Cassation admissibility: Non-compliance with exhaustive grounds for illegality in moral damages awards

Şedinţa publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă în data de 07.05.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C., solicitând atragerea în proces în calitate de intervenient forţat a lui D., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată societatea de asigurare la plata sumei de 300.000 RON către prima reclamantă şi la plata sumei de 70.000 RON către cel de-al doilea reclamant. S-au solicitat şi dobânzi pentru aceste sume, de la data producerii accidentului (22.11.2015), până la data plăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 3612 din 28.11.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a civilă, s-a admis cererea formulată de reclamanta A. şi reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. şi intervenientul D.. A obligat pârâta să achite reclamantei A. suma de 300.000 RON cu titlu de daune morale. A obligat pârâta să achite reclamantului B. suma de 70.000 RON cu titlu de daune morale.

Prin decizia civilă nr. 1283A din 10 septembrie 2019 pronunţată de CURTEA DE APEL Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul declarat de apelanta S.C. C. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 3612 din 28.11.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimaţii A. şi B.. A fost schimbată în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că: a fost obligată pârâta să achite reclamantei A. suma de 50.000 RON cu titlu de daune morale. A fost obligată pârâta să achite reclamantului B. suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs principal S.C. C. S.A., şi recurs incident reclamanţii A. şi B..

Recursul principal declarat de S.C. C. SA

Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. recurenta -pârâtă a criticat decizia atacată în ceea ce priveşte daunele morale acordate reclamantului B. considerând că este pronunţată cu încălcarea art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014 conform căruia, la stabilirea daunelor morale, în caz de vătămare corporală, trebuie avute în vedere legislaţia şi jurisprudenţa din România, în care nu este întâlnit cuantumul de 6.000 RON pentru fiecare zi de îngrijiri medicale astfel cum i-au fost acordate reclamantului.

În opinia recurentei, instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere la acordarea daunelor morale şi unele criterii obiective cum ar fi: raportarea pretenţiilor la condiţiile socio-economice individuale precum şi la venitul mediu la nivel naţional astfel încât stabilirea unui cuantum al despăgubirilor să aibă o susţinere obiectivă.

Recurs incident formulat de reclamanţii A. şi B.

Recurenţii solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate şi trimterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel în vederea majorărării daunelor morale acordate reclamanţilor întrucât instanţa de apel le-a redus nejustificat.

Consideră recurenţii că instanţa a omis coroborarea întregului material probatoriu administrat în cauză care atestă starea precară de sănătate a reclamantei A. din momentul producerii accidentului până în prezent, consecinţele accidentului amplificându-se.

Apreciază recurenţii că prin hotărârea recurată a fost minimizată trauma psihică trăită şi încă resimţită de reclamanţi instanţa raportându-se insuficient la probatoriul administrat şi preluând în totalitate raţionamentul greşit al asigurătorului.

Recurenţii susţin că decizia atacată cuprinde motive contradictorii având în vedere că deşi instanţa a reţinut că reclamanta a suferit traume fizice şi psihice şi că reclamantul s-a aflat într-o situaţie relativ asemănătoare, dar nu de o gravitate atât de mare, raportat în special la rapoartele medico-legale cuantumul daunelor acordate celor doi reclamanţi sunt apropiate ca valoare.

Un alt motiv de recurs vizează respingerea greşită a excepţiei tardivităţii apelului asigurătorului având în vedere că cererea de apel, trimisă pe prin e-mail instanţei, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege acesta fiind trimisă nesemnată şi fără a avea ataşat un mandat din partea societăţii.

Prin întâmpinare recurenţii reclamanţi, au invocat nulitatea recursului recurentei-pârâte arătând că din analiza motivele invocate rezultă că niciunul nu dintre aceste nu este susceptibil de a fi încadrat în cazurile de casare prevîzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă este invocată inadmisibilitatea recursului incident având în vedere că se solicită majorarea cuantumului daunelor morale în timp ce prin recursul principal se solicită micşorarea acestora. Recurenta-pârâtă invocă şi nulitatea recursului incident având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Analizând recursul principal sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenta-pârâtă deşi a indicat în cuprinsul recursului motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate şi argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greşit de către instanţa de apel.

Recurenta-pârâtă a criticat decizia atacată în ceea ce priveşte daunele morale acordate reclamantului B. considerând că este pronunţată cu încălcarea art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014 conform căruia, la stabilirea daunelor morale, în caz de vătămare corporală, trebuie avute în vedere legislaţia şi jurisprudenţa din România.

O astfel de critică, deşi priveşte un text de lege, nu poate fi încadrată în motivul de nelegalitate invocat întrucât acest text are caracter de generalitate şi nu vizează aprecierea instanţei asupra daunelor morale având în vedere un caz concret ci criterii de referinţă. Faptul că recurenta nu este mulţumită de modul în care instanţa de apel a apreciat cuantumul daunelor nu poate fi reţinut ca motiv de nelegalitate întrucât ar presupune reanalizarea situaţiei de fapt, ceea ce nu intră în atribuţiile instanţei de recurs.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celui reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 a fost făcută doar formal.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 10 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alţi termeni, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

În raport de dispoziţiile art. 491 coroborat cu art. 472 C. proc. civ. în conformitate cu care, dacă recursul principal este respins pentru motive care nu implică cercetarea fondului, recursul incident rămîne fără efect, având în vedere soluţia dată recursului principal, Înalta Curte reţine ca rămas fără efect recursul incident.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul principal declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A.împotriva deciziei nr. 1283 A din 10 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-intervenient D. şi va constata ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva aceleiaşi decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A.împotriva deciziei nr. 1283 A din 10 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-intervenient D..

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva aceleiaşi decizii.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iulie 2020.