Competence in green certificate contract dispute: jurisdiction affirmed for court of place of performance

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 1 aprilie 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 2.732.828,88 RON, reprezentând prejudiciul creat prin neîndeplinirea de către aceasta a obiectului contractului, respectiv obligarea pârâtei la plata contravalorii certificatelor verzi ce au făcut obiectul contractului încheiat între părţi, contravaloare achitată pârâtei de reclamantă, obligarea la plata dobânzii legale penalizatoare în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3), alin. (4) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare, calculată de la data la care ar fi trebuit să fie transferate reclamantei certificatele verzi până la data plăţii sumei reprezentând prejudiciu şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3091 din 29 octombrie 2019, pronunţată în dosar nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Instanţa a reţinut că pretenţiile solicitate de reclamantă se întemeiază pe contractul încheiat de părţi şi nu pe contractul reglementat de Legea nr. 220/2008.

Potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. În speţa de faţă, sediul pârâtei este în mun. Satu Mare, str. x, jud. Satu Mare.

În opinia instanţei, nu poate fi reţinută o eventuală competenţă teritorială alternativă în favoarea Tribunalului Bucureşti, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., motivat de faptul că locul executării contractului este în Bucureşti, atât sub aspectul realizării vânzării certificatelor verzi, cât şi al transferurilor acestora în contul societăţii reclamante, având în vedere că în contractul încheiat între părţi nr. 38/21.03.2016 nu se prevede că locul executării obligaţiei este în Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 69 din 3 iulie 2020, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, fiind declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă lege nu prevede altfel.

Pe de altă parte, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. invocate de reclamantă, în afară de instanţele prevăzute la art. 107- 112, mai este competentă şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract. De asemenea, conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Instanţa a arătat, de asemenea, că obiectul prezentei acţiuni constă în angajarea răspunderii contractuale a pârâtei şi că, deşi că în contract nu s-a prevăzut expres locul executării obligaţiei stipulate la art. 10, acesta se poate stabili prin raportate la natura prestaţiei. Astfel, obligaţia pentru a cărei neexecutare se solicită despăgubiri constă în transmiterea către operatorul pieţei de certificate verzi a confirmării privind stingerea obligaţiilor de plată între părţi corespunzătoare certificatelor verzi valabile tranzacţionate, deci locul executării obligaţiei, potrivit naturii sale, este sediul operatorului pieţei de certificate verzi. Cum O.P.C.O.M. are sediul în Bucureşti, înseamnă că locul executării obligaţiei sus menţionate este Bucureşti.

În opinia instanţei, dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu se aplică numai când în contract este prevăzut expres un loc al executării obligaţiei, ci şi atunci când acesta se poate stabili potrivit naturii prestaţie sau dispoziţiilor legale.

În consecinţă, instanţa constatând că prezenta cerere priveşte executarea obligaţiei stipulate la art. 10 din contractul de vânzare-cumpărare de certificate verzi nr. 13/22.01.2016, a apreciat că, pe lângă instanţa de la sediul pârâtei, este competentă să soluţioneze cauza şi instanţa locului de executare a obligaţiei, respectiv Tribunalul Bucureşti, fiind vorba deci despre o competenţă teritorială alternativă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanţa reţine că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă acţiunea prin care reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 2.732.828,88 RON, reprezentând prejudiciul creat prin neîndeplinirea de către aceasta a obiectului contractului, respectiv obligarea pârâtei la plata contravalorii certificatelor verzi ce au făcut obiectul contractului încheiat între părţi, contravaloare achitată pârâtei de reclamantă, obligarea la plata dobânzii legale penalizatoare în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (3), alin. (4) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare, calculată de la data la care ar fi trebuit să fie transferate reclamantei certificatele verzi până la data plăţii sumei reprezentând prejudiciu şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Regula generală de drept comun, în materia competenţei teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 din acelaşi cod, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă "instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract".

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opţiune susţinută de art. 116 din C. proc. civ.

Cum cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti, instanţa locului executării contractului, acesta este legal învestit cu soluţionarea cauzei.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2020.