Claim for liquid debt barred by prior insolvency declaration; appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 16 iulie 2020

Asupra recursului formulat:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, la data de 03.02.2015, sub nr. x/2015, reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare - în insolvenţă prin administrator judiciar A.., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată şi să fie obligată pârâta la plata integrală şi imediată a creanţei certe, lichide şi exigibile în cuantum total de 839.674,40 RON.

Prin sentinţa nr. 19 din 21 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare - prin lichidator judiciar C., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. - prin administrator judiciar Divizia Centrala de Insolvenţa IPURL.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta reclamantă Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare prin lichidator judiciar C.., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi în urma rejudecării admiterea cererii de chemare în judecata aşa cum a fost formulată.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a Civilă prin decizia nr. 592/2019 din 03 septembrie 2019 a respins apelul declarat de apelanta reclamantă Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare, prin lichidator judiciar C.., împotriva sentinţei nr. 19 din 21 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar Divizia Centrala de Insolventa I.P.U.R.L ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 592/2019 din 03 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a declarat recurs reclamata Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare prin lichidator judiciar C..

Prin memoriul de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanta Regia Autonomă pentru Activităţi Nucleare prin lichidator judiciar C.. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În preambulul recursului, recurenta prezintă petitul cererii de chemare în judecată şi motivele arătate în susţinerea acesteia şi apreciază că se impunea admiterea acţiunii, având în vedere că s-a solicitat plata unei creanţe certe, lichide şi exigibile deţinută de către reclamantă.

În opinia recurentei, aspectul care se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este reprezentat de greşita interpretare a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, în sensul posibilităţii valorificării unei creanţe născută anterior deschiderii procedurii insolvenţei, ulterior închiderii acesteia şi reinserţiei debitorului în circuitul economic.

În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta apreciază că hotărârea atacată nu este motivată, întrucât deşi pricina nu a beneficiat de o dezlegare pe fond a cauzei, în sensul stabilirii existenţei sau nu a creanţei pretinse, iar în apel se reţine că această creanţă nu mai poate forma obiectul unei cereri în pretenţii ulterior închiderii procedurii de insolvenţă.

Recurenta mai arată că ulterior reinserţiei debitorului B. S.R.L. în circuitul economic, efectul suspensiv al art. 36 din Legea nr. 85/2006 încetează, urmat de reluarea judecării cauzei.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 27.02.2020 a fost încuviinţat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 7.05.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins excepţia nulităţii recursului şi a admis în principiu recursul şi a stabilit termen de judecată la data de 16 iulie 2020.

Analizând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă constată din corecta expunere a situaţiei de fapt reţinută de către instanţele de fond, că această creanţă a fost afirmată la data de 3 februarie 2015, data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, iar procedura insolvenţei împotriva pârâtei s-a deschis la 16 octombrie 2013, potrivit încheierii pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2013, la data de 30 aprilie 2014 fiind confirmat planul de reorganizare.

La data de 12 noiembrie 2013, reclamanta a formulat cerere de creanţă pentru suma de 5.373.877 RON fiind înscrisă în tabelul definitiv de creanţe al pârâtei cu suma de 3.291.271,15 RON, despăgubiri ce decurg din executarea contractelor nr. x şi 472/2012.

Se mai reţine că prejudiciul a cărui reparare se solicită prin prezenta acţiune, a fost constatat prin Raportul de control al Curţii de Conturi nr. 5690 din 29 mai 2013 şi decurge din executarea contractului nr. x/S din 3 septembrie 2009 încheiat cu B. aferent anilor 2011-2012.

Trecând la analiza criticilor formulate prin cererea de recurs, se reţine că aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 85/2006 poate fi subsumată motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere această situaţie de fapt, devin incidente dispoziţiile art. 64 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora orice creditor al unui debitor în insolvenţă, are obligaţia să solicite înscrierea la masa credală pentru valorificarea creanţei sale, fiind obligatoriu să participe la procedura concursuală prevăzută de această lege.

Cererea de admitere a creanţelor trebuie depusă în termenul fixat în sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei, acest drept putând fi exercitat şi de către creditorii ale căror creanţe nu sunt stabilite printr-un titlu, creanţe care nu sunt scadente sau creanţe afectate de condiţii.

De asemenea, potrivit art. 76 din Legea nr. 85/2006 titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut de art. 62 alin. (1) lit. b) va fi decăzut în ce priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură.

Revenind la criticile formulate prin cererea de recurs de către recurenta-reclamantă, potrivit cărora existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, astfel cum susţine aceasta, o îndreptăţeşte la recunoaşterea acestei drept în pricina de faţă, se constată că existenţa prezentului drept de creanţă este anterioară sesizării instanţei prin prezenta cerere de chemare în judecată.

În discuţie fiind o creanţă anterioară deschiderii procedurii insolvenţei, valorificarea acesteia se putea face doar în cadrul procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, aceasta putând forma obiectul unei declaraţii de creanţă, care putea fi formulată anterior înregistrării acţiunii sau pe parcursul suspendării judecării cauzei dispusă în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Dispunerea măsurii suspendării în temeiul dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 a fost justificată de natura specială a procedurii prevăzute de legislaţia în materia insolvenţei, procedură care impune crearea unui cadru unitar, colectiv, consensual şi egalitar în care creditorii unui debitor comun să îşi poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvenţă.

În aceste condiţii, existenţa unor acţiuni paralele cu procedura concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului şi pasivului averii debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării.

În raport de toate aceste considerente, reţinând legalitatea deciziei recurate din perspectiva criticilor invocate, Înalta Curte constată că motivul de casare invocat este nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se reţine că acesta a fost invocat în mod formal, decizia atacată fiind motivată şi argumentată, justificând soluţia pronunţată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.. împotriva deciziei nr. 592/2019 din 03 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă REGIA AUTONOMĂ PENTRU ACTIVITĂŢI NUCLEARE PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.. împotriva deciziei nr. 592/2019 din 03 septembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iulie 2020.