Insolvency claim challenge: inadmissibility of cassation appeal due to special law limiting recourse to appeal only

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII - a civilă, la 03 august 2017, sub nr. x/2016/a2, contestatoarea debitoare S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata creditoare B. S.A. şi administratorul judiciar C.., în principal, înlăturarea creanţei din tabelul preliminar, iar, în subsidiar, înscrierea acesteia fie sub condiţie suspensivă, fie sub condiţie rezolutorie, în categoria creanţelor chirografare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa civilă nr. 5310 din 03 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea debitoare S.C. A. S.R.L., prin administrator special D., în contradictoriu cu intimata creditoare B. S.A. şi administratorul judiciar C.., având ca obiect "contestaţie la tabelul preliminar", ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile cu nr. 5310 din 03 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a formulat apel S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 1670 A din 19 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul formulat de apelanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 5310/03.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatele C.. şi B. S.A., ca nefondat.

La 19 decembrie 2018, S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 1670 A din 19 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, invocând motivul de recurs prevăzut la art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Cu privire la admisibilitatea recursului, recurenta susţine că, în cadrul dezbaterilor din 12 septembrie 2018, i-a fost respinsă proba cu expertiză contabilă, fără a fi motivată soluţia de respingere, deoarece sentinţa comunicată nu conţine, nici ataşată, nici inclusă, încheierea de şedinţă din respectiva dată, fiind, astfel, grav vătămată în drepturile sale procesuale.

Susţine că, prin demersul său, invocă o încălcare procedurală în timpul judecăţii apelului şi nu corectarea acestuia de către o instanţă de control judiciar, astfel că acest demers asigură, în fapt, doar o judecată imparţială în cadrul unui proces echitabil, care trebuie şi se impune a prima în faţa unui alt mijloc procedural precum inadmisibilitatea, deoarece respectarea principiilor de drept trebuie să fie asigurată a priori.

Prin urmare, atât timp cât, prin prezentul recurs, nu se tinde la un control judiciar al hotărârii vizate, ci doar se urmăreşte asigurarea unui cadru procesual corect şi în acord cu dispoziţiile legii şi ale principiilor fundamentale, statuate şi prin art. 5 şi 6 din CEDO, recurenta apreciază că demersul este admisibil, fiind supus prevederilor C. proc. civ. şi nu ale legii speciale, recursul fiind incident în cauză şi, de altfel, singura posibilitate de a reechilibra cadrul procesual afectat de abaterile menţionate.

În motivarea recursului, recurenta susţine, în esenţă, că dezbaterile în cadrul apelului au avut loc la 12 septembrie 2018, iar pronunţarea s-a amânat pentru data de 19 septembrie 2018, fără ca să i se comunice încheierea din 12 septembrie 2018 şi fără ca aceasta să fie ataşată deciziei ce i-a fost comunicată la 19 noiembrie 2018, aspect care contravine normelor de redactare şi comunicare a hotărârilor judecătoreşti, sancţiunea fiind nulitatea hotărârii.

Practic, prin lipsa acestei încheieri, recurenta consideră că a fost vătămată sub aspectul că s-au respins cereri de probe (proba cu expertiza contabilă solicitată expres în apel), fără a afla motivul respingerii, în condiţiile în care proba solicitată era una determinantă în economia cauzei, fiind singura probă prin care se puteau determina, în mod obiectiv, pretenţiile intimatei, precum şi sub aspectul legalei compuneri a completului de judecată.

În concluzie, recurenta solicită instanţei de recurs să remedieze erorile procesuale care au provocat vătămarea sa pe acest plan procesual, să caseze decizia recurată şi să trimită cauza spre rejudecarea apelului, de către un alt complet, care să-i asigure drepturile procesuale şi garanţiile prevăzute expres de legiuitor sub acest aspect.

Intimata B. S.A. a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat următoarele excepţii: lipsa calităţii de reprezentant, lipsa calităţii procesuale active; nulitatea; inadmisibilitatea; tardivitatea, iar, pe fond, a susţinut că motivele invocate sunt neîntemeiate şi eronate. Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată nici prin întâmpinare şi nici printr-o altă cerere.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a răspuns excepţiilor şi apărărilor formulate de intimată, solicitând instanţei să admită recursul, astfel cum a fost formulat.

Prin rezoluţia completului din 24 mai 2019, s-a dispus, conform prevederilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., prin încheierea din 7 aprilie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus comunicarea raportului către părţi, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din Cod.

Raportul a fost comunicat părţilor la 13 aprilie 2020, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Părţile nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unui punct de vedere cu privire la raport.

Prin rezoluţia din 11 iunie 2020, Completul de filtru nr. 5 a stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la data de 14 iulie 2020.

La termenul din 14 iulie 2020, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare cu privire la excepţia inadmisibilităţii recursului în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu precizarea că, în situaţia în care devine incidentă excepţia inadmisibilităţii recursului, instanţa nu se va mai pronunţa asupra celorlalte excepţii invocate prin întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Aşadar, legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege, neputând fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obţinerii reformării sau retractării unei hotărâri judecătoreşti.

Totodată, legalitatea căilor de atac este, în egală măsură, atât un principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii, cât şi un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Aşa fiind, instanţa supremă are în vedere faptul că, la originea prezentului litigiu se află cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a Civilă, prin care contestatoarea debitoare S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie la tabelul preliminar de creanţe, invocând drept temei al acţiunii dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 85/2014.

Aşadar, cererea de chemare în judecată a fost promovată în cadrul procedurii insolvenţei.

Fiind de competenţa judecătorului sindic, acţiunea este guvernată inclusiv de dispoziţiile procedurale speciale ale Legii nr. 85/2014, astfel încât, vor fi avute în vedere dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel" şi cele prevăzute de art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în conformitate cu care "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive", în forma în vigoare de la data introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei S.C. A. S.R.L., respectiv 6 iunie 2017.

Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) teza finală din Legea 2/2013 cu referire la art. 483 alin. (2), teza finală, din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Nu în ultimul rând, instanţa supremă are în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive … orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs" şi că, în baza alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Reţinând incidenţa criteriului materiei, din coroborarea dispoziţiilor evocate, rezultă că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă, fiind operant principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. S.R.L., prin administrator special E. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 1670A din 19 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. S.R.L., prin administrator special E. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 1670A din 19 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iulie 2020.