Inadmissibility of cassation appeal against revision decision in individual labor conflict due to finality of underlying appellate judgment

Şedinţa publică din data de 29 iulie 2020

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la 03.01.2019, A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 2430/01.11.2018, pronunţată de aceeaşi instanţă, invocând ipotezele reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 3 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 955/28.03.2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a respins ca nefondată cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În motivarea recursului, după prezentarea pe larg a situaţiei de fapt care a generat litigiul dintre părţile litigante, recurentul a susţinut că motivarea instanţei, cu privire la împrejurarea că nu ar fi indicat de ce este falsă adresa invocată în susţinerea cererii de revizuire, este eronată, fiind încălcate normele de drept material, astfel că sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Mai mult, cauza a fost soluţionată prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, fără a se face referire la înscrisul pe care l-a invocat, iar soluţia pronunţată este nelegală şi netemeinică, întrucât ceea ce s-a contestat în instanţă nu este aplicarea legii, ci încheierea în mod abuziv, nelegal şi unilateral a actului adiţional la contractul individual de muncă.

A mai susţinut că instanţa a motivat în mod eronat decizia pronunţată, întrucât adresa invocată ca fiind falsă, care poartă nr. 2837/28.08.2017, a fost emisă cu două zile înainte de modificarea contractului individual de muncă, iar nu cu 20 de zile înainte de apariţia modificării de natură contractuală, aşa cum prevede Codul muncii.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii recursului, intimata a invocat prevederile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., susţinând că decizia atacată nu este supusă recursului, deoarece este definitivă.

Pe fondul recursului, intimata a arătat că decizia instanţei de revizuire este temeinică şi legală.

Totodată, a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.

În cauză, recursul are ca obiect decizia nr. 955/28.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, într-o cerere de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 3 C. proc. civ., promovată împotriva unei decizii date în apel într-un conflict de muncă.

Regula în materia căii de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii date asupra revizuirii este aceea că o astfel de hotărâre este supusă căii de atac prevăzută de lege pentru hotărârea revizuită, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea recurată înscriindu-se în ipoteza legală reglementată de norma evocată.

Excepţia de la regulă o constituie hotărârea dată într-o revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, aceasta fiind supusă recursului, ipoteză care însă nu se regăseşte în cauză.

În raport cu dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că decizia nr. 955/28.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, are caracter definitiv de la pronunţarea sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că şi hotărârea a cărei revizuire se solicitase avea acelaşi caracter, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, care prevede că hotărârile prin care se soluţionează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Întrucât recurentul este partea care a pierdut procesul, el va fi obligat în baza art. 453 C. proc. civ. la plata sumei de 1.000 RON către intimata Şcoala Gimnazială "B." Bucşani, cu titlu de cheltuieli de judecată, dovedite cu factura seria x nr. x din 13.01.2020 şi înscrisul reprezentând plata online din 14.01.2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 955/28.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Obligă recurentul la plata către intimata Şcoala Gimnazială "B." Bucşani a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 iulie 2020.