Inadmissibility of revision for challenging tardiness of appeal on constitutional review

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2020

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 noiembrie 2016 pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, sub numărul x/2016, reclamanţii UAT comuna Ţibana, Primăria comunei Ţibana şi Primarul comunei Ţibana au chemat în judecată pe pârâţii S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar şi B., solicitând instanţei anularea/constatarea nulităţii relative a contractului de vânzare încheiat la data de 1 noiembrie 2016 şi autentificat sub nr. x de Societatea Profesională Notarială C. şi Asociaţii, pentru cauza de nulitate relativă prevăzută la art. 1248 alin. (1) şi (2), art. 1251 teza a II-a şi art. 1252 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1017/2017 din 18 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă s-a respins acţiunea formulată de reclamanţi.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Ţibana, Consiliul Local al Comunei Ţibana, Primăria Comunei Ţibana şi Primarul Comunei Ţibana au declarat apel, care a fost respins prin decizia nr. 916/2017 din 18 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă. Au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâtului B. suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Prin cererea înregistrată la 28 martie 2018, reclamanţii Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Ţibana, Consiliul Local al Comunei Ţibana, Primăria Comunei Ţibana şi Primarul Comunei Ţibana au declarat recurs împotriva deciziei nr. 916 din 18 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, în dosarul nr. x/2016, cerere care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin încheierea din 12 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea formulată de reclamanţii Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Ţibana, Consiliul Local al Comunei Ţibana, Primăria Comunei Ţibana şi Primarul Comunei Ţibana privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Ţibana, Consiliul Local al Comunei Ţibana, Primăria Comunei Ţibana şi Primarul Comunei Ţibana.

Prin decizia nr. 1837 din 18 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii B. şi S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar D.. a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi PRIMĂRIA COMUNEI ŢIBANA, PRIMARUL COMUNEI ŢIBANA, UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ COMUNA ŢIBANA şi CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ŢIBANA împotriva încheierii din 12 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire Primarul Comunei Ţibana, Primăria Comunei Ţibana, Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Ţibana şi Consiliul Local al Comunei Ţibana.

Revizuenţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ.

În susţinerea cererii s-a arătat că decizia atacată este nelegală întrucât instanţa nu a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii, fapt care le-a îngrădit dreptul la apărare în sensul posibilităţii de a dovedi că recursul a fost formulat în termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ.

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi exercitată în mod valabil numai sub condiţia ca motivele de fapt care o susţin să corespundă unora dintre acelea limitativ şi expres prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. referitoare la procedura de judecată în cazul cererii de revizuire prevăd în mod expres faptul că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Admisibilitatea revizuirii se apreciază sub mai multe aspecte, respectiv dacă hotărârea atacată este definitivă, dacă este o hotărâre prin care instanţa s-a pronunţat asupra fondului sau evocă fondul, iar criticile formulate se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

În căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Drept urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situaţia de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire. Numai dacă din considerentele deciziei rezultă că instanţa a schimbat situaţia de fapt, păstrând totuşi soluţia atacată, revizuirea este admisibilă. Or, prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost respins, ca tardiv formulat, recursul promovat împotriva deciziei nr. 1837 din 18 octombrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, fiind mai mult decât evident faptul că nu a fost evocat fondul.

Criticile formulate de revizuenţi nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ. aşadar, nici această condiţie de admisibilitate nu este îndeplinită.

Astfel, un prim motiv de revizuire invocat este cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. conform căruia revizuirea se poate cere dacă statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii şi cei puşi sub interdicţie judecătorească ori cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere.

Scopul edictării acestui motiv de revizuire este acela de asigurare în plan procedural a protecţiei unor persoane aflate în situaţii speciale or, revizuenţii nu au indicat nici un motiv pentru care acest text de lege este incident în cauză, acesta fiind indicat doar formal, prin urmare condiţia admisibilităţii cererii de revizuire nu este îndeplinită.

Revizuenţii au invocat, de asemenea, doar formal dispoziţiile art. 509 pct. 5 C. proc. civ., care stipulează că se poate formula cerere de revizuire a unei hotărâri dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Revizuenţii au arătat, în cererea de revizuire, că instanţa nu a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii, fapt care le-a îngrădit dreptul la apărare în sensul posibilităţii de a dovedi că recursul a fost formulat în termenul prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Astfel, aceştia susţin că încheierea din 12.02.2019 atacată cu recurs a fost primită la 12 martie 2019, recursul fiind prezentat la oficiul poştal la 15 martie 2019.

Din aceste consideraţii rezultă că revizuenţii nu au în vedere înscrisuri noi, descoperite după darea hotărârii pe care nu le-au putut înfăţişa dintr-o împrejurare mai presus de voinţa lor, ci, astfel cum motivează cererea, aceştia exercită de fapt un recurs la recurs invocând pretinse greşeli de judecată ale instanţei şi motive ce ţin de fondul cauzei.

În plus, în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 rezultă că revizuenţii sunt în eroare în ceea ce priveşte modalitatea de calcul a termenului de declarare a recursului, aceştia considerând greşit că acest termen curge de la comunicarea încheierii atacate iar nu de la pronunţarea acesteia, astfel cum prevede textul de lege.

Înalta Curte constată că, în realitate, prin invocarea formală a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ., revizuenţii invocă nemulţumirea lor referitoare la modul în care a fost analizată cererea de recurs, în încercarea de a provoca o nouă rejudecare a cauzei, ceea ce nu este permis pe calea extraordinară de atac a revizuirii.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii PRIMARUL COMUNEI ŢIBANA, PRIMĂRIA COMUNEI ŢIBANA, UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ COMUNA ŢIBANA şi CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ŢIBANA împotriva deciziei nr. 1837 din 18 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii PRIMARUL COMUNEI ŢIBANA, PRIMĂRIA COMUNEI ŢIBANA, UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ COMUNA ŢIBANA şi CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ŢIBANA împotriva deciziei nr. 1837 din 18 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimaţii B. şi S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar D..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2020.