Inadmissibility of revision against irrevocable cassation judgment under Art. 299 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 30 iulie 2020

Asupra cererii de recurs de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 13.02.2020 şi înregistrată sub dosar nr. x/2020, revizuentul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata COMPANIA de TRANSPORT a ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA BUCUREŞTI, revizuirea deciziei civile nr. 1088/11 iulie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosar nr. x/2019 invocând descoperirea unor înscrisuri noi.

În motivare, a indicat faptul că, înscrisurile noi, de care a luat cunoştinţă sunt Decizia nr. 9/16 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii publicată în Monitorul Oficial al României nr. 891/08.11.2016 precum şi Decizia nr. 258/20.09.2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a statuat că ordinul 50/1990 nu poate fi aplicat doar la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului, încadrarea în grupă de muncă fiind determinată de condiţiile de muncă deosebite.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii, tardivităţii formulării revizuirii iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 202 din 15 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă a fost admisă excepţia tardivităţii şi a fost respinsă ca tardivă revizuire formulată de A. a deciziei civile nr. 1088 din 11.07.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2009 în contradictoriu cu intimata COMPANIA de TRANSPORT a ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA BUCUREŞTI.

Curtea a reţinut că, în susţinerea cererii s-a invocat descoperirea unor înscrisuri noi respectiv Decizia nr. 9/16 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii publicată în Monitorul Oficial al României nr. 891/08.11.2016 şi Decizia nr. 258/20.09.2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători în soluţionarea unui recurs în anulare, fiind invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 324 pct. 4 C. proc. civ. de la 1865.

Conform prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. la de 1865 termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac. Curtea a reţinut faptul că, deciziile în interesul legii se publică în Monitorul Oficial al României devenind opozabile începând cu acest moment, faptul material juridic al publicării reprezentând premisa primordială a cunoaşterii acestora. Prin urmare, se prezumă absolut că, orice persoană a luat cunoştinţă de aceste decizii ale ÎCCJ odată cu publicarea acestora în Monitorul Oficial, neputând pretinde luarea la cunoştinţă într-un alt moment.

Cu privire la Decizia nr. 258 din 20 septembrie 2004 pronunţată în Dosarul nr. x/2002 - ÎCCJ- Completul de 9 judecători s-a reţinut faptul că, aceasta era de notorietate fiind adusă la cunoştinţa publicului prin modalităţi specifice timpului respectiv, fiind de altfel menţionată expres în cuprinsul paragrafelor 13 si 14 ale Deciziei nr. 9/16 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii publicată în Monitorul Oficial al României nr. 891/08.11.2016.

Prin urmare, Curtea a reţinut că, cel mai târziu la această dată, a publicării deciziei menţionate în Monitorul Oficial al României nr. 891/08.11.2016, se prezumă luarea la cunoştinţă de către revizuent a acesteia.

Faţă de data la care partea se prezumă că a luat cunoştinţă de hotărârile menţionate, s-a constatat că revizuirea a fost introdusă cu încălcarea termenului de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuentul A. fără a dezvolta critici de nelegalitate.

Intimata COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal, inadmisibilitatea cererii de recurs raportat la faptul că cererea de revizuire a fost formulată într-un litigiu de muncă iar în subsidiar, nulitatea cererii de recurs.

Înalta Curte, învestită cu soluţionarea recursului, în temeiul art. 137 C. proc. civ. analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, prin urmare, decizia nr. 202 din 15 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin care s-a soluţionat cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs, este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

În conformitate cu dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod, hotărârea dată în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluţionat fondul pricinii, este irevocabilă.

Hotărârea atacată pe calea revizuirii este o hotărâre irevocabilă în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. fiind pronunţată în soluţionarea recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Faţă de aspectele expuse, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, iniţierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este determinată de exercitarea acesteia în condiţiile prevederilor legale.

Astfel, decizia supusă examinării în cauza pendinte este irevocabilă şi, prin urmare, nesusceptibilă de reformare pe calea recursului.

Cum faţă de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile nu sunt susceptibile de calea de atac a recursului, iar recursul exercitat în cauză este îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 202 din 15 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE TRANSELECTRICA S.A.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iulie 2020.