Public contract execution dispute: exclusivity of direct appeal (recurs) under Art. 55(3) Law 101/2016 precludes further appellate review of the rejection of an erroneous initial appeal

Şedinţa publică din data de 24 iulie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 212/2019 din data de 18 octombrie 2019, Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea prin care reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta COMPANIA DE APĂ OLTENIA S.A. CRAIOVA, să dispună punerea în întârziere a pârâtei în privinţa executării obligaţiilor asumate contractual; să oblige pârâta la respectarea obligaţiei asumate prin prevederile art. 11 din contractul cadru de lucrări nr. x/12.12.2018, în sensul de a continua să-i dea comenzi şi să execute lucrările de refacere sisteme rutiere şi pietonale în urma intervenţiilor la reţelele de apă şi de canalizare în Municipiul Craiova, până la limita preţului convenit contractual, respectiv 447.873,87 RON, precum şi la acoperirea sumei în cuantum de 100.000 RON, reprezentând prejudiciul creat ca urmare a achiziţionării materialelor necesare executării lucrărilor ce formează obiectul contractului mai sus invocat; în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 297.670,87 RON, reprezentând diferenţa dintre ceea ce s-a executat şi preţul contractului.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. A. S.R.L. a declarat apel, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 973/2019 din 12 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că "potrivit art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, hotărârea pronunţată în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

În cauză, raportat la dispoziţiile legale sus citate, Curtea constată că instanţa de fond a făcut o menţiune inexactă în cuprinsul sentinţei nr. 212/2019 din data de 18 octombrie 2019, în ceea ce priveşte calea de atac deschisă contra acesteia, indicând greşit că respectiva sentinţă se atacă cu apel, calea de atac prevăzută de lege în cauzele având ca obiect pretenţii decurgând din executarea contractelor administrative, precum este şi contractul cadru de lucrări nr. x din 12.12.2018, fiind recursul, în raport de dispoziţiile exprese al art. 55 alin. (3) din Legea nr. x.

Prin urmare, pentru cauzele având ca obiect pretenţii decurgând din executarea contractelor administrative, calea de atac este recursul, iar nu apelul, cum în mod eronat a precizat în cuprinsul dispozitivului sentinţei atacate instanţa de fond.

În considerarea menţiunii inexacte din dispozitiv, reclamanta S.C. A. S.R.L., a formulat apel împotriva sentinţei nr. 212/2019 din data de 18 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2019, deşi această sentinţă putea fi atacată cu recurs aşa cum s-a arătat anterior.

În această situaţie şi în temeiul dispoziţiilor legale redate mai sus, Curtea va respinge ca inadmisibilă calea de atac indicată de instanţa de fond, respectiv apelul, prezenta hotărâre urmând a fi comunicată, din oficiu, tuturor părţilor care au luat parte la judecata în care s-a pronunţat hotărârea atacată, iar de la data comunicării începând să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege, respectiv recursul."

Împotriva acestei decizii, dar şi a sentinţei nr. 212 din 18 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

În motivarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 212 din 18 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, recurenta a prezentat pe larg argumentele pentru care apreciază că acţiunea sa este întemeiată, subliniind că, aşa cum reiese din prevederile contractului în discuţie, intimata nu şi-a respectat întocmai obligaţiile asumate, în condiţiile în care, deşi avea posibilitatea efectuării unor scăzăminte pentru cele două comenzi neexecutate, pentru care a şi fost sancţionată contravenţional, nu şi-a îndeplinit această obligaţie. Mai mult, nu i-a adus la cunoştinţă procesele-verbale de contravenţie.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva deciziei nr. 973/2019 din 12 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, recurenta a susţinut că în mod nelegal i-a fost respins ca inadmisibil apelul.

În motivare, a arătat, în esenţă, că instanţa trebuia să aibă în vedere că litigiile care se soluţionează potrivit art. 53 din Legea nr. 101/2016 se judecă de urgenţă şi cu precădere, termenele fiind stabilite de legiuitor. Or, în speţă, termenele scurte stabilite prin lege nu au fost respectate.

De asemenea, a susţinut că, faţă de succesiunea în timp a actelor normative incidente şi raportat la principiul exceptio est strictissimae interpretationis, în interpretarea si aplicarea dispoziţiilor art. 287 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, în litigiile având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterala a contractelor de achiziţie publica, începute după data de 15 februarie 2013, hotărârea pronunţată în primă instanţă de secţia de contencios-administrativ a tribunalului poate fi atacată numai cu apel.

În final, a arătat că, deşi instanţa de apel a mânat pronunţarea până la 12.12.2019, în vederea depunerii de concluzii scrise, i s-a comunicat că soluţia a fost dată la 11.12.2019, cu încălcarea art. 396 alin. (3) C. proc. civ.

La data de 2 martie 2020 intimata-pârâtă COMPANIA DE APĂ OLTENIA S.A. CRAIOVA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, iar la data de 13 mai 2020 recurenta a răspuns la întâmpinare.

Astăzi, în şedinţă publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva deciziei nr. 973/2019 din 12 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi excepţia necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei nr. 212 din 18 octombrie 2019 a Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, asupra cărora reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 973/2019 din 12 decembrie 2019, prin care Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a respins ca inadmisibil apelul declarat împotriva sentinţei nr. 212 din 18 octombrie 2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, într-o cerere vizând executarea unui contract de achiziţie publică.

Potrivit art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data iniţierii procesului, hotărârea pronunţată în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative poate fi atacată cu recurs la instanţa ierarhic superioară, în termen de 10 zile de la comunicare.

În acest sens sunt şi concluziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, prin decizia nr. 40/2020 din 18 mai 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, privind interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice), a stabilit că, hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară, secţia sau completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016.

Prin urmare, în speţă, hotărârea primei instanţe poate fi atacată cu recurs la instanţa ierarhic superioară, a cărei hotărâre, fiind pronunţată în recurs, este definitivă.

Altfel spus, hotărârea prin care Curtea de Apel Craiova a respins ca inadmisibil apelul declarat împotriva hotărârii primei instanţe, reţinând că împotriva acesteia poate fi declarat doar recurs, nu este supusă recursului, întrucât, în această materie, legiuitorul a recunoscut doar calea de atac a recursului împotriva hotărârii pronunţate de tribunal în primă instanţă.

În acest context, trebuie subliniat că, în exercitarea prerogativelor sale privind reglementarea căilor de atac sau exceptarea de la exercitarea lor, legiuitorul beneficiază de o anumită marjă de apreciere, după cum a statuat constant în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului (de exemplu, în cauza Trif c. României).

Aşadar, legiuitorul are competenţa exclusivă de a institui reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificaţia liberului acces la justiţie nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.

De altfel, art. 129 din Constituţie nu conţine dispoziţii cu privire la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci instituie posibilitatea părţilor interesate şi a Ministerului Public de a le exercita, dar în condiţiile legii.

Faţă de aceste considerente, instanţa supremă apreciază că, în speţă, nu este deschisă calea de atac a recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva sentinţei nr. 212 din 18 octombrie 2019 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 483 alin. (4) C. proc. civ., "recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată."

De aceea, în condiţiile în care sentinţa atacată a fost pronunţată de Tribunalul Dolj, competenţa de soluţionare a cererii de recurs aparţine Curţii de Apel Craiova, în favoarea căreia urmează să fie declinată.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., rap. la art. art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, va respinge ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei nr. 973/2019 din 12 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă şi, în baza art. 483 alin. (4) C. proc. civ., va declina în favoarea Curţii de Apel Craiova competenţa de soluţionare a recursului declarat împotriva sentinţei nr. 212 din 18 octombrie 2019 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 973/2019 din 12 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 212 din 18 octombrie 2019 pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă în favoarea Curţii de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iulie 2020.