Cassation inadmissible in social insurance litigation due to finality of appeal decision under principle of legality of appeals

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02 august 2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Tulcea la recalcularea pensiei stabilită prin deciziile de pensionare deoarece există erori în calculul pensiei, în decizia de pensionare nr. 34059/02.12.2016 a fost stabilită o vechime de 43 ani 1 luna şi 7 zile, iar în decizia nr. 132270/31.07.2017, a fost stabilită o vechime de 41 ani 10 luni şi 16 zile; la stabilirea pensiei pentru limită de vârsta deoarece conform noilor modificări întruneşte toate condiţiile privind acordarea pensiei pentru limita de vârsta; precum şi obligarea pârâtei la calcularea pensiei prin valorificarea sumele brute ce reprezintă orele suplimentare, sporurile de noapte, sporurile pentru condiţii deosebite.

Prin sentinţa civilă nr. 1412/16.10.2018, Tribunalul Tulcea a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., calificat apel la termenul din 16.04.2019, având în vedere data înregistrării cauzei şi obiectul acesteia.

Prin decizia civilă nr. 228/As din 16.04.2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a fost respins apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 1412/16.10.2018, pronunţate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII TULCEA, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A., intemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4,5,6 şi 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii, recurentul expune situaţia de fapt şi îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia dată prin decizia atacată.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor, iar fiecare dintre părţi a depus câte un punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 5 martie 2020, constatându-se că recursul nu poate fi soluţionat conform dispoziţiilor art. 493 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-Civilă a admis, în principiu, recursul şi a acordat termen pentru judecata acestuia.

Este de menţionat că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs este formulat împotriva unei decizii pronunţate într-un litigiu de asigurări sociale.

Conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

Conform art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 228/AS din 16 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 228/AS din 16 aprilie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iulie 2020.