Jurisdiction for appeal against judicial clarification of a labor judgment: hierarchically superior court vs. final appellate court

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1161 din 07.07.2009 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul x/2007, la care a fost conexat dosarul Tribunalului Timiş în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1260/29.04.2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1752/R/05.07.2011 a Curţii de Apel Oradea a fost: I admisă acţiunea precizată a reclamanţilor A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. şi N., formulată împotriva pârâţilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, (numai pentru reclamantul N.) fiind obligaţi pârâţii să plătească, în solidar, reclamanţilor sumele de bani reprezentând diferenţele dintre drepturile salariale încasate şi cele calculate potrivit art. 11 alin. (1) şi anexa nr. 1 lit. A) coeficienţii de multiplicare la numărul criteriu 6 începând cu 01.01.2005 şi pentru viitor, după cum urmează:

- pentru reclamantul A. diferenţa salarială calculată în funcţie de coeficientul de multiplicare 23, faţă de salariul efectiv calculat cu coeficientul de multiplicare 19;

- pentru reclamanta O., diferenţa salarială calculată în funcţie de coeficientul de multiplicare 22,5, faţă de salariul efectiv calculat cu coeficientul de multiplicare 19;

- pentru reclamanta B., diferenţa salarială calculată în funcţie de coeficientul de multiplicare 22,5, faţă de salariul efectiv calculat cu coeficientul de multiplicare 18,5;

- pentru reclamantul E., diferenţa salarială calculată în funcţie de coeficientul de multiplicare 21,5, faţă de salariul efectiv calculat cu coeficientul de multiplicare 18;

- pentru reclamanta L., diferenţa salarială calculată în funcţie de coeficientul de multiplicare 21,5, pentru perioada 15.10.2007 şi în continuare, faţă de cel primit efectiv cu coeficientul de multiplicare 18, iar pentru perioada 01.01.2005 - 14.10.2007 în funcţie de coeficientul de multiplicare 19, faţă de cele primite efectiv cu coeficientul de multiplicare 17;

- pentru reclamanţii K., N., G., H., M., I., D. şi F. diferenţele de natură salarială calculate în funcţie de coeficientul de multiplicare 19, faţă de cele primite efectiv cu coeficientul de multiplicare 17;

- pentru reclamanta J., diferenţa salarială calculată în funcţie de coeficientul de multiplicare 19, faţă de salariul efectiv calculat cu coeficientul de multiplicare 17, pentru perioada 01.01.2005 - martie 2009 inclusiv;

- pentru reclamantul N., diferenţa salarială calculată în funcţie de coeficientul de multiplicare 19, faţă de salariul efectiv calculat cu coeficientul de multiplicare 17, pentru perioada 01.01.2005 - 01.04.2006, cât a funcţionat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, şi în continuare, iar de la data de 07.03.2008 până în prezent şi pentru viitor, cu acelaşi coeficient de multiplicare 19, obligaţia de plată revenind Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, unde acesta funcţionează.

II. Plata diferenţelor salariale urma a se efectua cu actualizarea sumelor datorate lunar, prin raportare la rata inflaţiei calculată de la data scadenţei lunare a fiecărei sume şi până la data plăţii efective.

III Au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă fiecărei sume datorate lunar potrivi ratei inflaţiei, calculată de la data scadenţei lunare a sumelor de plătit, până la data plăţii efective.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, contestatorii au solicitat pe calea contestaţiei la titlu lămurirea sentinţei civile nr. 1161/07.07.2009 a Tribunalului Arad, sentinţă rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1752/R/2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. x/2007.

Tribunalul Arad prin sentinţa civilă nr. 762 din 06 noiembrie 2019, a respins excepţiile puterii lucrului judecat, prescripţiei dreptului material la acţiune, a inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei de interes invocate de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, precum şi excepţiile tardivităţii cererii şi cea a lipsei de interes invocate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; s-a admis cererea formulată de reclamanţii L. şi N. împotriva pârâţilor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi în consencinţă s-a lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 1161/07.07.2009 a Tribunalului Arad pronunţată în dosar nr. x/2007 al Tribunalului Arad în sensul că expresia pentru viitor din alin. (1) a dispozitivului sentinţei mai sus indicate înseamnă obligarea pârâţilor la plata acestor sume cuvenite din alin. (1) şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009; alin. (2) al dispozitivului aceleiaşi sentinţe se va raporta la art. 1082 din vechiul C. civ. combinat cu art. 161 alin. (4) din Codul muncii dezdăunări care reprezintă daune interese; alin. (3) din dispozitivul aceleiaşi sentinţe are ca şi temei legal daunele interese conform art. 1084 din vechiul C. civ. însemnând dezdăunare - despăgubire civilă, raportată la art. 1073 din vechiul C. civ. şi la art. 161 alin. (4) actualmente 166 alin. (4) din Codul muncii, dezdăunările - despăgubirile cuprinse în alin. (2) şi (3) din dispozitivul sentinţei mai sus indicată, la data pronunţării 07 iulie 2009, sunt despăgubiri ce nu se supun impozitării, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 9 din data de 18 februarie 2020, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor formulate de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta curte de Casaţie şi justiţie împotriva sentinţei civile nr. 762/2019, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu reclamanţii L. şi N., în favoarea Curţii de Apel Oradea.

În argumentarea acestei decizii, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 400 din vechiul C. proc. civ., contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Cum hotărârea ce se execută a rămas definitivă printr-o decizie pronunţată de Curtea de Apel Oradea, competenţa de soluţionare a căii de atac împotriva sentinţei de lămurire a titlului aparţine tot acestei instanţe.

Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă prin decizia civilă nr. 381/2020-Ap din 30 iunie 2020, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Oradea, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor declarate de pârâţii MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, şi MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL TIMIŞOARA, împotriva sentinţei civile nr. 762 din 06 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2019, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competentă între Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă şi Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale; a suspendat din oficiu cauza şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă în drept să hotărască asupra conflictului.

În motivarea acestei hotărâri instanţa a reţinut, în esenţă, că sentinţa a cărei lămurire se solicită (nr. 1161/07.07.2009, pronunţată de către Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2007) a fost menţinută printr-o decizie a Curţii de Apel Oradea, această din urmă instanţă fiind sesizată prin efectul admiterii unei cereri de strămutare, însă acest lucru nu este de natură să conducă la concluzia că tot Curtea de Apel Oradea ar fi instanţa competentă să judece calea de atac pendinte, întrucât nu este vorba despre aceeaşi acţiune, ci despre o cerere nouă, anume de lămurire a sentinţei Tribunalului Arad.

Totodată, s-a reţinut că în speţă, nu este vorba despre lămurirea deciziei din recurs, adică cea pronunţată de către Curtea de Apel Oradea (Decizia civilă nr. 1752/R/05.07.2011), ci despre lămurirea sentinţei Tribunalului Arad, iar calea de atac prevăzută de lege împotriva acestei sentinţe se judecă de către instanţa ierarhic superioară celei care s-a pronunţat asupra cererii de lămurire, neavând relevanţă că recursul declarat în litigiul vizând fondul drepturilor solicitate a fost strămutat la o altă instanţă.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Sector 5 Bucureşti şi Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Conform art. 400 alin. (2) teza I C. proc. civ. contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată, învestirea instanţelor de control judiciar făcându-se din treaptă în treaptă.

În cauză, conflictul negativ de competenţă vizează competenţa teritorială în soluţionarea apelurilor formulate de pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 762/2019, pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu reclamanţii L. şi N., având ca obiect drepturi băneşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 2 C. proc. civ., curţile de apel judecă, ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă.

Cum în speţă pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au investit instanţa cu apelurile împotriva sentinţei civilă nr. 762 din 06 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Arad, faţă de prevederile legale mai sus-menţionate, se constată că instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze cererile de apel este Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2020.