Appeal annulled for lack of stated legal grounds; suspension order for unjustified absence upheld.

Şedinţa publică din data de 30 iulie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost suspendată judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 17.10.2019 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal în Complet Specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. ARDEAL S.R.L., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2) C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs A., cerere ce a fost înaintată spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul s-a referit la situaţia de fapt, fără a aduce critici de nelegalitate cu privire la măsura suspendării cauzei luată prin încheierea atacată.

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d), cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Condiţia impusă de textul de lege privind dezvoltarea motivelor de recurs implică precizarea expresă a criticilor hotărârii atacate şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând că sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte constată că recurentul nu a indicat niciun temei de drept iar din cuprinsul cererii de recurs nu rezultă modul în care instanţa ar fi încălcat dispoziţiile privind suspendarea cauzei pentru lipsa părţilor.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punct de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

Astfel, deşi recurentul invocă nelegalitatea hotărârii din perspectiva încălcării dispoziţiilor legale privind suspendarea cauzei, nu argumentează încălcarea legii ci faptul că i-a fost imposibil să fie prezent la termenul de judecată or, o astfel de susţinere nu constituie o critică de nelegalitate. Legea procesuală conţine remedii pentru situaţia în care părţile nu se pot prezenta la termenul de judecată. Un astfel de remediu este reprezentat de trimiterea la dosar a unei cereri de judecată în lipsă, procedură însă de care recurentul nu a uzat.

În motivarea încheierii de suspendare instanţa a reţinut incidenţa art. 411 alin. (2) C. proc. civ. având în vedere că la termenul de judecată, cu procedura de citare legal îndeplinită, niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecarea în lipsă, situaţie în care instanţa a fost obligată să dispună suspendarea cauzei având în vedere că desfăşurarea procesului este reglementată prin reguli stricte de procedură. Astfel, continuarea procesului în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a solicitat judecarea în lipsă ar fi constituit o încălcare a principiului disponibilităţii având drept consecinţă anularea hotărârii pronunţate cu încălcarea acestui principiu.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii şi va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 27 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata S.C. ARDEAL S.R.L

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii.

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 27 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata S.C. ARDEAL S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iulie 2020.