Suspension of proceedings despite written request for hearing in absentia

Şedinţa publică din data de 29 iulie 2020

Analizând actele dosarului şi încheierea atacată, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă 15.10.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la comunicarea către reclamant a unui exemplar de pe contractul individual de muncă încheiat de părţi.

Prin sentinţa nr. 423/12.03.2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin încheierea din 23.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost suspendată judecata cauzei pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, solicitând casarea sa şi repunerea cauzei pe rol, fără a indica temeiul de drept.

În cadrul unei motivări succinte, recurentul a arătat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii, în condiţiile în care, prin răspunsul la întâmpinare, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Recursul a fost admis în principiu la 17.06.2020, stabilindu-se termen în şedinţă publică, în vederea soluţionării.

Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Chestiunea de drept supusă analizei vizează luarea greşită a măsurii suspendării judecăţii cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.".

Scopul măsurii suspendării este de a sancţiona cu întreruperea judecăţii cauzei conduita procesuală a părţilor, constând în nepreocuparea efectivă pentru cursul judecăţii.

Dispoziţiile art. 223 C. proc. civ. prevăd că "(1) Lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfăţişează numai una dintre părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi va asculta susţinerile părţii prezente, se va pronunţa pe temeiul dovezilor administrate, examinând şi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc ambele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă."

În cauză, la apelul făcut în şedinţa publică din 23.09.2019 instanţa de apel a constatat că niciuna dintre părţile legal citate nu s-au înfăţişat în instanţă şi, apreciind că acestea nu au solicitat judecata în lipsă, a dat eficienţă art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispunând suspendarea judecăţii cauzei.

Această măsură a ignorat însă menţiunile din cererea de apel, răspunsul la întâmpinare şi din notele scrise depuse la 23.09.2020, în care reclamantul-apelant indicase prevederile art. 223 C. proc. civ., care reglementează judecarea cauzei în lipsa părţilor, context în care instanţa era obligată să păşească la judecată, neputând dispune suspendarea voluntară a cauzei.

Având în vedere această împrejurare, în mod nelegal instanţa de apel a dispus suspendarea judecăţii cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor, nefiind întrunite condiţiile impuse de textul de lege sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că au fost aplicate în mod greşit dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea şi va trimite cauza curţii de apel, pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 23.09.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza curţii de apel pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 iulie 2020.