Competence for employment disputes against employer-court assigned to neighboring jurisdiction to ensure impartiality.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning territorial competence to the Vâlcea Court of Appeal, Section I Civil, to hear the labor dispute, overruling the Dâmbovița Court of Appeal’s declination. The case involved six employees of the Dâmbovița Court of Appeal, holding various support roles (clerks, procedural agents, driver), who sued the Ministry of Justice, the Court of Appeal, and the local court for the recalculation and payment of salary differences based on sectorial reference value percentages. The core legal issue was whether Article 127 of the Code of Civil Procedure, which mandates filing claims against judges or courts in neighboring jurisdictions to ensure impartiality, applied to these support staff when the employer-cum-defendant was the local court itself. Relying on Constitutional Court Decision No. 290/2018 and Article 127(1)-(2) and (2¹) of the Code of Civil Procedure, the court determined that the prohibition on self-adjudication extends to court staff and that the local court could not judge its own employment disputes, thus affirming the jurisdiction of the neighboring court to ensure effective access to justice and objective impartiality.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 din C. proc. civ, art. 127 C. proc. civ, art. 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 127 alin. (2) din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 127 alin. (2) C. proc. civ; Competence for employment disputes against employer-court assigned to neighboring jurisdiction to ensure impartiality: Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că, raportat la dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, acesta are obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2020
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă din actele dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 19 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., angajaţi în cadrul Tribunalului Dâmboviţa, reprezentaţi legal de A., au chemat în judecată pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL PLOIEŞTI şi TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA, solicitând instanţei recalcularea indemnizaţiei lunare brute de încadrare prin includerea în cuantumul indemnizaţiei brute de încadrare stabilit prin Ordinele nr. 350 din 28 noiembrie 2016 şi nr. 33 din 31 ianuarie 2017, precum şi prin Ordinele nr. 34 din 31 ianuarie 2017 şi nr. 256 din 28 septembrie 2017, toate emise de pârâtă (prin care s-a stabilit valoarea de referinţă sectorială, în continuare V.R.S., la 405 RON) a procentelor de 4% prevăzute de O.G. nr. 13/2008 şi de 10% prevăzute de Legea nr. 293/2015, respectiv la V.R.S. în sumă de 405 RON+4%+10%, precum şi la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii, diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizaţiilor cuvenite potrivit pct. 1, pe 3 ani în urmă în raport cu data introducerii acţiunii, diferenţiat până la 01 decembrie 2015 şi după 01 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.
Prin sentinţa civilă nr. 118 din 11 februarie 2020, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Dâmboviţa a reţinut că, raportat la dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, acesta are obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Cele două reclamante sunt grefieri în cadrul Tribunalului Dâmboviţa, sesizând chiar instanţa în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea cu soluţionarea unui litigiu de muncă, fapt care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 652 din 13 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei. A fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Tribunalul a constatat că reclamanta A. are calitatea de aprod, B. are calitatea de aprod, C. are calitatea de aprod, D. are calitatea de agent procedural, E. are calitatea de agent procedural şi F. are calitatea de şofer în cadrul Tribunalului Dâmboviţa şi că acţiunea are ca obiect stabilire şi recalculare a salariului de încadrare.
Deşi Tribunalul Dâmboviţa a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., în raport de calitatea de grefieri a reclamanţilor, Tribunalul Vâlcea analizând competenta de soluţionare a cauzei a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., raportat la funcţiile reclamanţilor (aprod, agent procedural şi muncitor).
În cauză, reclamanţii, personal conex în cadrul Tribunalului Dâmboviţa, şi-au exercitat dreptul de a sesiza instanţa competentă teritorial să soluţioneze litigiul, Tribunalul Dâmboviţa, chiar dacă, aceasta din urmă, are şi calitatea de pârât în cauză.
A reţinut tribunalul că, potrivit art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., în cazul cererii introduse împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.
Potrivit instanţei, caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege, şi atunci când decide să uzeze de acest beneficiu, legea nu îi poate interzice accesul la acest mecanism pe motiv că parte pârâtă este chiar instanţa competentă să îl judece.
A reţinut, totodată, tribunalul că legiuitorul a reglementat art. 127 alin. (1) Cod de procedură în considerarea calităţii de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, ceea ce în speţă nu este cazul, reclamanţii având calitatea de personal conex.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., cu privire la calitatea de pârât a Tribunalului Dâmboviţa, a reţinut instanţa că reclamanţii şi-au manifestat facultatea de a alege instanţa competentă teritorial, în speţă Tribunalul Dâmboviţa.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Instanţa reţine că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 19 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., angajaţi în cadrul Tribunalului Dâmboviţa, reprezentaţi legal de A., în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL PLOIEŞTI şi TRIBUNALUL DÂMBOVIŢA, au învestit instanţa cu un litigiu de muncă.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".
Alineatul (2) al acestui text de lege prevede că "În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".
Prin decizia nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale s-a statuat că dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în interpretare restrictivă, încalcă principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) din Constituţie şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar noţiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care vizează şi instanţa de judecată.
Prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18.12.2018 s-a introdus alin. (21) la art. 127 din C. proc. civ., conform căruia dispoziţiile alin. (1) şi alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.
În cauză, competenţa teritorială se determină în raport de pârâţii chemaţi în judecată.
Instanţa competentă să judece cauza în apel se stabileşte în raport de noţiunea extinsă pe care Curtea Constituţională, prin decizia nr. 290/2018 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018, a dat-o sintagmei de judecător din art. 127 din C. proc. civ., incluzând şi instanţa de judecată, în scopul asigurării imparţialităţii obiective.
Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2020.