Construction payment award of RON 213,528 upheld after appeal annulled for failure to state valid cassation grounds

Şedinţa publică din data de 30 iulie 2020

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii facturii fiscale nr. x/11.10.2012, precum şi a dobânzii legale de la data scadentă şi până la data plăţii efective emisă ca urmare a executării unor lucrări de construcţii în anul 2012, lucrări care au fost efectuate în beneficiul pârâtei în temeiul Contractului de prestări servicii nr. x.

Prin sentinţa nr. 56/LP/06.03.2019, Tribunalul Bihor a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. prin lichidator judiciar C.I.I. B., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., şi, în consecinţă: a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. să plătească reclamantei S.C. A. suma de 213.528 RON reprezentând contravaloare factură fiscală nr. x/11.10.2012, precum şi dobânda legală de la data scadentă şi până la data plăţii efective.

Prin decizia civilă nr. 387/C/2019 - A din 26 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu intimata S.C. A., prin lichidator CI B., împotriva sentinţei nr. 56/LP/06.03.2019, pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost menţinută în totalitate.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs S.C. C. S.R.L..

Recurenta susţine că decizia atacată este nelegală fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material şi procedural iar considerentele sunt contradictorii şi lipsite de fundament, motive de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei, cele reţinute de instanţă contravin atât prevederilor art. 22 C. proc. civ. cât şi principiului potrivit căruia, cel care formulează o cerere de chemare în judecată este dator a proba pretenţiile sale.

Instanţa nu a analizat şi nu a reţinut în decizie poziţia reclamantei în raport de actele de care aceasta a înţeles să se folosească în cauză.

Instanţa de apel a ignorat probaţiunea administrată din care rezultă că A. în perioada dedusă judecăţii nu avea angajaţi şi nu a avut niciun fel de contracte în derulare pentru recurentă.

Soluţia este motivată prin prisma negării lipsei oricărei obligaţii a reclamantei de a dovedi execuţia lucrărilor fiind respinse formal toate apărările recurentei, instanţa apreciind că lucrările au fost executate din declaraţia dată de administratorul A.

Contractele depuse în probaţiune de recurentă atestă că lucrările necesare pentru obiectivul de investiţii din Palota au fost încredinţate unor terţe persoane juridice.

Instanţa a nesocotit faptul că pretenţiile intimatei sunt aferente pretinselor lucrări executate de aceasta la Hala Palota şi nu la punctul de lucru de pe str. x.

Recurenta susţine că instanţa de apel a ignorat concluziile Procesului-verbal din 171/19.10.2013, necontestatat de reclamantă, prin care se constată unele situaţii faptice şi documentare pentru stabilirea stării de fapt fiscale, constatându-se unele împrejurări privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală şi implicaţiile fiscale ale acestora.

Prin întâmpinarea depusă s-a solicitat anularea recursului arătându-se că motivele invocate reprezintă doar aspecte de netemeinicie de vreme ce se referă doar la probatoriul administrat iar nu critici de nelegalitate a deciziei atacate.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost efectuat şi comunicat părţilor, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 din acelaşi cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligaţii nefiind îndeplinite de către recurentă.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) -e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Aşa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerinţă care consacră legislativ o practică îndelungată şi stabilă a instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care şi sub imperiul vechii legi de procedură sancţiunea nulităţii exista şi era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din observarea criticilor formulate, se constată că recurenta deşi a indicat în cuprinsul recursului motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile nu au fost dezvoltate şi argumentate cu trimitere la textele legale care au fost aplicate greşit de către instanţa de apel.

Astfel, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. recurenta a susţinut că instanţa a ignorat probaţiunea existentă şi i-a respins formal pretenţiile reţinând că lucrările au fost executate de parte adversă, or aceste consideraţii nu pot fi asimilate motivului de recurs invocat deoarece nu vizează nelegalitatea hotărârii.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. nu este circumstanţiat în niciun fel iar trimiterile recurentei la nevalorificarea concluziilor Procesului-verbal din 171/19.10.2013 nu pot fi încadrate în acest motiv de nelegalitate întrucât nu este vizată încălcarea normelor de drept material.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar indicarea celor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 a fost făcută doar formal.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce, aşa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 10 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

În alţi termeni, se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 387din 26 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. prin lichidator C.I. B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 387din 26 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L.prin lichidator C.I.B..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iulie 2020.