Dispute over prosecutors’ labor claims; resolution of negative conflict of competence based on discretionary venue for judicial personnel under Article 127 Civil Procedure Code

Decizia nr. 1399

Şedinţa publică din data de 16 iulie 2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă se constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, la data de 02.12.2019, sub nr. x/2019 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., în calitate de procurori şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin reprezentant D. - procuror şef secţie judiciară, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, au solicitat recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu trei ani anterior formulării prezentei cereri (respectarea termenului general de prescripţie) şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi DIICOT- O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salarială rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu data de 01.08.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata şi respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, prevăzută de O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti şi de O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

La termenul de judecată din data de 20.02.2020 tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale şi a constatat următoarele:

Tribunalul Dâmboviţa este învestit cu soluţionarea unui litigiu căruia i se aplică jurisdicţia muncii faţă de dispoziţiile art. 266 din Codul muncii conform cărora "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

Tribunalul mai reţine că şi dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevăd că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Totodată, conform art. 129 din C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică in cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Tribunalul constată că reclamanţii au calitatea de procurori şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, unde au şi domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură.

Având în vedere prevederile legale de mai sus şi dispoziţiile art. 132 din C. proc. civ., întrucât din datele cauzei rezultă că reclamanţii îşi au domiciliul în raza de competenţă a Tribunalului Galaţi, instanţa a apreciat că se impune admiterea excepţiei de necompetenţă teritorială, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Prin sentinţa civilă nr. 1642/PI din 17 decembrie 2019 Tribunalul Timiş, secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dâmboviţa, invocată din oficiu.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile având ca obiect "litigiu de muncă", acţiune formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., prin reprezentant D. - procuror şef secţie judiciară, în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în favoarea Tribunalului Galaţi.

Urmare a declinării, dosarul a fost înregistrat la data de 21.05.2020, sub nr. x/2019, pe rolul Tribunalul Galaţi, secţia I civilă.

La termenul de judecată din data de 05.06.2020 instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi.

Examinând actele dosarului prin prisma excepţiei necompetenţei teritoriale, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Se reţine că Legea 310/2018 a modificat dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competenţa facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, ci şi atunci când cererea este de competenţa unei instanţe inferioare celei la care magistratul îşi desfăşoară activitatea.

Textul legal s-a modificat ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 290/2018 prin care s-a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale.

Prin raportare la considerentele deciziei menţionate, se reţine că raţiunea modificării textului legal este aceea a măririi gradului de protejare a aparenţei de imparţialitate obiectivă în soluţionarea cauzei, nu numai în primă instanţă, ci inclusiv în căile de atac de competenţa instanţelor ierarhic superioare.

Faţă de considerentele expuse, având în vedere calitatea reclamanţilor de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, tribunalul având în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Galaţi, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, instanţă sesizată iniţial de către reclamanţi.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă între cele două instanţe care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I Civilă competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea de faţă formulată în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi se solicită recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente conform Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu trei ani anterior formulării prezentei cereri (respectarea termenului general de prescripţie) şi în continuare, şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000 (diferenţe de drepturi salariale în raport de indemnizaţiile procurorilor D.N.A. şi DIICOT- O.U.G. nr. 27/2006); repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispoziţiilor legale reprezentat de diferenţa salariată rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu data de 01.08.2015 şi în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare (prin obligarea pârâţilor la plata şi respectiv la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor băneşti corespunzătoare), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, prevăzută de O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti şi de O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

Tribunalul Dâmboviţa a fost învestit cu soluţionarea unui litigiu căruia i se aplică jurisdicţia muncii faţă de dispoziţiile art. 266 din Codul muncii conform cărora "Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.", iar potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul."

Conform art. 129 din C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică in cazul încălcării competentei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Potrivit art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. (1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Se reţine că art. 127 alin. (1), (2), (3) C. proc. civ. reglementează competenţa facultativă în cauzele în care reclamantul/pârâtul are calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar, grefier.

Trebuie menţionat că prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074/18.12.2018, a fost modificată şi completată Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în ceea ce priveşte conţinutul dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ.

Acţiunea dedusă judecăţii a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la data de 2 decembrie 2019, ulterior modificării C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, în cauză rezultând că sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. în formă modificată.

În raport de calitatea reclamanţilor de procurori şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, se pune în discuţie incidenţa alin. (1) al textului de lege aplicabile în cazul în care un judecător ar avea calitatea de reclamant, dispoziţie aplicabilă în mod corespunzător şi procurorilor.

Din interpretarea dispoziţiilor legale precitate instanţa reţine că reclamanţii puteau sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de pârâţi a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv a Curţii de Apel Galaţi.

Reclamanţii au ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Dâmboviţa în acord cu prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale alin. (2)1 al aceluiaşi text de lege care reglementează norme de competenţă teritorială având caracter relativ.

Caracterul facultativ al acestor dispoziţii legale permite aşadar reclamanţilor să recurgă sau nu la acest beneficiu oferit de lege, fără ca acestora să le fie afectată valabilitatea opţiunii.

Aşadar, dreptul de opţiune aparţine, în mod exclusiv, părţii reclamante, iar nu şi părţii pârâte sau instanţei din oficiu care, prin urmare, nu poate reclama pe calea excepţiei de necompetenţă opţiunea procesuală manifestată de partea reclamantă (eventuala schimbare a competenţei s-ar putea obţine pe calea unui alt mecanism, şi anume, cererea de strămutare).

În cauză, reclamanţii, în raport de dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. au ales Tribunalul Dâmboviţa, întrucât aveau posibilitatea să sesizeze una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Tribunalul Dâmboviţa se află în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată cu Curtea de Apel Galaţi în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea reclamanţii, având calitatea de procurori şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor si procurorilor în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

În considerarea celor arătate mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Damboviţa, secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în Tribunalului Dâmboviţa, secţia I Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iulie 2020.