Pension recalculation for pre-1993 overtime and night-shift income; cassation appeal dismissed as inadmissible due to statutory exclusion of judicial review

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19.09.2018 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A. şi Casa Judeţeană de Pensii Prahova, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta Casa Judeţeană de Pensii Prahova la emiterea unei noi decizii de pensionare, cu luarea în considerare a veniturilor prevăzute în adeverinţa nr. x/10.06.2013, emisă de S.C. B. S.A., dar şi a veniturilor suplimentare, conform orelor suplimentare efectuate, inclusiv în timpul nopţii, pe întreaga perioadă de activitate, cuprinsă între 07.01.1964 şi 29.06.1993.

Prin sentinţa civilă nr. 39/11.01.2019, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. B. S.A., invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepţiile lipsei procedurii prealabile şi inadmisibilităţii, invocate de Casa Judeţeană de Pensii Prahova pe calea întâmpinării şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.

Împotriva sentinţei primei instanţe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1374/14.05.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanţelor competente.

În motivare, a arătat că decizia atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât a făcut dovada atât a efectuării orelor suplimentare şi a veniturilor obţinute pentru acestea, cât şi a realizării procedurii prealabile prevăzute la art. 149 şi 150 din Legea nr. 263/2010.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La 29.08.2019, intimata Casa Judeţeană de Pensii Prahova a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

La 09.09.2019, recurenta a răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

La 13.12.2019, recurenta a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 "în procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv şi nesoluţionate prin hotărâre pronunţată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum şi în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum şi în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Pe de altă parte, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Aşadar, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ce priveşte anumite categorii de litigii, în care sunt incluse şi cele vizând asigurările sociale.

În speţă, reclamanta A. a învestit Tribunalul Prahova la data de 19.09.2018 cu un conflict de asigurări sociale, iar decizia atacată a fost pronunţată la 14.05.2019.

Prin urmare, raportat la dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1374/14.05.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2020.