Retired judge's pension certificate claim assigned to Tribunal Alba as valid elective forum.

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 10 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Maramureş şi Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, (i) să oblige pârâtul Tribunalul Maramureş să-i elibereze adeverinţa-tip pentru stabilirea pensiei de serviciu cu includerea în baza de calcul a indemnizaţiei de încadrare brută lunară, a sporurilor avute la data pensionării, a indexărilor salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007, stabilite prin sentinţa civilă nr. 18 din 15 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureş şi a diferenţei salariale stabilite potrivit coeficientului de multiplicare corespunzător funcţiei similare a unui procuror de la DNA- DIICOT, stabilită prin sentinţa civilă nr. 56 din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului Maramureş; (ii) să oblige pârâtul să-i elibereze adeverinţa- tip, Anexa nr. 4 pentru actualizarea pensiei de serviciu începând cu 1 octombrie 2015, care în venitul brut să cuprindă: indemnizaţia brută lunară de 13.367 RON calculată la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON începând cu 1 decembrie 2015; spor pentru condiţii de muncă vătămătoare şi grele de 15%; diferenţă de spor de risc de 25% şi de confidenţialitate de 5%; coeficientul de multiplicare corespunzător funcţiei similare a unui procuror de la DNA şi DIICOT; (iii) să oblige pârâtul să-i elibereze adeverinţa-tip, Anexa nr. 4 pentru actualizarea pensiei de serviciu începând cu 1 ianuarie 2018 care în venitul brut să cuprindă: indemnizaţia de încadrare brută lunară de 17.383 RON calculată la valoarea de referinţă sectorială de 484,18 RON începând cu 1 ianuarie 2018; spor pentru condiţii de muncă vătămătoare şi grele de 15%; diferenţă spor de risc de 25% şi de confidenţialitate de 5%; coeficientul de multiplicare corespunzător funcţiei similare a unui procuror de la DNA-DIICOT; (iv) să oblige pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş la emiterea unor noi decizii de actualizare a pensiei de serviciu în baza noilor adeverinţe-tip, precum şi la plata sumelor reprezentând diferenţa dintre pensia încasată şi cea actualizată pe ultimii 3 ani, în funcţie de indicele de inflaţie precum şi a dobânzii legale; (v) cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 231/2020 din 4 martie 2020, Tribunalul Alba, secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.

În motivarea acestei hotărâri, s-a reţinut, în esenţă, că în temeiul prevederilor art. 269 alin. (1) şi (2) Codul muncii raportat la art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă reclamantul. Având în vedere calitatea de pensionar a reclamantului la data formulării cererii de chemare în judecată, instanţa a mai reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., care reglementează competenţa facultativă.

Ca urmare, cauza a fost înaintată spre soluţionare Tribunalului Maramureş, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la 14 mai 2020 sub nr. x/2019.

Prin înscrisul depus la dosar la 2 iunie 2020, reclamantul A. a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Maramureş şi a făcut trimitere la Decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale a României.

Prin sentinţa nr. 507 din 17 iunie 2020, Tribunalul Maramureş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Alba, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut, în esenţă, că prevederile art. 127 C. proc. civ. au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, dar că această modificare a intervenit ulterior introducerii cererii de chemare în judecată astfel că nu pot fi aplicate noile prevederi. Totuşi instanţa a dat eficienţă Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290/2018 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 638 din 23 iulie 2018 şi a reţinut că noţiunea de judecător din cuprinsul alin. (1) şi (2) ale art. 127 C. proc. civ. îşi găseşte un sens constituţional numai în măsura în care vizează şi urmează, deci, a se aplica şi în ipoteza în care instanţa de judecată are calitatea de pârât/reclamant, după caz.

A mai reţinut instanţa că în cauză Tribunalul Maramureş, în raza căruia locuieşte reclamantul şi căruia i-ar reveni competenţa să judece litigiul, are calitatea de pârât.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Alba, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Alba şi Tribunalul Maramureş - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Nici una din cele două instanţe aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Pentru a stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte reţine că instanţa a fost învestită cu o acţiune prin care reclamantul, fost judecător la Judecătoria Dragomireşti, jud. Maramureş, în prezent pensionar, urmăreşte obţinerea unor adeverinţe care să justifice o majorare a cuantumului pensiei pe care o primeşte.

Având în vedere obiectul cauzei, astfel cum a fost stabilit de reclamant, Înalta Curte reţine că instanţa a fost sesizată cu un litigiu de muncă, Tribunalul Maramureş fiind chemat în judecată în calitate de pârât. Conform dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) Codul muncii raportat la art. 210 din Legea 62/2011, Tribunalul Maramureş ar fi fost şi instanţa competentă să soluţioneze conflictul de muncă întrucât reclamantul domiciliază în această circumscripţie.

Deoarece într-o astfel de situaţie există elemente obiective care conduc în mod întemeiat la îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului, pentru că instanţa din care face parte cumulează competenţa jurisdicţională cu calitatea de parte în proces, reclamantul a uzat de prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 290/2018 şi ulterior modificate prin Legea nr. 310/2018, în conformitate cu care atunci când o instanţă are calitatea de pârât, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad (în speţă tribunal) aflate în circumscripţia oricăreia din curţile de apel învecinate (Curtea de Apel Oradea, Timişoara, Alba Iulia, Târgu Mureş sau Suceava) cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă (în speţă Curtea de Apel Cluj), potrivit legii.

Înalta Curte mai reţine că în cazurile de competenţă teritorială alternativă, astfel cum este şi cazul reglementat de art. 127 alin. (2) C. proc. civ. (competenţă facultativă), reclamantul, în temeiul art. 116 din acelaşi cod, are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar în speţa de faţă acesta a ales să sesizeze Tribunalul Alba.

Pentru considerentele anterior expuse, având în vedere instanţele aflate în conflict, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iulie 2020.