Pension recalculation dispute; nullity of cassation appeal for failure to substantiate grounds within the statutory limit

Şedinţa publică din data de 21 iulie 2020

Asupra recursului de faţă:

Prin cererea înregistrată la 14 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Maramureş, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul de Interne - Casa de Pensii Sectorială a MAI şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureş, solicitând instanţei anularea deciziei civile nr. 113229 din 6 iunie 2017, privind recalcularea pensiei potrivit Legii nr. 223/2015, ca fiind nelegală.

Prin sentinţa civilă nr. 528 din 20 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureş, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

La termenul din 26 septembrie 2018, reprezentantul apelantului-reclamant a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015.

Pentru a da posibilitatea intimaţilor să ia cunoştinţă de conţinutul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, prin încheierea din 26 septembrie 2018, Curtea de Apel Cluj a amânat judecarea cauzei la 24 octombrie 2018, dispunând comunicarea acestei cereri.

Prin decizia civilă nr. 1450/A/2018 din 24 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 30 din Legea nr. 223/2015.

Prin aceeaşi decizie a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 528 din 20 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Ministerul de Interne - Casa de Pensii Sectorială a MAI şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureş.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, la 26 octombrie 2018, A. a transmis, atât prin e-mail, cât şi prin poştă, cererea de recurs împotriva deciziei civile nr. 1450/A/2018 din 24 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Recursul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării.

Fără a se raporta la motivele de casare expres reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurentul A. a menţionat că declară recurs împotriva deciziei civile nr. 1450/A/2018 din 24 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

Recurentul a precizat că îşi va motiva cererea de recurs în termen de 48 de ore de la data comunicării hotărârii atacate.

Intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureş a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului.

Prin încheierea de la data de 31 martie 2020, pronunţată în complet de filtru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Înalta Curte a luat în examinare, în conformitate cu prevederile art. 248, raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţiile tardivităţii declarării recursului şi nulităţii acestuia, reţinând următoarele:

Excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată de Intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureş, apare este neîntemeiată întrucât hotărârea recurată a fost pronunţată la 24 octombrie 2018, iar recursul a fost declarat la 26 octombrie 2018, cu respectarea termenului legal de 48 de ore de la pronunţare instituit de prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

Excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., este întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din acelaşi cod, "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, partea care a exercitat calea de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Art. 489 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. stipulează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia motivelor de ordine publică, care pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs.

Reţinând că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, recursul nu este motivat în raport cu cerinţele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 248, raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va respinge excepţia tardivităţii cererii de recurs, invocată de intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureş şi va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1450 din 24 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii cererii de recurs, invocată de intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramureş.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1450 din 24 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 iulie 2020.