Violation of the principle of disposability in awarding contractual price instead of requested damages and mishandling reserved attorney fee claims

Şedinţa publică din data de 22 iulie 2020

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 23.09.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a următoarelor sume, reprezentând daune - contravaloare mărfuri comandate şi nerecepţionate (cinci loturi), la care se adaugă dobânda legală calculată pentru fiecare sumă reprezentând contravaloarea unui lot începând de la 45 de zile de la data de livrare şi până la data pronunţării hotărârii şi ulterior, până la data plăţii efective, după cum urmează: 49.941 RON contravaloare marfă, anume comanda x, y, pungă verde C. - cantitate 1.125.000 termen de livrare 23.10.2013 precum şi obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 49.941 RON începând cu data de 08.12.2013 (9.777 RON la momentul depunerii acţiunii) până la momentul plăţii efective; 319.622,4 RON contravaloare marfă, anume comanda z, t, punga verde C. - cantitate 1.440.000 termen de livrare 05.11.2013 precum şi obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 319.622,4 RON începând cu data de 20.12.2013 (61.312 RON la momentul depunerii acţiunii) până la momentul plăţii efective; 319.622,4 RON contravaloare marfa, anume comanda s, u, punga verde C. - cantitate 1.440.000 termen de livrare 20.11.2013 precum şi obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 319.622,4 RON începând cu data de 05.01.2014 (59.631 RON la momentul depunerii acţiunii) până la momentul plăţii efective; 239.716,8 RON contravaloare marfă, anume comanda v, q, punga verde C. - cantitate 1.080.000 termen de livrare 10.12.2013 precum şi obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 237.716,8 RON începând cu data de 25.01.2014 (43.175 RON la momentul depunerii acţiunii) până la momentul plaţii efective; 207.576 RON contravaloare marfă, anume comanda w, punga alba cabas - cantitate 1.080.000 termen de livrare 05.12.2013 precum şi obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 207.576 RON începând cu data de 20.01.2014 (37.720 RON la momentul depunerii acţiunii) până la momentul plăţii efective, precum şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 13.11.2015 pârâta S.C. B. S.R.L a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat pe cale de întâmpinare admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a sa, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, în cazul în care se va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B., a solicitat pe calea cererii reconvenţionale să se constate nulitatea Contractului de furnizare de produse încheiat la data de 01.06.2012, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 17.03.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere modificatoare şi completatoare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat: citarea în cauză, în calitate de pârâte, a următoarelor societăţi comerciale: S.C. B. S.R.L. şi S.C. D. S.A.; obligarea în solidar a pârâtelor la plata următoarelor sume, reprezentând "daune în vederea reparării prejudiciului" cauzat reclamantei: - contravaloare mărfuri comandate şi nerecepţionate, la care se adaugă dobânda legală pentru fiecare sumă reprezentând contravaloarea unui lot calculată începând de la 45 de zile de la data prevăzută pentru livrare şi până la data pronunţării hotărârii şi ulterior, până la data plăţii efective: suma pe care reclamanta a fost obligată să o plătească către furnizorul S.C. E. S.R.L., cu titlu de cheltuieli arbitrale, după cum urmează: 9.988,2 RON contravaloare marfă - comanda x, y, punga verde C. - cantitate 45.000 buc (punga verde C.) cu termen de livrare 23.10.2013 precum şi obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 9.988,20 RON începând cu data de 08.12.2013 (1.955,39 RON la momentul 01.10.2015), până la momentul plaţii efective; 219.740,4 RON contravaloare marfa - comanda z, t, punga verde C. - cantitate 990.000 buc. (punga verde C.) termen de livrare 05.11.2013 precum si obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 219.740,40 RON începând cu data de 20.12.2013 (42.152,45 RON la momentul 01.10.2015) până la momentul plăţii efective; 319.622,4 RON contravaloare marfă - comanda s, u, punga verde C. - cantitate 1.440.000 termen de livrare 20.11.2013 precum si obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 319.622,4 RON începând cu data de 05.01.2014 (59.631 RON la momentul 01.10.2015) până la momentul plaţii efective; 239.716,8 RON contravaloare marfa - comanda v, q, punga verde C. - cantitate 1.080.000 termen de livrare 10.12.2013 precum si obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 237.716,8 RON începând cu data de 25.01.2014 (43.175,15 RON la momentul 01.10.2015) până la momentul plaţii efective; 207.576 RON contravaloare marfă - comanda w, punga alba cabas - cantitate 270.000 termen de livrare 05.12.2013 precum şi obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 207.576 RON începând cu data de 20.01.2014 (37.720,54 RON la momentul 01.10.2015).

La data de 03.05.2016 pârâta D. S.A. a formulat întâmpinare la cererea adiţională a A. şi cerere reconvenţională prin care a solicitat pe calea întâmpinării să se respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, iar pe calea cererii reconvenţionale să se anuleze Contractul de furnizare de produse din 01.06.2012 şi preluat de D. S.A., pentru vicierea consimţământului D. S.A. prin dol. În ipoteza în care se va considera că între reclamantă şi pârâta D. S.A. a fost încheiat un nou contract pe baza comenzilor trimise de către D. S.A. la data de 12.09.2013, să se anuleze Contractul încheiat între părţi la data de 12.09.2013, pentru vicierea consimţământului D. S.A. prin dol.

La data de 08.06.2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea reconvenţională prin care a solicitat respingerea cererii reconvenţionale ca nefondată.

Prin sentinţa civilă nr. 4140/10.11.2017 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L. şi a respins cererea în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. pentru lipsa calităţii procesuale pasive, a admis în parte cererea principală; a obligat pe pârâta S.C. D. S.A. la plata sumelor de 664.435,4 RON, respectiv 41.521,22 RON cu titlu de daune-interese şi la plata dobânzii legale aferente calculate de la data comunicării cererii adiţionale, 29.03.2016, până la data achitării efective a sumelor, a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată; a obligat reclamanta la plata către pârâta S.C. B. S.R.L. a sumei de 14.970 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru (aferentă cererii reconvenţionale) şi 115.185,19 RON reprezentând onorariu avocat; a obligat pârâta S.C. D. S.A. la plata sumei de 10.249,35 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru proporţional cu pretenţiile admise şi timbrate.

Împotriva acestei sentinţe la data de 26.02.2018 a declarat apel reclamanta-pârâtă A. S.R.L., la data de 01.03.2018 a declarat apel pârâta-reclamantă D. S.A., iar la data de 18.04.2018 a declarat apel incident pârâta-reclamantă B. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 1576 din 5 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a s-a respins ca lipsit de interes apelul incident formulat de pârâta D. Import Export Roumanie S.R.L.; s-au admis apelurile formulate de reclamanta-pârâtă A. S.R.L. şi de către pârâta-reclamantă D. S.A.; s-a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că: s-a admis în parte acţiunea. Pârâta-reclamantă D. S.A. a fost obligată la plata către reclamanta-pârâtă A. S.R.L. a sumei de 956.456,55 RON despăgubiri civile şi a dobânzilor legale penalizatoare aferente de 205.590,67 RON până la data de 14.09.2017 şi în continuare până la data plăţii debitului de 956.456,55 RON; reclamanta-pârâtă A. S.R.L. a fost obligată la plata sumei de 5.000 RON cheltuieli de judecată către pârâta D. Import Export Roumanie S.R.L.; s-au compensat între reclamanta-pârâtă A. S.R.L. şi pârâta-reclamantă D. S.A. în totalitate cheltuielile de judecată (din prima instanţă); au fost respinse în rest pretenţiile ca neîntemeiate; au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei; s-au compensat între apelanta-intimată-reclamantă-pârâtă A. S.R.L. şi intimata-apelantă-pârâtă-reclamantă D. S.A. în totalitate cheltuielile de judecată din apel.

Împotriva deciziei civile nr. 1576 din 5 iulie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă au declarat recurs fiecare, D. S.A. şi B. S.R.L. invocând art. 488 pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs D. S.A. a arătat că decizia recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. deoarece instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

În acest sens, recurenta arată că instanţa de apel a acordat preţul pungilor aferent comenzilor transmise (executarea în natură a contractului), iar nu plata unor daune-interese (executarea, prin echivalent) aşa cum a solicitat A. şi a compensat cheltuielile de judecată din etapa apelului, deşi şi-a rezervat dreptul de a solicita onorariul avocaţial pe cale separată.

Recurenta D. S.A. mai arătă că decizia recurată a fost dată cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.. În situaţia în care instanţa de recurs ar reţine că instanţa de apel a fost învestită cu o acţiune în executarea contractului în natură, recurenta susţine că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru obligarea la plata preţului şi nici condiţiile civile contractuale, în ipoteza în care se reţine că instanţa de apel a fost învestită cu o acţiune în angajarea răspunderii civile contractuale.

De asemenea, recurenta arată că în cauză este incidentă excepţia de neexecutare a contractului de furnizare având dreptul contractual de a refuza recepţia pungilor fără ca A. (furnizorul) să aibă dreptul la despăgubiri, astfel că soluţia pronunţată de instanţa de apel aduce o gravă atingere principiului pacta sunt servanda.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii reconvenţionale recurenta susţine că instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit normele de drept material incidente în materia dolului.

În motivarea cererii recurenta B. S.R.L. a arătat că, în mod nelegal instanţa de apel a motivat că nu are dreptul la cheltuieli de judecată din moment ce A. este partea căzută în pretenţii deoarece a fost respinsă cererea introductivă formulată împotriva sa pentru lipsa calităţii procesuale pasive. Faptul că a ales calea procedurală a cererii reconvenţionale, arată recurenta, nu este de natură să conducă la soluţia de respingere a cheltuielilor de judecată aferente acestei cereri.

De asemenea, recurenta arată că onorariul de avocat a fost redus de către instanţa de apel cu încălcarea principiilor răspunderii civile delictuale, ale căror reguli prevăd repararea integrală a prejudiciului suportat de către persoana vătămată.

Prin întâmpinarea formulată intimata A. S.R.L. a invocat pe de o parte, faptul că, din dezvoltarea motivelor de recurs se poate constata că cele două recurente fac referire la situaţia de fapt urmărind să se obţină o apreciere asupra acesteia din partea instanţei de recurs, iar pe de altă parte a solicitat respingerea recursurilor formulate şi menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei civile nr. 1576 din 5 iulie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În temeiul art. 493 alin. (1)-(3) C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor declarate de S.C. D. S.A. şi S.C. B. S.R.L., iar în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului părţilor.

În şedinţa publică din 12 februarie 2020 s-a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimată prin întîmpinare şi s-au admis în principiu recursurile fixându-se termen la 1 aprilie 2020.

La 1 aprilie 2020 potrivit art. 42 alin. (6) din Cap. V al Anexei nr. 1 din Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul Romîniei publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020 s-a constatat suspendarea judecăţii de drept.

Prin rezoluţia din 19 mai 2020 s-a acordat termen, la data de 8 iulie 2020 cu citarea părţilor pentru judecata recursului.

Analizând actele şi lucrările dosarului în limita controlului de legalitate în raport de criticile formulate prin cererile de recurs şi apărările invocate de părţi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Pentru acurateţe juridică instanţa de recurs va analiza mai întâi criticile recurentei S.C. D. S.A. din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Doctrina a statuat că, încălcarea principiilor procesului civil este asimilată încălcării unor norme prevăzute sub sancţiunea nulităţii, pricinuindu-se astfel vătămarea dreptului uneia dintre părţi afectând dreptul la apărare.

Potrivit art. 9 alin. (1) C. proc. civ., procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizaţii ori a unei autorităţi sau instituţii publice ori de interes public. Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.

Prin principiul disponibilităţii se înţelege faptul că părţile pot determina nu numai existenţa procesului prin declanşarea procedurii judiciare, ci şi conţinutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privinţa obiectului şi a participanţilor la proces.

Referitor la obiectul cererii, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, instanţa este ţinută să se pronunţe asupra celor solicitate de reclamant prin cererea introductivă.

Din această perspectivă, instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii faţă de faptul că a obligat pe D. S.A. să plătească reclamantei A. preţul pungilor aferent comenzilor transmise, deşi s-a solicitat plata unor daune.

Din conţinutul cererii de chemare în judecată rezultă că, reclamanta a solicitat daune-interese pentru nerespectarea obligaţiei de recepţionare a mărfurilor, adică angajarea răspunderii civile contractuale.

În consecinţă, instanţa de apel trebuia să analizeze dacă în concret sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale a recurentei-pârâte D. S.A. pentru acordarea daunelor-interese, iar nu să acorde automat plata preţului contractului în ipoteza în care nu s-a solicitat executarea în natură.

Nu este lipsit de relevanţă de a sublinia în acest context că, naşterea obligaţiei de plată a preţului mărfii comandate de către recurenta-pârâtă presupune obligatoriu executarea obligaţiei de recepţionare, ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză. De altfel, prin cererea de chemare în judecată intimata-pârâtă a menţionat în mod expres, că, mărfurile comandate nu au fost recepţionate.

De asemenea, instanţa de apel a încălcat principiul disponibilităţii şi când a compensat cheltuielile de judecată între recurenta-pârâtă D. S.A. şi intimata-reclamantă A. deoarece atât din concluziile orale din 15 iunie 2018 cât şi din concluziile scrise depuse la 21 iunie 2018 prin Serviciul Registratură rezultă că D. S.A. şi-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat.

Având în vedere că decizia recurată contravine dispoziţiilor art. 9 C. proc. civ., recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. urmează a fi admis din această perspectivă, fără a se mai impune analiza celorlalte critici expuse de către recurentă în susţinerea căii extraordinare de atac.

În ceea ce priveşte recursul declarat de B. S.R.L. prin care critică decizia instanţei de apel, în sensul că, au fost reduse cheltuielile de judecată cu încălcarea regulilor de procedură, respectiv a art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi a normelor de drept material art. 1349 alin. (1) şi (2) din C. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

A. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva S.C. B. S.R.L. Aceasta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi cerere reconvenţională.

Prin sentinţa civilă nr. 4140 din 10 noiembrie 2017 Tribunalul Bucureşti, secţia Civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi în consecinţă s-a respins cererea în contradictoriu cu S.C. B. S.R.L. pentru lipsa calităţii procesuale pasive. Prin aceeaşi sentinţă reclamanta a fost obligată să plătească lui S.C. B. S.R.L. suma de 14.970 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (aferentă cererii reconvenţionale) şi 115.185,19 RON reprezentând onorariu avocat.

Prin decizia civilă nr. 1576 din 5 iulie 2018 instanţa de apel a obligat A. S.R.L. la plata sumei de 5.000 RON de cheltuieli de judecată către S.C. B. S.R.L.

Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Art. 451 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, nu vor putea fi micşorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar precum şi plata sumelor cuvenite martorilor potrivit alin. (1).

Din această perspectivă şi în concordanţă cu principiul culpei procesuale, Înalta Curte reţine că din conţinutul deciziei recurate nu rezultă cu claritate ce sumă din cheltuielile de judecată a fost micşorată, în condiţiile în care prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată pentru lipsa calităţii procesuale pasive a B. S.R.L. şi a obligat reclamanta A. S.R.L. să-i plătească cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru (14.970 RON) şi onorariu avocat (115.185,19 RON).

Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile declarate de D. S.A. şi B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1576 din 5 iulie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi va trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

În rejudecare instanţa de apel în acord cu principiul disponibilităţii în funcţie de cadrul procesual propus de părţi, de apărările şi susţinerile lor va stabili raportul juridic între părţile litigante în concordanţă cu situaţia de fapt şi normele de drept aplicabile.

Potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanţa va judeca din nou, ţinând seama de toarte motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte D. S.A. şi D. IMPORT EXPORT ROUMANIE S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1576 din 5 iulie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 22 iulie 2020.