Jurisdictional conflict over salary claims against a court as employer: application of Art. 127 C. proc. civ. to former judges suing their former institution

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2020

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.03.2019 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Galaţi, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâtul la plata diferenţelor salariale rezultate ca urmare a stabilirii indemnizaţiei de încadrare brute lunare prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 440,154 RON, pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 484,169 RON, începând cu data de 01.12.2015 până la 01.02.2019, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală, de la momentul scadenţei lunare până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 816/14.05.2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut, în esenţă, că reclamantele au fost eliberate din funcţia de judecător la Tribunalul Galaţi prin pensionare, la 04.02.2019, astfel că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care instituie obligaţia sesizării uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care reclamantul îşi desfăşoară activitatea.

Notând că locul de muncă al reclamantelor a fost Tribunalul Galaţi, a evocat dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2010 şi art. 269 alin. (2) din Codul Muncii şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la 25.07.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 1371/05.12.2019, Tribunalului Galaţi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă; totodată, a dispus suspendarea judecăţii cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a evocat dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. şi decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23.07.2018 şi a reţinut, în esenţă, că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (21) C. proc. civ., introdus prin Legea nr. 310/17/12/2018, potrivit cărora "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz."

Reţinând că Tribunalul Galaţi are calitatea de pârât şi tot această instanţă ar urma să soluţioneze acţiunea, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamantele au învestit Tribunalul Dâmboviţa cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Galaţi.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care îşi acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.

Cum Tribunalul Galaţi are calitatea de pârât, este atrasă incidenţa art. 127 alin. (21) C. proc. civ., astfel că nu prezintă relevanţă faptul că reclamantele şi-au încetat activitatea prin pensionare.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Reclamantele au învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Dâmboviţa, aflat în circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Galaţi, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Galaţi, instanţă competentă, potrivit legii, să soluţioneze cauza.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că acestea şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2020.