Regressive action by co-debitor as surety: interruption of prescription by recognition of debt and scope of recourse for solidary obligations

Asupra recursurilor de faţă;

A.Obiectul cererii introductive.

1. Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub numărul x/2016, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad să se dispună:

a. Obligarea pârâtului la plata sumei de 2.272.164,13 RON reprezentând:

- 2.111.784 sume achitate de reclamantă către B. din care suma de 1.476.393 RON reprezentând debit principal şi suma de 653.390,64 RON reprezentând dobânzi, în temeiul art. 1459 C. civ.

- 160.380,13 RON valoarea totală a comisioanelor de emitere şi prelungire a Scrisorii de garanţie bancară nr. x/815 percepute de C. în temeiul art. 1459 şi 2306 C. civ.

b. Obligarea pârâtului la plata dobânzilor aferente sumelor antemenţionate, începând cu data plăţii acestora către creditoarele B. şi, respectiv C. şi până la achitarea lor efectivă, în temeiul art. 2306 şi art. 1535 C. civ., dobânzile aferente calculate de la data plăţii până la data introducerii acţiunii fiind de 54 153 RON, cu cheltuieli de judecată.

2. În drept s-au invocat prevederile art. 194 din Noul C. proc. civ. şi următoarele şi art. 1459, art. 1535, art. 2305, art. 2306 C. civ.

3. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad a solicitat respingerea acţiunii ca fiind lovită de nulitate, având în vedere lipsa motivelor de fapt pe care se sprijină, precum şi lipsa dovezilor, neexistând nici un document care să ateste că plata către societatea bancară ar fi fost efectuată de către reclamantă.

4. De asemenea, s-a invocat ca fiind prescris dreptul reclamantei de a solicita recuperarea acestor sume pretinse pentru perioada 2011-2013, în baza unui contract de facilitate de credit la termen încheiat în anul 2011 şi prelungit prin mai multe acte adiţionale până în anul 2015.

B. Hotărârea primei instanţe.

5. Prin sentinţa nr. 638/CA/2018, Tribunalul Hunedoara a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

A admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul SANATORIUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE Brad care a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 2.111.783,68 RON, achitată de reclamantă către B. în baza Contractului de credit nr. x/2011, din care suma de 1.476.393,04 RON debit principal şi 653.390,64 RON dobânzi.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 160.196,94 RON reprezentând valoarea totală a comisioanelor de emitere şi prelungire a Scrisorii de garanţie bancară x/815 percepute de C. S.A..

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 180.988,39 RON valoarea totală a dobânzii legale penalizatoare aferentă debitului principal de 1.476.393,04 RON pentru perioada 14 ianuarie 2016 - 28 februarie 2018 datorată în continuare până la achitarea efectivă.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 77.891,41 RON valoarea totală a dobânzii legale penalizatoare aferentă dobânzilor în sumă de 635.390,64 RON pentru perioada 14 ianuarie 2016 - 28 februarie 2018 datorată în continuare până la achitarea efectivă.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 19.638,26 RON valoarea totală a dobânzii legale penalizatoare aferentă sumei de 160.196,94 RON reprezentând comisioane de emitere şi prelungire a Scrisorii de Garanţie Bancară nr. x/815 pentru perioada 14 ianuarie 2016 - 28 februarie 2018 datorată în continuare până la achitarea efectivă.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 28.368,13 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

6. Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Hunedoara a reţinut că excepţia nulităţii acţiunii e nefondată întrucât prevederile art. 196 sancţionează cu nulitatea încălcarea prevederilor art. 194 lit. d) noul C. proc. civ. referitoare la absenţa motivelor de fapt şi de drept, iar nu şi absenţa indicării probatoriului pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. S-a stabilit că în acţiune au fost indicate atât considerentele de fapt pe care se întemeiază pretenţiile, cât şi argumentele de drept care fundamentează acţiunea.

7. Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune s-a constatat că, potrivit art. 2537 alin. (1) C. civ., prescripţia se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea, în orice alt mod a dreptului a cărui acţiune se prescrie făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia. Întrucât acţiunea a fost introdusă la data de 11 decembrie 2013, prima instanţă a apreciat că a fost întreruptă prescripţia pentru toate sumele achitate, excepţia fiind respinsă.

8. Pe fond, s-a constatat că la data de 5 octombrie 2010 a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x LOCAL între Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, în calitate de Organism Intermediar, în numele şi pentru Autoritatea de Management pentru POS CCE care, în prezent, este Ministerul Fondurilor Europene, pe de o parte, şi Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad, în calitate de beneficiar, pe de altă parte, în vederea acordării finanţării nerambursabile de către Autoritatea de Management pentru implementarea Proiectului Sistem medical informatic integrat, cod SMIS 6205 a cărui valoare contractuală este de 6.585.428,46 RON, din care cofinanţarea Sanatoriului de Pneumoftiziologie Brad este de 106.216,58 RON.

9. De asemenea, s-a stabilit că prin Scrisoarea de garanţie bancară nr. x/815 din 10 februarie 2012, reclamanta S.C. A. S.A. a garantat împrumutul contractat de către Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad, pentru a asigura derularea proiectului Sistem medical informatic integrat cod SMIS 6205, în lipsa încheierii Contractului de facilitate de credit la termen nr. x/2011 proiectul finanţat cu fonduri nerambursabile ale Uniunii Europene Sistem medical informatic integrat de care a beneficiat Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad, nemaiputând fi finalizat, iar finanţarea Uniunii Europene s-ar fi pierdut.

10. Tribunalul Hunedoara a reţinut că din expertiză contabilă efectuată în cauză a rezultat efectuarea de către reclamanta S.C. A. S.A., în baza calităţii de codebitor al creditului contractat de nr. x/2011 şi a scrisorii de garanţie bancară nr. x/815 din 10 februarie 2012, de plăţi reprezentând debit principal, în sumă de 1476 393,04 RON şi dobânzi de 635 390,64 RON.

11. S-a menţionat şi că, potrivit expertizei, valoarea debitului principal, pe care pârâta, în calitate de debitor, avea obligaţia să îl achite faţă de creditorul bancar este de 1.473.713,56 RON, valoarea totală a sumelor achitate către C. este de 160.196,94 RON, dobânda legală penalizatoare aferentă debitului principal de 1.476.393,04 RON. Pentru perioada 14 ianuarie 2016 - 28 februarie 2018 valoarea debitului principal este de 180.988,39 RON, dobânda legală penalizatoare aferentă dobânzii este în sumă de 635.390,64 RON. Pentru perioada 14 ianuarie 2016 - 28 februarie 2018, valoarea debitului principal este de 77.891,41 RON, dobânda legală penalizatoare aferentă dobânzii este în sumă de 160.196,64 RON, iar pentru perioada 14 ianuarie 2016 - 28 februarie 2018 este de 19638,26 RON.

12. Prima instanţă a stabilit că prin clauza de la art. 2.3 din contractul de facilitate de credit se descrie procedura şi se identifică în mod indubitabil beneficiarul fiecărei trageri din linia de credit, respectiv pârâtul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad.

13. Apreciind că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 1459 C. civ., care stabilesc că dacă obligaţia solidară este contractată în interesul exclusiv al unuia dintre codebitori sau rezultă din fapta unuia dintre ei, acesta este ţinut singur de întreaga datorie faţă de ceilalţi codebitori, care, în acest caz, sunt consideraţi, în raport cu acesta, fideiusori, prima instanţă a admis acţiunea reclamantei, aşa cum a fost formulată.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanţe.

14. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad solicitând, în principal, anularea sentinţei atacate, cu consecinţa trimiterii prezentului litigiu spre rejudecare instanţei de fond, iar, în subsidiar, schimbarea, în tot, a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.

D. Hotărârea instanţei de apel.

15. Prin decizia nr. 47 din 13 februarie 2019 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă a fost admis apelul declarat de pârâtul SANATORIUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE BRAD împotriva sentinţei nr. 638/CA/2018 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2016 şi, în consecinţă:

A fost schimbă, în parte, sentinţa atacată, în sensul că a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei S.C. A. S.A. în ceea ce priveşte dobânzile bancare şi comisioanele de emitere şi prelungire a scrisorii de garanţie bancară nr. x percepute de C. S.A., anterioare datei de 27 mai 2013, invocată de pârât.

A fost admisă, în parte, acţiunea civilă a reclamantei S.C. A. S.A. şi a fost obligat pârâtul SANATORIUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE BRAD să achite reclamantei sumele de 1.476.393 RON reprezentând debit principal, 247.015,37 RON dobânzi bancare şi 132.801,85 RON comisioane aferente emiterii şi prelungirii scrisorii de garanţie bancară, cu dobânzile legale aferente începând cu data de 14 ianuarie 2016 şi până la data achitării lor efective.

Au fost stabilite la suma de 23.667,10 RON cheltuielile de judecată la fond.

A fost respinsă, în rest, acţiunea reclamantei.

16. Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, în ceea ce priveşte criticile de nulitate ale hotărârii, în raport de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) noul C. proc. civ., hotărârea trebuie să conţină motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, ca şi pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

17. Ca atare, motivarea nu poate fi implicită, ci trebuie să se refere, în concret, la solicitările formulate şi la argumentele de fapt şi de drept ce-au determinat admiterea sau respingerea acestora.

18. În Cauza Buzescu împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reiterând efectul art. 6 alin. (1) din convenţie a statuat, prin referire şi la hotărâri anterioare că, deşi acest articol obligă instanţele să-şi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi însă interpretat în sensul impunerii unui răspuns detaliat pentru fiecare argument, întinderea obligaţiei de a motiva putând varia în funcţie de natura hotărârii şi trebuie stabilită în lumina circumstanţelor cauzei.

19. S-a constatat că prima instanţă a menţionat argumentarea aspectelor ce au determinat-o să adopte, în raport de actele dosarului, soluţia dispusă în cauză, atât cu privire la excepţia prescripţiei, cât şi cu privire la efectul solidarităţii dintre părţi, în speţă, fapt ce face posibilă exercitarea controlului judiciar, iar împrejurarea că nu a dat eficienţă apărărilor pârâtei nu echivalează cu o nepronunţare, respectiv, nemotivare, care să atragă, în condiţiile art. 480 alin. (3) noul C. proc. civ. anularea hotărârii.

20. Sub aspectul motivului de nulitate vizând necomunicarea raportului de expertiză efectuat, în cauză, la sediul ales al pârâtei, s-a apreciat că, în contextul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) noul C. proc. civ., care nu prevăd comunicarea separată cu părţile a raportului scris, ci doar depunerea lui la dosar, cu 10 zile înainte de termenul de judecată, în fapt fiind dispusă şi realizată şi o comunicare la sediul social al pârâtului, nu se poate reţine incidenţa prevederilor art. 175 noul C. proc. civ., respectiv o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin desfiinţarea hotărârii.

21. Raportat la conţinutul Contractului de facilitate de credit la termen nr. x din 19 decembrie 2011, încheiat de B. S.A., în calitate de creditor, cu pârâtul SANATORIUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE BRAD, în calitate de client împrumutat şi reclamanta S.C. A. S.A., în calitate de codebitor, s-a reţinut că menţiunea din preambul, în sensul prevederii intereselor economice comune ale clientului şi codebitorului, în scopul realizării de fiecare a obiectului său de activitate, fiind prevăzut şi interesul comercial în obţinerea de către Client a facilităţii bancare, nu exclude, contrar susţinerilor apelantei, incidenţa dispoziţiilor art. 1459 noul C. civ.

22. La pct. 2.2. din contract s-a stabilit că finanţarea este acordată pentru finanţarea cheltuielilor eligibile în cadrul proiectului Sistem medical informatic integrat, sumele urmând să fie utilizate, exclusiv, în vederea acoperirii necesităţilor financiare aferente scopului menţionat.

Împrejurarea că suma contractată a fost destinată efectiv plăţii contravalorii serviciilor prestate de către reclamantă, în baza Contractului nr. x din 2 noiembrie 2010, încheiat între părţi, reprezintă un aspect recunoscut în cauză.

23. În lipsa încheierii acestui contract de facilitate credit, apelanta pârâtă nu ar fi fost în măsură să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale născute din contractul de achiziţie publică, din lipsa fondurilor necesare, în pofida demersurilor realizate la autorităţile publice locale şi naţionale.

24. De asemenea, contractul de facilitate credit nu ar fi fost încheiat fără încheierea şi a unei garanţii autonome, reprezentând scrisoare de garanţie bancară în valoare estimată de 4.424.000 RON, emisă de C., la ordinul codebitorului S.C. A. S.A..

25. Chiar dacă din contractul de credit a rezultat o solidaritate a reclamantei şi a pârâtei, această solidaritate s-a realizat, exclusiv, pentru achitarea contravalorii obligaţiei de plată a SANATORIULUI DE PNEUMOFTIZIOLOGIE BRAD faţă de propriul creditor, respectiv, S.C. A. S.A..

26. Prin încheierea contractului de credit, reclamanta a avut interesul obţinerii de fonduri de către SANATORIUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE BRAD, scop în care şi-a şi asumat obligaţia de garantare, pentru a-şi realiza propria creanţă.

27. A accepta susţinerile apelantei că reclamata, ca şi codebitor care a plătit întreaga datorie, trebuia să uzeze doar de acţiunea în regres prevăzută de art. 1456 noul C. civ., pentru partea de datorie ce-i revine pârâtei, ar presupune că S.C. A. S.A. şi-ar finanţa singur creanţa împotriva debitorului său, fapt ce contravine scopului contractual.

28. În măsura în care fondurile băneşti necesare plăţii serviciilor ce i-au fost prestate trebuie suportate de către achizitor, SANATORIUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE BRAD, indiferent de sursa de finanţare, fonduri proprii sau accesare credit, instanţa de apel a apreciat că, în mod judicios, s-a reţinut de către prima instanţă incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1459 noul C. civ., obligaţia solidară născută din contractul de credit fiind contractată în interesul patrimonial exclusiv al pârâtului, iar reclamanta trebuie considerată fidejusor, având drepturile conferite de art. 2305 şi art. 2306 noul C. civ.

29. În ceea ce priveşte întinderea acestor obligaţii, valoarea lor şi data plăţii rezultă din adresa B. nr. x din 22 ianuarie 2016 şi din adresa din 15 ianuarie 2016, coroborat cu extrasele de cont, plăţile fiind prezentate defalcat şi în cuprinsul expertizei întocmite de expertul contabil D. .

30. În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocat de către apelanta pârâtă pentru plăţile din perioada 2011-2013, instanţa de apel a reţinut că, fiind vorba de prestaţii succesive, termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 2517 noul C. civ. curge de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, în conformitate cu prevederile art. 2526 noul C. civ.

31. Din înscrisurile dosarului rezultă că debitul principal, de 1.476.393 RON, a fost achitat de către reclamantă, parţial, în 2014, suma de 106.695 RON, iar restul de 1.369.698 RON în anul 2016.

32. De asemenea, dobânzile totale de 635.390,64 RON au fost achitate în perioada 20 decembrie 2012 - 14 ianuarie 2016, iar comisioanele aferente scrisorii de garanţie de 160.196,94 RON, în perioada 10 februarie 2012 - 8 ianuarie 2015.

33. Raportat la modul de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune în regres pentru sumele achitate anterior datei de 27 mai 2013, în sensul respingerii ei de către prima instanţă, instanţa de apel a apreciat că apelul pârâtei este fondat, motivul invocat de către reclamantă ca şi caz de întrerupere a prescripţiei, neputând fi încadrat în dispoziţiile art. 2537 pct. 1 noul C. civ.

34. Împrejurarea că pârâta a menţionat în cuprinsul acţiunii vizând suspendarea efectelor Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/2013, completată ulterior, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2013 al Curţii de Apel Alba-Iulia că, în vederea finanţării cheltuielilor eligibile ale proiectului, a contractat un credit de la B. S.A., în sumă de 4.220.000 RON, pe care trebuie să-l ramburseze, nu poate fi asimilată unei recunoaşteri a dreptului de regres, pe care l-a exercitat reclamanta intimată pentru toate sumele succesive plătite.

35. Nefiind incident cazul de întrerupere sus-menţionat, reclamanta nu poate beneficia de efectul întreruptiv reglementat de art. 2542 noul C. civ. pentru plăţile efectuate anterior datei de 27 mai 2013, astfel că, în temeiul art. 2500 raportat la art. 2526 noul C. civ., dreptul la acţiune era prescris pentru suma de 406.375,27 RON cu titlu de dobânzi contractuale şi suma de 27.395,09 RON cu titlu de comisioane, cu accesoriile aferente.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanţei de apel.

36. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât recurenta-reclamantă cât şi recurentul-pârât.

37. Prin recursul său recurenta-reclamantă A. S.A. a adus următoarele critici deciziei recurate:

38. Soluţia instanţei de apel, de admitere, în parte, a excepţiei prescripţiei a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material referitoare la prescripţia extinctivă, respectiv a dispoziţiilor art. 2537 pct. 1 şi art. 2538 din C. civ., motiv de recurs ce se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

39. În cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 2537 pct. 1 C. civ., astfel că la data de 11 decembrie 2013 a început să curgă un nou termen de prescripţie, deoarece cursul prescripţiei a fost întrerupt prin actul voluntar al pârâtei, de recunoaştere a dreptului, făcută în cererea de chemare în judecată, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2013 al Curţii de Apel Alba-Iulia şi din sentinţa civilă nr. 57 din 24 februarie 2014 pronunţată în acest dosar.

40. Cum cererea de chemare în judecată din prezentul dosar a fost depusă la 30 mai 2014, rezultă că nu s-a împlinit termenul de prescripţie de 3 ani.

41. Potrivit art. 2538 alin. (1) C. civ., recunoaşterea dreptului poate fi şi unilaterală, iar actul recunoaşteri nu trebuie adresat direct titularului dreptului pentru a produce efecte juridice, astfel încât efecte întreruptive se produc şi ca urmare a recunoaşterii realizată prin acte încheiate cu terţii, fiind suficient ca actul de recunoaştere să emane de la cel în folosul căruia curge prescripţia.

42. În speţa de faţă, recunoaşterea datoriei către creditorul B., în drepturile căruia reclamanta s-a subrogat prin plată, s-a realizat printr-o declaraţie neechivocă a debitorului, această declaraţie stând la baza admiterii cererii de suspendare a actului administrativ atacat, suspendare dispusă de Curtea de Apel Alba-Iulia prin sentinţa civilă nr. 57 din 24 februarie 2014.

43. Recurenta-reclamantă a arătat că recunoaşterea dreptului nu trebuie să vizeze explicit dreptul de regres al său, pentru a fi aptă să conducă la întreruperea termenului de prescripţie, câtă vreme această recunoaştere vizează obligaţia de plată a pârâtei pentru creanţele rezultate în contractul de credit.

44. Faptul că, atât anterior, cât şi ulterior actului de recunoaştere, instituţiile bancare creditoare au executat obligaţiile împotriva reclamantei, în calitate de fideiusor, nu poate conduce la lipsirea de efecte a declaraţiei de recunoaştere a datoriei pe care a făcut-o pârâta.

45. S-a apreciat că sintagma "recunoaşterea dreptului" unui creditor, vizează inclusiv recunoaşterea unei datorii pe care debitorul o are, iar atunci când această datorie este achitată de altcineva în locul debitorului, nu este necesar, pentru întreruperea cursului prescripţiei, un alt act de recunoaştere, deoarece datoria debitorului este aceiaşi, singura diferenţă fiind reprezentată de persoana creditorului.

46. Prin recursul său, recurentul-pârât SANATORIUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE BRAD a solicitat înlăturarea obligaţiei de plată a dobânzilor bancare şi a sumei reprezentând comisioane aferente emiterii şi prelungirii scrisorii de garanţie bancară cu dobânzile legale aferente, aducând următoarele critici deciziei recurate:

47. La data încheierii contractului de prestări servicii, reclamanta cunoştea împrejurarea că cea mai mare parte din valoarea contractului urma să fie achitată prin accesarea unei finanţări nerambursabile din fonduri europene şi că aceste plăţi se fac de multe ori cu întârziere, având un interes major în sprijinirea beneficiarei la obţinerea unui credit din care să-şi încaseze preţul contractului de prestări servicii.

48. Ca atare, este greşită reţinerea interesului exclusiv al pârâtei la obţinerea finanţării dintr-un credit bancar, interesul reclamantei fiind evident.

49. Reclamanta a acceptat să plătească comisionul de acordare precum şi să achite dobânda aferentă, or, faţă de aceste obligaţii asumate de reclamantă, recurenta-pârâtă a apreciat că, în mod greşit, ambele instanţe de fond au procedat la extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică, deoarece obligaţia solidară nu a fost contractată, exclusiv, în interesul pârâtului-recurent.

50. În situaţia contractului de faţă, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, nu se poate vorbi despre o finanţare a propriei creanţe, ci doar despre nişte costuri suplimentare asumate în scopul încasării creanţei sale din contractul de credit într-o perioadă de timp mult mai scurtă decât cea pe care ar fi presupus-o încasarea din fondurile europene nerambursabile.

51. În opinia recurentei-pârâte, nu este îndeplinită condiţia impusă de art. 1459 C. civ., aceea ca obligaţia solidară să fie contractată în interesul exclusiv al uneia dintre codebitori, pentru a putea fi considerată reclamanta ca fiind fideiusor în raport cu celălalt debitor, astfel încât nu putea să beneficieze de drepturile conferite de art. 2306 C. civ.

52. Cu privire la plata dobânzilor şi comisionului de acordare a creditului, reclamanta şi-a asumat în mod expres aceste obligaţii, pe lângă debitul principal destinat plăţii serviciilor prestate.

53. În ce priveşte costurile pentru obţinerea scrisorii de garanţie şi de suportare a cheltuielilor legate de obţinerea contractului de facilitate de credit, în opinia recurentei-pârâte acestea au fost asumate în mod expres de reclamantă, acest lucru rezultând din prevederile contractului.

54. În drept au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

F. Apărările formulate de intimaţi.

55. La data de 14 iunie 2019, intimata S.C. A. S.A., prin administrator special E. S.R.L., reprezentată convenţional de F., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă, ca nefondat.

56. La data de 24 iunie 2019, intimatul SANATORIUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE BRAD a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat, respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.

G. Considerentele Înaltei Curţi.

57. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

58. În ce priveşte recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A.

59. În esenţă, critica se referă la faptul că instanţa de apel ar fi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 2537 pct. 1 şi art. 2538 C. civ., cu referire la recunoaşterea dreptului de către pârâtă.

60. În cauză, este incontestabil faptul că avem de-a face cu prestaţii succesive pentru care termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 2517 C. civ., curge de la data la care fiecare prestaţie a devenit exigibilă, aşa după cum prevăd dispoziţiile art. 2526 C. civ.

61. Instanţa de apel a reţinut că debitul principal de 1.476.393 RON, a fost achitat de reclamantă, parţial în 2014, suma de 106.695 RON, iar restul de 1.369.698 RON în anul 2016, iar dobânzile, în sumă de 635.390,64 RON, au fost achitate în perioada 10 decembrie 2012 - 14 ianuarie 2016, în timp ce comisioanele aferente scrisorii de garanţie, de 160.196,94 RON, au fost plătite în perioada 10 februarie 2012 - 8 ianuarie 2015.

62. Ca atare, în mod corect a stabilit instanţa de apel că s-a prescris dreptul la acţiune în regres pentru sumele achitate anterior datei de 27 mai 2013, acţiunea în regres fiind introdusă la data de 30 mai 2016.

63. Împrejurarea că pârâta a arătat în cuprinsul cererii sale privind suspendarea efectelor Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/2013, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2013 al Curţii de Apel Alba-Iulia, că a contractat un credit de la B. S.A., în sumă de 4.220.000 RON, pe care trebuie să-l ramburseze, nu poate fi echivalată cu recunoaşterea datoriei către reclamantă, mai ales că acţiunea pe care a formulat-o reclamanta a fost întemeiată pe dreptul de regres, or, plăţile fiind succesive, pentru fiecare dintre ele curge un termen separat, iar reclamanta nu a fost destul de vigilentă pentru a introduce acţiune în termenul de prescripţie de 3 ani.

Ca atare, nefiind aplicabil cazul de întrerupere prevăzut de art. 2537 pct. 1 C. civ., reclamanta nu poate beneficia de efectul întreruptiv prevăzut de art. 2542 C. civ., mai ales că pretinsul act întreruptiv nu emană de la reclamantă, ci de la pârâtă.

64. Prin urmare, pretinsa recunoaştere a dreptului nu putea profita decât cel împotriva căruia a curs prescripţia, respectiv împotriva unităţii bancare, iar nu şi reclamantei din prezenta cauză, care a formulat acţiune în regres.

65. În ce priveşte recursul formulat de recurentul-pârât SANATORIUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE BRAD.

66. Criticile cu privire la înlăturarea obligaţiei de plată a dobânzilor bancare şi a sumei reprezentând comisioane aferente emiterii şi prelungirii scrisorii de garanţie bancară cu dobânzile legale aferente, nu pot fi primite, pentru următoarele considerente:

67. Potrivit contractului de facilitare credit nr. x din 19 decembrie 2011, pârâta este cea care a beneficiat, exclusiv, de suma împrumutată, reclamanta având doar calitatea de fideiusor, acest aspect rezultând din cuprinsul art. 1, art. 2.2 şi art. 2.3 din contract.

68. Potrivit dispoziţiilor art. 1459 C. civ., reclamanta trebuie considerată fideiusor în raport cu pârâta, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 2290 alin. (1) C. civ., fideiusiunea unei obligaţii principale se întinde la toate accesoriile acesteia, iar în baza acestui text de lege reclamanta a plătit, în locul pârâtei, atât datoria principală cât şi accesoriile acesteia, acestea din urmă constând tocmai în dobânzile bancare şi costurile constituirii garanţii de care a beneficiat pârâta la acordarea creditului, respectiv scrisoarea de garanţie bancară.

69. Dispoziţiile art. 2305 şi art. 2306 alin. (1) C. civ., reglementează dreptul de subrogare al fideiusorului şi întinderea dreptului de regres, astfel că în mod legal au stabilit instanţele de fond că pârâta are obligaţia de a acoperi toate costurile pe care reclamanta le-a suportat în calitate de fideiusor al pârâtei, inclusiv sumele pe care pârâta a pretins că nu ar trebui suportate de ea, în cererea de recurs.

70. Nici criticile cu privire la reţinerea interesului exclusiv al pârâtei la obţinerea finanţării dintr-un credit bancar nu pot fi reţinute.

71. Conform contractului de finanţare dintre pârâtă şi Autoritatea de Management doar pârâta era beneficiara acestui contract, iar, în plus, nicio sumă de bani nu ar fi putut fi solicitată spre rambursare de pârâtă, în lipsa unei dovezi că plăţile solicitate prin cererea de rambursare nu au fost efectuate de aceasta, prin urmare, interesul în obţinerea creditului era în mod direct al pârâtei.

72. De necontestat că şi reclamanta avea un interes în derularea atât a contractului de finanţare, cât şi a contractului de împrumut, pentru că urma să-şi încaseze în acest fel contravaloarea serviciilor prestate, tocmai de aceea a acceptat să devină fideiusor, însă, acest interes nu a făcut ca obligaţia solidară cu privire la restituirea împrumutului bancar să fi fost contractată în interesul comun, final, al celor două entităţi, ci în interesul exclusiv al pârâtului, acesta fiind beneficiarul final al lucrării, astfel că, în raport cu pârâtul, reclamanta are calitate de fideiusor, conform art. 1459 C. civ.

73. Ca atare, acesta avea tot dreptul să beneficieze de prevederile art. 2306 alin. (1) C. civ., adică să exercite acţiunea în regres, împotriva pârâtului.

74. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta S.C. A. S.A. prin administrator special E. S.R.L. şi prin lichidator judiciar G.. şi de pârâtul SANATORIUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE BRAD împotriva deciziei nr. 47/2019 din 13 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 23 iulie 2020.