Inadmissibility of cassation against appellate denial of arbitration annulment under pre-2017 CPC

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la 5 iulie 2016 reclamanta A. S.A., în insolvenţă, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., C. S.R.L., în insolvenţă, şi D. S.R.L., obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie bunurile mobile enumerate în anexa 1 la cererea de chemare în judecată, să-i restituie fructele produse de bunurile mobile menţionate, respectiv prejudiciul cauzat prin folosinţa bunurilor, evaluat la 4500 RON/lună, începând cu data de 9.03.2016 şi până la restituirea acestora. În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata contravalorii bunurilor mobile menţionate, respectiv suma de 181.802,72 RON, actualizată cu rata inflaţiei, începând cu data de 9.03.2016 şi până la data plăţii efective; la restituirea fructelor produse de aceste bunuri mobile, respectiv suma de 4500 RON/lună, începând cu data de 9.03.2016.

Prin sentinţa civilă nr. 2962/2017, reţinându-se că în contractele de închiriere ce formează obiectul judecăţii sunt inserate clauze compromisorii ce atrag competenţa Curţii de Arbitraj Tribunalul arbitral, Judecătoria Piteşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură.

Prin sentinţa arbitrală nr. 1 din 11.06.2018 pronunţată Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a fost admisă în parte cererea de arbitrare formulată de reclamantă şi a fost obligată pârâta B. S.A. să-i restituie, în deplină proprietate şi posesie, bunurile mobile enumerate la filele x din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul E., raport pe care 1-a omologat.

Împotriva acestei sentinţe a formulat acţiune în anulare pârâta B. S.A., invocând motivele prevăzute la art. 608 lit. b), e) şi h) din C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 38F-COM din 15 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamanta B. S.A., privind anularea Sentinţei arbitrale nr. 1 din 11 iunie 2018, pronunţată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Argeş, în dosarul arbitral nr. x/2017, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., prin administrator judiciar Casa de Insolvenţă Transilvania - Filiala Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs B. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar pe fond admiterea cererii în anularea sentinţei arbitrale.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Prin încheierea din 5 martie 2020, constatându-se că recursul nu poate fi soluţionat conform dispoziţiilor art. 493 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-Civilă a admis, în principiu, recursul şi a acordat termen pentru judecata acestuia.

Este de menţionat că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs este formulat împotriva împotriva sentinţei nr. 38F-COM din 15 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin care a fost respinsă acţiunea în anulare.

Dispoziţiile art. 613 alin. (4), coroborat cu art. 613 alin. (3) din C. proc. civ., în vigoare la data înregistrării dosarului, prevedeau că numai hotărârea prin care curtea de apel a admis acţiunea în anulare şi a anulat hotărârea arbitrală este supusă recursului.

Prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi a unor acte normative conexe, care a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017, a fost modificat art. 613 alin. (4) din noul C. proc. civ., în sensul că "(4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului."

Conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecăţii, în întregul ei, este guvernată de dispoziţiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Raportat la faptul că data iniţială a dosarului este 5.07.2016, rezultă că la momentul înregistrării acţiunii erau în vigoare dispoziţiile art. 613 alin. (3) şi alin. (4) din noul C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile curţii de apel sunt supuse recursului numai în cazul admiterii acţiunii în anulare, prin urmare împotriva sentinţei atacate nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei nr. 38/F-COM din 15 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinţei nr. 38/F-COM din 15 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iulie 2020.