Fatal road accident damages ruling upheld after claimants' appeal nullified for formal procedural defects

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2020

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29.03.2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R. au chemat în judecată pe pârâta S. S.A., prin S.C. T. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu şi cu intervenientul forţat U., să oblige pârâta la plata sumei de 3.500.000 euro, cu titlu de daune morale, astfel: 50.000 euro pentru A., ca urmare a vătămării corporale suferite şi 500.000 euro pentru decesul soţului său, V.; 400.000 euro pentru B., ca urmare a decesului tatălui său, V.; 66.666 euro către C., pentru decesul bunicului său, V.; 400.000 euro către D., ca urmare a decesului tatălui său, V.; 66.666 euro către F., pentru decesul bunicului său, V.; 66.666 euro pentru E., ca urmare a decesului bunicului său, V.; 50.000 euro către G., pentru decesul fratelui său, V.; 50.000 euro către H., ca urmare a decesului fratelui său, V.; 50.000 euro către I., pentru decesul fratelui său, V.; 50.000 euro pentru J., ca urmare a decesului fratelui său, V.; 50.000 euro către K., pentru vătămarea corporală suferită şi 500.000 euro, pentru decesul soţiei sale, W.; 400.000 euro către L., ca urmare a decesului mamei sale, W.; 400.000 euro către M., pentru decesul mamei sale, W.; 150.000 euro către N., ca urmare a decesului bunicii sale, W.; 50.000 euro către O., pentru decesul fiicei sale, W.; 66.666 euro pentru P., ca urmare a decesului surorii sale, W.; 66.666 euro către Q., pentru decesul surorii sale, W. şi 66.666 euro către R., ca urmare a decesului surorii sale, W..

De asemenea, au mai solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamanta A. a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi la plata către reclamanţii K. şi M. a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare şi pentru consiliere psihologică, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1029/05.04.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească următoarele sume, în echivalent în RON la cursul afişat de B.N.R. la data plăţii, cu titlu de daune morale: reclamantei A., suma de 60.000 euro (15.000 euro pentru propriile vătămări şi 45.000 euro, ca urmare a decesului soţului său); reclamantei B., suma de 40.000 euro; reclamantului C., suma de 15.000 euro; reclamantului D., suma de 40.000 euro; reclamantului F., suma de 20.000 euro; reclamantei E., suma de 20.000 euro; reclamantului G., suma de 10.000 euro; reclamantei H., suma de 10.000 euro; reclamantei I., suma de 10.000 euro; reclamantului J., suma de 10.000 euro; reclamantului K., suma de 60.000 euro (15.000 euro pentru propriile vătămări şi 45.000 euro, ca urmare a decesului soţiei sale); reclamantului M., suma de 40.000 euro; reclamantei L., suma de 40.000 euro; reclamantei N. suma de 20.000 euro; reclamantei O., suma de 30.000 euro; reclamantei P., suma de 10.000 euro; reclamantei Q., suma de 10.000 euro şi reclamantei R., suma de 10.000 euro.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost obligată pârâta la plata către reclamantul K. a sumei de 616,56 RON, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale şi către reclamantul M. a sumei de 1.676,56 RON, cu acelaşi titlu; a fost respinsă în rest acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, toate părţile au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 743/19.04.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelurile şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâta să plătească cu titlu de daune morale următoarele sume, în echivalent în RON la cursul afişat de B.N.R. la data plăţii: reclamantei A., suma de 35.000 euro (15.000 euro pentru propriile vătămări şi 20.000 euro, ca urmare a decesului soţului său); reclamantei B., suma de 20.000 euro; reclamantului C., suma de 10.000 euro; reclamantului D., suma de 20.000 euro; reclamantului F., suma de 10.000 euro; reclamantei E., suma de 10.000 euro; reclamantului K., suma de 35.000 euro (15.000 euro pentru propriile vătămări şi 20.000 euro, ca urmare a decesului soţiei sale); reclamantului M., suma de 20.000 euro, reclamantei L., suma de 20.000 euro; reclamantei N., suma de 5.000 euro şi reclamantei O., suma de 20.000 euro.

De asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamantul K. a sumei de 5.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, către reclamantul M. a sumei de 5.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale şi către reclamanta A. a sumei de 10.000 RON, cu acelaşi titlu, menţinându-se în rest sentinţa apelată; a fost respinsă ca nefondată solicitarea apelanţilor-reclamanţi de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei din apel, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R. au declarat recurs, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanţei de apel.

În motivare, au reiterat situaţia de fapt şi au susţinut că decizia atacată cuprinde motive contradictorii şi nu a avut în vedere întreaga jurisprudenţă depusă la dosar.

Astfel, au susţinut că instanţa de apel şi-a contrazis pe parcursul motivării propriile argumente.

Cu titlu de exemplu, au arătat că, după ce a reţinut iniţial că "nicio sumă de bani nu poate înlocui această pierdere imensă şi nu poate alina durerea produsă, mai ales într-un context factual atât de absurd - accident de maşină cauzat de neatenţia impardonabilă a intervenientului forţat ocupat cu agresarea unei persoane pe care o luase în maşină (din acest punct de vedere neputându-se afirma că acest cuantum ar fi exagerat)" -, ulterior a constatat că despăgubirile "nu pot depăşi un nivel rezonabil, fără a ţine cont de nivelul de dezvoltare al societăţii".

Totodată, după ce a reţinut că "acordarea unor despăgubiri morale nu are o legătură directă cu modul subiectiv, individual, în care suferă fiecare în parte, ci cu o apreciere abstractă, socio-juridico-economică, asupra unui nivel al despăgubirilor care să creeze un sentiment reparator pentru suferinzi, daunele morale nu pot fi niciodată un preţ exact al suferinţei resimţite", ulterior a apreciat că "instanţa este cea chemată să aplice legea la un caz particular, iar varietatea situaţiilor faptice raportat la scala consecinţelor explică tocmai diferenţele între sumele acordate în situaţii care, în aparenţă, sunt similare."

Au subliniat recurenţii că instanţa de apel a preferat să raporteze cuantumul despăgubirilor la un criteriu abstract, iar nu la situaţia de fapt reală, dar şi că argumentele potrivit cărora acordarea despăgubirilor morale trebuie să ţină seama de un criteriu abstract le contrazic pe cele potrivit cărora instanţa este chemată să judece în concret.

În continuare, au evocat jurisprudenţa instanţei supreme, susţinând că, potrivit acesteia, la stabilirea cuantumului daunelor morale instanţa trebuie să aibă în vedere toate aspectele particulare ale speţei, iar nu criterii generale şi abstracte; or, în speţă, trauma lor nu a fost raportată la circumstanţele concrete în care a avut loc accidentul rutier, deşi depuseseră la dosar sentinţa penală nr. 243/24.05.2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, care are autoritate de lucru judecat cu privire la existenţa faptei, persoana care a săvârşit-o şi vinovăţia ei.

Au mai arătat recurenţii că instanţa de apel a analizat doar parţial jurisprudenţa depusă la dosar, fără a face referire la hotărârile judecătoreşti prin care, în alte speţe, au fost acordate despăgubiri membrilor familiilor victimelor într-un cuantum mai ridicat decât în prezenta cauză.

În acest context, au evocat decizia nr. 422/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi au subliniat că instanţa supremă a statuat că jurisprudenţa reprezintă un reper legal în stabilirea cuantumului despăgubirilor morale în cazul suferinţelor cauzate printr-un accident rutier.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenţii aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În speţă, recurenţii au indicat în mod expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte apreciază că susţinerile recurenţilor, în sensul că argumentele potrivit cărora acordarea despăgubirilor trebuie să ţină seama de un criteriu abstract le contrazic pe cele potrivit cărora instanţa este chemată să judece în concret, nu pot fi examinate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât contradicţia la care se referă art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., atunci când vizează doar considerentele, trebuie să fie una de natură să conducă spre concluzia că hotărârea este practic nemotivată. Se întâlnesc asemenea situaţii atunci când din unele considerente rezultă temeinicia cererii, dar din altele, netemeinicia sau atunci când se reţine caracterul fondat concomitent a două cereri, cu toate că ele s-ar exclude reciproc.

Or, în speţă, recurenţii invocă o presupusă contradicţie, pornind de la considerentele deciziei atacate potrivit cărora "stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, însă instanţa trebuie să se raporteze la consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, etc., dar şi la nivelul de dezvoltare al societăţii."

Aşadar, recurenţii îşi exprimă în fapt nemulţumirea faţă de modul de apreciere a criteriilor în funcţie de care au fost acordate despăgubirile, aspecte care nu se încadrează în controlul de legalitate ce se efectuează în calea de atac nedevolutivă a recursului.

Aşa fiind, magistratul-asistent raportor apreciază că motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat doar formal.

De asemenea, apreciază că, în lipsa indicării normei de drept material încălcate sau greşit aplicate, criticile recurenţilor vizând analiza doar parţială a jurisprudenţei depuse la dosar nu pot fi circumscrise ipotezelor reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Altfel spus, dat fiind că nu se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a unor texte de lege care să conţină criterii în funcţie de care se determină cuantumul despăgubirilor morale, nu sunt întrunite exigenţele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenţii nu au formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar cele reglementate de pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate doar formal.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R. împotriva deciziei civile nr. 743/19.04.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2020.