Nullity of appeal for non-payment of judicial stamp duty; rejection of opposing party's costs claim due to lack of proof.

Şedinţa publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 martie 2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub numărul x/2014, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A. - Sucursala Decebal, solicitând să se ia act de încetarea contractului de fidejusiune, anexă la contractul de credit nr. x/2012 încheiat între banca pârâtă şi C. S.R.L., cât şi de încetarea actului adiţional nr. x la contractul de fidejusiune semnat la 6 martie 2012, cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 2280-2320 C. civ.

La 9 aprilie 2014 reclamantul a precizat valoarea totală a contractului de credit ca fiind în sumă de 580.000 EUR, echivalentul a 2.627.400 RON, iar la 3 iulie 2014 a completat acţiunea introductivă, în sensul lărgirii cadrului procesual prin introducerea în cauză şi a B. S.A., în calitate de pârâtă.

De asemenea, la termenul de judecată din 19 septembrie 2014, reclamantul şi-a completat acţiunea cu un capăt de cerere subsidiar, solicitând constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale prin care, în calitate de fidejusor a renunţat la beneficiul de discuţiune şi diviziune, susţinând că a fost introdusă abuziv de pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 5355 din 31 octombrie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea introductivă precizată, ca neîntemeiată şi a luat act de solicitarea de a se acorda pe cale separată cheltuielile de judecată.

La 16 martie 2015, reclamantul A. a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinţei mai sus evocate, solicitând primei instanţe să se pronunţe şi asupra petitului privind "constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale prin care, în calitate de fidejusor, a renunţat la beneficiul de discuţiune şi diviziune (...).

Prin sentinţa civilă nr. 1963 din 20 aprilie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea.

Împotriva hotărârilor sus-menţionate, reclamantul A. a declarat apel, solicitând admiterea ambelor apeluri astfel cum au fost formulate, anularea sentinţelor apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea obţinerii unei sentinţe unitare, având în vedere că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe capătul doi de cerere introdus la primul termen de judecată prin cererea de completare a petitului acţiunii din 19 septembrie 2014.

Apelurile au fost înaintate Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fiind înregistrate sub acelaşi număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 100A din 21 ianuarie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ambele apeluri, ca nefondate, obligând, totodată, apelantul-reclamant la plata sumei de 2.942 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, în favoarea intimatei-pârâte.

Împotriva deciziei civile nr. 100A/2016 din 21 ianuarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 1266-1270, art. 2320 alin. (1), art. 2545 din C. civ. şi art. 61, art. 62 şi art. 226 din Legea societăţilor nr. 31/1990.

Prin rezoluţia de primire a dosarului s-a constatat că cererea de recurs formulată de reclamantul A. nu are anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 14.910,5 RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, calculată la valoarea de 580.000 euro a contractului, la cursul BNR din 27 aprilie 2017 de la data introducerii recursului (1 euro fiind cotat la 4,52 RON).

În aceste condiţii, prin adresa comunicată recurentului, Înalta Curte i-a pus în vedere să complinească lipsa de mai sus.

Prin răspunsul transmis la dosar, recurentul a învederat că odată cu cererea de recurs a formulat şi cerere de ajutor public judiciar.

Prin încheierea din 24 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2014, cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost respinsă.

Împotriva acestei din urmă hotărâri petentul a formulat cerere de reexaminare.

Prin încheierea din 14 februarie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2014 cererea de reexaminare a încheierii din 24 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost respinsă.

Intimata-pârâtă a formulat, la 24 iulie 2017, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii extraordinare de atac ca nefondată, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea prezentei cauze, fără să facă dovada efectuării acestora.

Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ. a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 7 aprilie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Faţă de raportul comunicat, doar intimata-pârâtă B. S.A. a depus punct de vedere la raport, prin care susţine că singura soluţie care se impune este anularea căii extraordinare de atac în procedura de filtru, nefiind îndeplinită condiţia extrinsecă constând în timbrajul cererii.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată de intimată, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013, " În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON", iar conform art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În aplicarea acestor texte de lege, instanţa supremă constată că, prin adresa comunicată la 12 mai 2017, recurentului i s-a pus în vedere, în procedura de filtrare a recursului, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 14910,5 RON, sub sancţiunea anulării recursului .

Având în vedere că recurentul A. nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, datorată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 100A din 21 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Referitor la cererea intimatei B. S.A. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil şi în recurs conform art. 494 C. proc. civ., instanţa supremă constată că intimata nu a depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea la recurs.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata B. S.A. privind obligarea recurentului A. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 100A din 21 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Respinge cererea intimatei B. S.A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 iulie 2020.