Labor wage dispute; procedural nullity of cassation appeal for failing to address peremption of revision request

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 30 august 2016 (modificată la 14 noiembrie 2016), sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor salariale aferente lunilor iulie şi august 2016, precum şi la achitarea tuturor cheltuielilor necesare funcţionării autoturismului cu numărul de înmatriculare x.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 208 din Legea dialogului social 62/2011, art. 39 alin. (1) şi art. 40 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 actualizată, precum şi dispoziţiile incidente din C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 818/2017 din 6 martie 2017, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., astfel cum a fost modificată şi a obligat pârâta S.C. B. S.R.L. să plătească reclamantului drepturile salariale aferente lunii iulie 2016; a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 818/2017 din 6 martie 2017 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, A. a declarat apel ce a fost înregistrat la 19 aprilie 2017 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, sub acelaşi numărt de dosar.

Prin decizia civilă nr. 2143/2017 din 22 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei primei instanţe.

Prin decizia civilă nr. 2459/2017 din 14 septembrie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a admis cererea formulată de S.C. B. S.R.L. şi a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 2143/2017 din 22 iunie 2017, pronunţată de aceeaşi curte de apel în sensul că 1-a obligat pe apelantul-reclamant la 700 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă.

Împotriva deciziei civile nr. 2459/2017 din 14 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, A. a formulat cerere de revizuire.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă la 19 octombrie 2017, sub nr. x/2017.

Prin decizia civilă nr. 3431/2018 din 12 noiembrie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a constatat perimată cererea de revizuire formulată de A., împotriva deciziei civile nr. 2459/2017 din 14 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 3431/2018 din 12 noiembrie 2018, A. a declarat, în termen legal, recurs, prin care a solicitat anularea în tot a deciziei recurate şi rejudecarea cauzei pe fond, în sensul anulării în tot a hotărârii de completare dispozitiv, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2016.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă în data de 04 martie 2019, sub nr. x/2017.

În motivarea recursului, recurentul susţine că, raportat la conţinutul citaţiei emise la 19 octombrie 2017, a depus la dosarul cauzei, aşa cum i s-a pus în vedere, un înscris prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Pronunţând decizia recurată, recurentul consideră că instanţa de revizuire a încălcat dispoziţiile art. 411 alin. (1) pct. 2, ultima teză din C. proc. civ.

Totodată, recurentul susţine că a solicitat instanţei de revizuire să recalifice acţiunea în contestaţie în anulare, sens în care invocă Decizia nr. 44/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care este obligatorie începând cu data de 28 decembrie 2016, data publicării în Monitorul Oficial al României, potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ.

Arată că instanţa de revizuire a ignorat şi dispoziţiile art. 6 alin. (1) din CEDO cu privire la critica privind nemotivarea hotărârii nr. 2459/2017.

De asemenea, recurentul solicită instanţei de recurs să aibă în vedere argumentele prezentate în concluziile depuse în dosarul de revizuire, la 8 noiembrie 2018, în sensul că la dosar nu există niciun înscris care să dovedească calitatea de reprezentant al avocatului care a emis facturile în vederea acordării cheltuielilor de judecată. Consideră că suma pretinsă şi obţinută este vădit exagerată, prin raportare la valoarea pe care intimata a fost obligată să i-o achite, ca urmare a hotărârii pronunţate de tribunal.

Recurentul nu a menţionat dacă este de acord ca recursul să fie soluţionat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei la 19 martie 2019 .

Intimata S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare la 2 aprilie 2019, cu respectarea termenului legal, prin care a solicitat anularea recursului ca nemotivat, iar, în subsidiar, respingerea ca nefondat, precum şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 RON, conform ordinului de plată anexat .

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 9 aprilie 2019.

La 19 aprilie 2019, recurentul a depus la răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat solicitarea de anulare în tot a hotărârii Curţii de Apel Piteşti nr. 3431/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 7 aprilie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

La 23 aprilie 2020, recurentul a depus punct de vedere la raport, prin care reiterează susţinerile formulate anterior prin recurs, respectiv, prin răspunsul la întâmpinare.

Pentru termenul din 14 iulie 2020, recurentul a formulat în scris anumite precizări, prin intermediul cărora autorul susţine admisibilitatea recursului prin aceea că este motivat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi, separat, o cerere prin care solicită instanţei supreme să aibă în vedere faptul că art. 493 din Legea nr. 134/2010 a fost abrogat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, faţă de înscrisul transmis pentru termenul din 14 iulie 2020, prin care recurentul solicită instanţei supreme să aibă în vedere faptul că art. 493 din Legea nr. 134/2010 a fost abrogat, Înalta Curte reţine că, deşi abrogat prin Legea nr. 310/2018, în considerarea prevederilor art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ. care reglementează procedura de filtrare a recursurilor sunt aplicabile tuturor proceselor în care părţile au deschisă calea extraordinară de atac a recursului, începute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

Cum, în cauza de faţă, procesul a debutat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile.

Aşa fiind, Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod prevăzând sancţiunea nulităţii şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Fiind o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, iar criticile formulate împotriva considerentelor hotărârii recurate să vizeze exclusiv chestiuni de nelegalitate şi să se subsumeze, totodată, cel puţin unuia din aceleaşi motive prevăzute expres şi limitativ de lege.

Având în vedere că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, recursul este o cale extraordinară de atac nedevolutivă, în care instanţa de recurs examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul acestuia să îşi exprime nemulţumirea în condiţiile stabilite de lege.

Obiectul prezentului recurs îl constituie decizia civilă nr. 3431/2018 din 12 noiembrie 2018, prin care Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a constatat perimată cererea de revizuire formulată de A., împotriva deciziei civile nr. 2459/2017 din 14 septembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin care s-a completat dispozitivul hotărârii pronunţate în apel.

Potrivit art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

Cu toate că textul de lege anterior evocat recunoaşte calea de atac a recursului împotriva hotărârii de constatare a perimării, indiferent de materia în care a fost pronunţată, din analiza recursului formulat, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu vizează considerentele reţinute de curtea de apel în motivarea hotărârii recurate.

Aşadar, în loc să combată exclusiv considerentele curţii de apel pe incidentul perimării, a cărui constatare a împiedicat curtea de apel să intre pe fondul cauzei, recurentul se angajează într-o argumentaţie străină de motivele care au dus la pronunţarea deciziei recurate.

Astfel, chiar dacă la momentul declarării recursului decizia recurată nu era încă motivată, autorul avea posibilitatea să îşi motiveze recursul după comunicarea deciziei recurate, în condiţiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ. şi la dispoziţiile art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabile şi în recurs, respectiv "în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului (n.n. recursului) curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului (n.n. recursului) se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."

Mai mult, în încercarea de a subsuma criticile aduse prin cererea de recurs unui motiv de nelegalitate, respectiv celui prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul aduce în atenţia instanţei supreme, prin precizările formulate pentru termenul din 14 iulie 2020, o critică care doar formal ar putea fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ea fiind străină cauzei ca toate celelalte.

În concret, făcând referire la un moment ulterior pronunţării deciziei recurate din 12 noiembrie 2018, recurentul susţine că, la termenul din 21 ianuarie 2019, a solicitat Curţii de Apel Piteşti să constate nulitatea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 3431 din 12 noiembrie 2018, motivat de lipsa dovezii calităţii de reprezentant a persoanei care a semnat cererea formulată în numele intimatei, fără ca instanţa de apel să cerceteze aceste aspect.

Or, având în vedere că, ulterior pronunţării deciziei recurate din 12 noiembrie 2018, curtea de apel a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de completare a dispozitivului deciziei recurate nr. 3431/2018 din 12 noiembrie 2018, Înalta Curte are în vedere că excepţia de care recurentul face vorbire a fost invocată la un alt moment procesual celui din 12 noiembrie 2018 când a fost pronunţată decizia recurată, în urma căruia instanţa a pronunţat o altă decizie care nu face obiectul prezentului recurs.

Reţinând că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu vizează considerentele reţinute de curtea de apel în motivarea deciziei recurate. Nefiind motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că, prin cererea de recurs, nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 489 alin. (2) şi raportat la art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3431/2018 din 12 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Cu privire la cererea intimatei-pârâte de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte constată că înscrisul aflat la dosarul de recurs atestă efectuarea de către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 453 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant A., ca parte căzută în pretenţii, la plata către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 1.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3431/2018 din 12 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în sumă de 1.000 de RON.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iulie 2020.