expuse sunt nelegale (în esenţă ca urmare a faptului că prin intermediul lor judecătorii Secţiilor a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal au fost mutaţi în cadrul unei noi secţii, fără să fie consultaţi sau să li se solicite acordul, aspect de natură a afecta principiile inamovibilităţii şi specializării judecătorului), o parte dintre judecătorii acestora au solicitat instanţei judecătoreşti suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentinţa nr. 554/21.08.2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu, mai sus expuse.

Instanţa a apreciat că este lipsită de relevanţă împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înfiinţat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiţi au efectuat procedura de regularizare în dosar -, momentul procesual de stabilire a competenţei fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131, precizat.

S-a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că în prezent dispoziţiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competenţa funcţională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înfiinţate, cu judecătorii tuturor secţiilor non-penale.

S-a subliniat că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înfiinţate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce priveşte compunerea lor din judecătorii altor secţii decât cea I Civilă, cât şi sub aspectul competenţei lor de a soluţiona astfel de litigii.

Aceasta, întrucât prin hotărârile contestate judecătorii amintiţi au fost trecuţi (şi) în secţia I civilă şi le-a fost atribuită competenţa funcţională specială de a soluţiona litigii de muncă.

Aşadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înfiinţate pe rolul şi planificarea secţiei I Civilă, ele sunt lipsite de competenţă funcţională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncţionale.

De altfel, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

Altfel spus, apare ca fiind şi logică împrejurarea că, de vreme ce în prezent completelor nou înfiinţate nu le pot fi repartizate dosare având ca obiect litigii de muncă, ele nu pot nici soluţiona astfel de cauze, ca urmare a faptului că sunt lipsite de competenţa funcţională atribuită prin hotărârile de colegiu, învederate.

La termenul de judecată din data de 25 iunie 2020, completul 16 A CIV a invocat din oficiu excepţia necompetenţei funcţionale a completului de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25 iunie 2020 s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale, invocate din oficiu, s-a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti, str. x, împotriva sentinţei civile nr. 1194/28.06.2019, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în favoarea completului iniţial investit şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă între cele două completuri, s-a dispus suspendarea soluţionării apelului şi înaintarea dosarului Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

În argumentare s-a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competenţa sa şi dacă aceasta îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194 - 197 iar în cazul în care cauza nu este de competenţa sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părţilor, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secţiei specializate competente din cadrul instanţei sesizate.

În cauza pendinte completul iniţial investit a procedat la o asemenea verificare de competenţă în faza de regularizare a cererii şi nu a constatat vreo situaţie care să atragă necompetenţa sa, săvârşind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desfiinţate.

Pe cale de consecinţă, completul iniţial investit rămâne competent să soluţioneze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condiţiile pentru declinarea competenţei către alt complet al secţiei I civile.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 25 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legale privitoare la competenţă, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile.

S-a constatat astfel că, atât timp cât la momentul înregistrării cererii de apel pe rolul completului LM 23 AIII, acesta era competent să soluţioneze prezentul apel, acesta a rămas competent să soluţioneze cauza şi după suspendarea actelor administrative în baza cărora au fost înfiinţate.

Faptul că ulterior, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înfiinţate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexităţii, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, nu are relevanţă în aprecierea competenţei completului iniţial învestit, această Decizie fiind dată în vederea punerii în executare a sentinţei nr. 554/21.08.2019, pronunţată de către Tribunalul Argeş, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Ploieşti nr. 9/22.05.2019 şi respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiaşi Colegiu.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două completuri ale aceleiaşi secţii a Curţii de Apel Ploieşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea completului iniţial învestit al secţiei I civile a Curţii de Apel Ploieşti, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Competenţa materială procesuală şi funcţională este reglementată de norme de ordine publică, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, prin decizia nr. 17/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, şi poate fi analizată de instanţa de judecată în intervalul procesual cuprins între momentul delimitat de art. 200 alin. (1) şi art. 131 C. proc. civ.. În temeiul art. 200 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 482 C. proc. civ., completul de judecată îşi verifică competenţa la primirea dosarului repartizat aleatoriu.

Rezultă din topografia art. 200 C. proc. civ., că acest aspect va fi analizat cu prioritate faţă de cerinţele prevăzute la art. 194 - 197 C. proc. civ., deci chiar înainte de a proceda la verificarea cererii de chemare în judecată.

Această reglementare a fost introdusă de legiuitor tocmai din nevoia practică de a invoca încă din faza scrisă o eventuală necompetenţă a completului sau a secţiei specializate, prin derogare de la regulile generale în materie stabilite de art. 130 C. proc. civ. şi constituie o aplicare a principiului de drept potrivit căruia competenţa reglementată de dispoziţii de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanţei.

În cauza de faţă, completul iniţial învestit a procedat la verificarea propriei competenţe şi nu a uzat de prevederile art. 200 alin. (2) C. proc. civ., îndeplinind acte procedurale.

Cererea de apel a fost înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti la data de 21.08.2019 şi repartizată aleatoriu completului LM 23 A III.

Sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 a fost pronunţată ulterior învestirii acestui complet, iar efectele sale - de suspendare a celor două hotărâri - se produc numai pentru viitor, întrucât cele două hotărâri în temeiul cărora cauza a fost repartizată aleatoriu completului LM 23 A III au fost suspendate, şi nu anulate. Astfel, măsura dispusă prin sentinţa nr. 554 din 21 august 2019 nu îşi produce efectele şi pentru trecut.

În ceea ce priveşte argumentul că, urmare a suspendării judecătoreşti expuse, prin decizia Preşedintelui secţiei I Civilă nr. 7 din 22 august 2019 completurile nou înfiinţate au fost blocate de la repartizare, Înalta Curte reţine că acest aspect nu poate influenţa competenţa respectivului complet.

Repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanţie în plus independenţei funcţionale a judecătorului şi imparţialităţii actului de justiţie şi nu poate fi modificată prin norme de organizare internă la nivel administrativ adoptate prin decizia preşedintelui de secţie, iar competenţa completului astfel învestit nu poate fi afectată raportat la dosarele repartizate acestui complet anterior datei de 21 august 2019.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competenţa reglementată prin dispoziţii de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanţei, în considerarea principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial investit al secţiei I civile a Curţii de Apel Ploieşti, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului iniţial învestit al secţiei I civile a Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2020.