Pension-rights appeal declared perempted; High Court affirms forfeiture as time-barred.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the claimant’s appeal as time-barred, affirming the lower court’s decision that had declared the appeal in a pension-rights claim (for night, noise, overexertion, loyalty, special-conditions, and toxicity bonuses) perimed (extinguished for lack of prosecution). The claimant had challenged the appellate court’s peremption finding, arguing that the delay was due to medical reasons, but the High Court held that the appeal had been filed on 27 January 2020, well after the 5-day statutory deadline (which expired on 10 December 2019) from the 4 December 2019 ruling, and under Articles 421(2), 181(1)(2), and 185(1) of the Civil Procedure Code, failure to meet the deadline results in forfeiture. The High Court’s ruling is final, leaving the peremption decision in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 415 din C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 185 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Pension-rights appeal declared perempted; High Court affirms forfeiture as time-barred: Prin încheierea de şedinţă din data de 23 ianuarie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I C. proc. civ., a dispus suspendarea apelului pentru lipsa părţilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 24 iulie 2020
Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă la data de 19 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., a solicitat acordarea unor drepturi de pensie pentru spor de noapte, de zgomot, de suprasolicitare, de fidelitate, pentru condiţii deosebite şi toxicitate.
Prin sentinţa nr. 3362 din data de 10 august 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei, invocata din oficiu şi a respins acţiunea în constatare, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termenul legal, reclamanta A., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă la data de 3 octombrie 2017.
Prin încheierea de şedinţă din data de 23 ianuarie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I C. proc. civ., a dispus suspendarea apelului pentru lipsa părţilor.
Ulterior, prin încheierea de şedinţă din data de 27 martie 2018, Curtea a dispus menţinerea măsurii suspendării apelului dispusă prin încheierea anterior menţionată, având în vedere că apelanta-reclamantă A. nu a precizat în mod expres, astfel cum s-a dispus de către instanţă, dacă prin cererea datată 17 ianuarie 2018, aflată la dosar, a înţeles să solicite repunerea cauzei pe rol.
La data de 25 octombrie 2019, instanţa de apel, din oficiu, a procedat la citarea părţilor, în vederea repunerii pe rol a cauzei şi discutării excepţiei perimării cererii de apel.
Astfel, la termenul de judecată din data de 4 decembrie 2019, Curtea de Apel a dispus, în baza dispoziţiilor art. 415 din C. proc. civ., repunerea cauzei pe rol.
Prin decizia nr. 3073 din data de 4 decembrie 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a admis excepţia perimării cererii de apel, invocată din oficiu şi a constatat perimat apelul.
La data de 27 ianuarie 2020, recurenta-reclamantă A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 3073 din data de 4 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, solicitând admiterea căii de atac.
A susţinut, în motivare, că abandonarea cauzei în nelucrare nu se datorează culpei sale, ci unor motive medicale, precizând, totodată, că a depus acte medicale la dosarul de apel.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 10 februarie 2020, sub numărul de dosar x/2016
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.
Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine în mod prioritar următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte."
Cum decizia atacată a fost pronunţată la 4 decembrie 2019, aplicarea textelor de lege citate mai sus relevă că termenul de 5 de zile pentru declararea recursului s-a împlinit la 10 decembrie 2019.
Recurenta a expediat cererea de recurs prin poştă la 27 ianuarie 2019, după împlinirea termenului.
În considerarea argumentelor expuse, văzând dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui act procedural atrage decăderea, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 3073 din 4 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iulie 2020.