Annulment of civil appeal for non-payment of judicial stamp duty

Şedinţa publică din data de 24 iulie 2020

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia VI-a civilă la data de 14 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună rezilierea Convenţiei din 18 august 2014 şi obligarea pârâtei la plata daunelor-interese, în cuantum de 1.125.000 RON, considerând că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile pe care şi le-a asumat faţă de reclamantă, prevăzute de art. 20 lit. a) din contract.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1350 şi 1530 din C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3030 din data de 9 septembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia VI-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, la data de 11 decembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator special, solicitând admiterea căii de atac, anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Prin decizia nr. 979 A din data de 5 iunie 2019, instanţa de apel a admis apelul formulat de apelanta A. S.R.L., reprezentată prin administrator special C. şi prin administrator judiciar Consulta 99 SPRL, împotriva sentinţei civile nr. 3030 din 9 octombrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre continuarea judecăţii la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

La data de 25 octombrie 2019, pârâta B. S.R.L. a formulat cerere de recurs împotriva deciziei nr. 979 A din data de 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, solicitând admiterea recursului, anularea deciziei recurate şi păstrarea în integralitate a hotărârii instanţei de fond.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14 septembrie 2019, sub numărul de dosar x/2017

În motivare, recurenta-pârâtă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., susţinând, în esenţă, că în mod greşit a apreciat instanţa de apel că intimata-reclamantă A. S.R.L. are calitate procesuală activă în cauză.

Recurenta a reiterat situaţia de fapt, arătând, în esenţă, că deşi la data de 18 august 2014 a fost încheiată Convenţia dintre societatea A. S.R.L. şi societatea B. S.R.L., constând într-un contract de asociere în participaţiune încheiat cu scopul obţinerii de câştiguri de pe urma activităţii desfăşurate de A. S.R.L. în baza Contractului de asociere în participaţiune nr. 532/2004 (semnat între Spitalul CF x şi intimata-reclamantă), ulterior, A. S.R.L. a propus Spitalului Clinic CF nr. x si societăţii B. S.R.L. cooptarea celei din urmă în cadrul Contractului de asociere în participaţiune iniţial, nr. 532/2004, fiind semnat, la aceeaşi dată de 18 august 2014, actul adiţional nr. x la acest contract.

A precizat autoarea căii de atac că prin efectul acestui act adiţional nr. x la Contractul de asociere în participaţiune nr. 532/2004, recurenta-pârâtă B. S.R.L. dobândea acelaşi drepturi şi obligaţii pe care le avea la acel moment intimata-reclamantă A. S.R.L., rezultate din Contractul de asociere în participaţiune nr. 532/2004, termenul de valabilitate al Contractului de asociere în participaţiune a fost prelungit cu prelungirea Contractului nr. x/2004 cu 7 ani si 3 luni (art. 13), iar prevederile convenţiei semnate la aceeaşi dată au fost invalidate, aceasta devenind caducă.

Astfel, în baza actului adiţional nr. x, societatea B. S.R.L. a devenit parte, în calitate de Asociat 3, la Contractul de asociere în participaţiune nr. 532/2004, calitate în care a dobândit aceleaşi drepturi si obligaţii precum societatea A. S.R.L. (Asociatul 2).

Recurenta-pârâtă a mai menţionat că, înainte de semnarea actului adiţional nr. x, reclamanta intenţiona să cedeze drepturile izvorâte din contractul de Asociere în participaţiune nr. 532/2004 către recurenta-pârâtă, însă ulterior, cele două părţi nu au mai semnat contractul de cesiune ci, împreună cu Asociatul 1 - Spitalul Clinic CF nr. x, s-a decis cooptarea recurentei-pârâte în cadrul asocierii în participaţiune din 2004, care produce efecte şi astăzi.

Cu referire la soluţia instanţei de apel, pe care a apreciat-o ca fiind greşită, a arătat că, în analiza excepţiei lipsei calităţii procesual-active a reclamantei, instanţa de recurs urmează a avea în vedere următoarele: (i) Convenţia din 18 august 2014 a devenit caducă, prin cooptarea recurentei-pârâte la Contractul de asociere în participaţiune nr. 532/2004; (ii)Convenţia a rămas lipsită de obiect, deoarece drepturile şi obligaţiile pe care intimata-reclamantă le-ar fi adus ca aport în Convenţie reprezintă drepturi şi obligaţii dobândite de recurenta-pârâtă odată cu intrarea sa în Contractul de asociere în participaţiune nr. 532/2004, si (iii) în niciun moment, intimata-reclamantă nu a adus în cadrul asocierii rezultate din Convenţie niciun aport şi nu a solicitat prestarea de servicii medicale de către recurenta-pârâtă, conform, prevederilor art. 20 din Convenţie.

Astfel, a precizat că nu a fost cooptată în cadrul Contractului de asociere în participaţiune nr. 532/2004 ca urmare a încheierii Convenţiei din data de 18 august 2014, ci, ca urmare a unei decizii separate dintre asociaţii de la acel moment în Contractul de asociere în participaţiune nr. 532/2004, respectiv dintre Spitalul Clinic CF nr. x şi intimata-reclamantă.

În al doilea rând, a menţionat că nu a preluat drepturile şi obligaţiile intimatei-reclamante rezultate din Contractul de asociere în participaţiune nr. 532/2004, ci, aşa cum reiese din prevederile Actului adiţional nr. x, aceste drepturi şi obligaţii au devenit comune Asociaţilor 2 şi 3 care, alături de Asociatul 1 (Spitalul Clinic CF nr. x) urmau a exploata în comun spaţiile aduse ca aport de către acesta din urmă (art. 4 din Actul adiţional nr. 9).

În al treilea rând, a considerat că, dacă ar fi preluat drepturile şi obligaţiile pe care reclamanta le avea în cadrul Contractului de asociere în participaţiune, devenea imposibil pentru intimata-reclamantă să aducă aceste drepturi ca aport în Convenţia din 18 august 2014.

În consecinţă, contrar celor reţinute de instanţa de apel, a susţinut că intimata-reclamantă A. S.R.L. nu are calitate procesuală activă în cauză, ţinând cont de caducitatea Convenţiei din 18 august 2014.

Suplimentar, a precizat că cererea introdusă de către A. S.R.L. a fost formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasivă şi, deopotrivă, este lipsită de interes şi neîntemeiată.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor prin încheierea din 03.04.2020.

Luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

În conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei.

Pe de altă parte, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, în etapa regularizării, constatându-se că recursul nu este timbrat, s-a pus în vedere recurentei-pârâte, sub sancţiunea anulării cererii, să depună la dosar, în termen de 10 de zile de la comunicarea adresei, dovada achitării taxei de timbru de 100 de RON.

La data de 18 noiembrie 2019, recurenta-pârâtă a formulat o cerere de acordare de facilităţi la plata taxei judiciare de timbru, care a fost respinsă prin încheierea din data de 6 decembrie 2019, comunicată recurentei-pârâte la data de 23 decembrie 2019.

Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată stabilit în cauză - 24.07.2020, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 pct. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 979 A din 5 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iulie 2020.