Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in corporate assembly annulment action under Law 31/1990

Şedinţa publică din data de 21 iulie 2020

Asupra recursului de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, la 6 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D., E. şi S.C. F. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii AGA nr. 1 din 26 aprilie 2017 şi a procesului-verbal nr. x din 26 aprilie 2017 prin care reclamantul a fost revocat din funcţia de administrator, cu consecinţa repunerii sale în funcţia de administrator, precum şi a celorlalte acte ulterioare întocmite în baza celor două acte nelegale, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu pornirea acestui proces.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 191, art. 192, art. 194 din Legea 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 496 din 10 iulie 2018 pronunţată Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, s-a respins ca nefondată cererea de repunere în termen, formulată de reclamantul A.; s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată; s-a respins ca inadmisibilă cererea reconvenţională formulată de pârâţii - reconvenienţi B., C., D. şi S.C. F. S.R.L.

Împotriva sentinţei civile nr. 496 din 10 iulie 2018, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, a declarat apel reclamantul A., iar pârâţii B., C., D. şi S.C. F. S.R.L. au declarat apel incident. Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia civilă nr. 300 din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse ambele apeluri, ca nefondate.

Împotriva deciziei civile nr. 300 din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 486-490, art. 148-151, art. 192, art. 194-195 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea spre o nouă judecată instanţei de apel.

În susţinerea cererii de recurs, reclamantul susţine că a formulat această acţiune de anulare a numirii administratorului B., deoarece asociata administrator B. a comis fraudă, fals şi uz de fals în dauna societăţii, precizează că înlocuirea sa din funcţia de administrator nu este legală, faţă de faptul că nu au fost respectate dispoziţiile art. 77 pct. 2 şi art. 193 din Legea nr. 31/1990 cu referire la condiţia majorităţii absolute.

În opinia recurentului, legea privind majoritatea absolută impune o dublă majoritate, care trebuie raportată la voturi şi/sau persoane, cea absolută tot timpul raportându-se la maximul disponibil de 100%, iar nu numai la voturile persoanelor prezente la adunarea AGA.

Referitor la convocarea făcută de A. pentru şedinţa din 26 aprilie 2017, ora 10:00, recurentul menţionează că a respectat prevederile statutare şi legale, precum şi pe cele ale sentinţei nr. 535/217 din 22 martie 2017. Cu toate acestea, se arată, cu nesocotirea hotărârii judecătoreşti definitive, a legilor şi a prevederilor statutare, fără a avea dreptul de a convoca şi prerogativa sau calitatea de administrator, cei trei asociaţi pârâţi au convocat o altă adunare AGA, fără o înştiinţare poştală sau convocator şi fără nici un drept constitutiv, în cadrul căreia l-au înlocuit pe administratorul A., cu doamna B.. In plus, se arată, tot cu încălcarea art. 193 din Legea nr. 31/1990, cei trei pârâţi au modificat şi înregistrat la ORC Constanţa actul constitutiv actualizat prin schimbarea administratorului A..

Concluzionează reclamantul că îşi menţine cererile privind daunele financiare ale firmei cât şi pe ale sale, cu titlu executoriu, cauzate de oprirea activităţii societăţii în timpul sezonului estival 2018 şi aducerea firmei pe pierdere în sezonul estival 2017. Solicită, de asemenea, schimbarea adresei societăţii, cu cea din întâmpinarea depusă în data de 7 februarie 2019 la instanţa de apel şi anularea tuturor modificărilor aduse firmei prin acte adiţionale, constitutive, de orice fel, anularea tuturor contractelor încheiate cu orice firmă şi persoane fizice şi revenirea la actele de constituire şi funcţionare autentice de la înfiinţarea firmei.

La data de 1 noiembrie 2019, intimata S.C. F. S.R.L. prin administrator B. şi intimaţii D. şi C., au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului, excepţia insuficientei timbrări a cererii în raport de toate pretenţiile formulate în cererea de recurs, excepţia nemotivării recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pe fond, au solicitat respingerea recursului formulat de A. şi a pretenţiilor formulate, ca nefondate şi neîntemeiate în raport de probele existente la dosar.

Prin acelaşi înscris, pârâţii au declarat recurs incident împotriva aceleiaşi decizii, pe care o consideră nelegală în privinţa respingerii cererii reconvenţionale ca inadmisibilă, pentru motivele prezentate atât la judecata în fond a cererii reconvenţionale cât şi la cea din apel. Recursul incident nu a fost încadrat în drept.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, intimaţii menţionează că, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Cu privire la excepţia netimbrării, intimaţii apreciază că reclamantul formulează pretenţii proprii noi direct în recurs, fără să le timbreze. De asemenea, se solicită respingerea ca netimbrate a pretenţiilor, precum şi ca inadmisibile în raport de momentul la care au fost invocate. Mai invocă intimaţii şi faptul că aceleaşi solicitări au mai fost formulate, pentru prima oară, direct în apel, şi recalificate de reclamant, prin precizări, ca şi apărări de fond şi nu solicitări propriu-zise formulate direct în apel.

Cu privire la excepţia nemotivării recursului, intimaţii susţin că cererea de recurs nu cuprinde niciun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. şi nu se indică nici un motiv de fapt sau de drept din care să reiasă nelegalitatea hotărârii recurate.

La 25 noiembrie 2019, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi casarea hotărârii instanţei de apel, întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Totodată, a solicitat respingerea excepţiilor invocate de intimaţi.

La data de 28 ianuarie 2020, recurentul a formulat completare la întâmpinare prin care arată că cererea sa vizează anularea hotărârii AGA, sens în care înţelege să depună înscrisuri noi, prin care doreşte să demonstreze modalitatea nelegală de adoptare a Hotărârii AGA nr. 1 din 26 aprilie 2017.

Prin încheierea de la data de 31 martie 2020, pronunţată în complet de filtru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, chestiune a cărei soluţionare face de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează să respingă recursurile ca inadmisibile, pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, "hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate injustiţie în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei", iar potrivit alin. (9) al aceluiaşi articol, "cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunţată este supusă numai apelului".

În raport cu dispoziţiile legale evocate, se apreciază că decizia ce formează obiectul recursurilor de faţă are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalităţii căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Aşa fiind, în condiţiile în care recursurile declarate în cauză nu îndeplinesc condiţiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport cu prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibile recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 300 din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursul incident formulat de pârâţii C., D. şi S.C. F. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 300 din 5 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi recursul incident formulat de pârâţii C., D. şi S.C. F. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iulie 2020.