Pensioner’s recourse against annulment ruling held inadmissible as social insurance judgments are appeal-only.

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/2017, contestatorul A. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 15137/23.08.2017, pronunţată de Comisia de Contestaţii Pensii MAI, precum şi împotriva Deciziei de recalculare a pensiei de Serviciu pentru limita de vârsta nr. x/06.07.2017, solicitând anularea hotărârii Comisiei de Contestaţii a MAI şi a deciziei de recalculare a pensiei şi obligarea intimatelor să reactualizeze pensia reclamantului în funcţie de următoarele criterii: ţinând cont şi de suma de 1183 RON, care reprezintă perioada valorificată în baza Legii 263/2010 pentru anii 2004-2015, când a cotizat suplimentar la sistemul public de pensii; prin aplicarea procentului de 15% la întreaga pensie, conform art. 11 din Legea 80/1995, pentru Meritul Militar clasa a-II-a.

Prin sentinţa civilă nr. 375/07.06.2018 pronunţată de Tribunalul Brăila a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele Comisia de Contestaţii Pensii MAI şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul A., solicitând anularea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare sau reţinând cauza spre rejudecare, să se admită contestaţia ţinând cont de concluziile expertului.

Prin decizia civilă nr. 646/2018 din 25 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorul A., împotriva sentinţei civile nr. 375/07.06.2018 pronunţată de Tribunalul Brăila.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, contestatorul A. a formulat în temeiul art. 503 alin. (3) în referire la art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 4 din noul C. proc. civ. şi în contradictoriu cu intimaţii Casa de pensii sectorială a Ministerului Afacerilor Interne şi Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 646/25.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2017.

Prin decizia civilă nr. 19/2019 din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 646/25.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei civile nr. 19/2019 din 22 ianuarie 2019, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a declarat "apel" contestatorul A..în temeiul art. 508 alin. (4) C. proc. civ. în referire la art. 466-482 din acelaşi cod.

În cuprinsul cererii formulate, autorul căii de atac nu a indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Autorul căii de atac a arătat că înţelege să formuleze "apel" împotriva deciziei nr. 19/22.01.2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi in dosarul x/2018, prin care s-a respins contestaţia, urmând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei, fie cu trimitere spre rejudecarea cauzei la instanţa competentă, fie reţinând cauza spre rejudecare sa se admită apelul, sa se anuleze decizia atacată, iar in rejudecare să se admită contestaţia in anulare, in sensul anularii deciziei Curţii de Apel Galaţi nr. 646/25.10.2018, pronunţate în dosarul nr. x/2017 şi, implicit, a sentinţei instanţei de fond nr. 375/07.06.2018, pronunţate în dosarul x/2017 de Tribunalul Brăila,.

După expunerea parcursului procesual al cauzei şi prezentarea situaţiei de fapt, s-a susţinut, în esenţă, că "apelul" în prezenta speţă este determinat de faptul că nici o instanţă nu a analizat legislaţia integrală aplicabilă procedurii de recalculare, fără a se analiza respectarea Legii 24/2000, precum şi celelalte prevederi din actele normative tangente cu Legea nr. 223/2015, care împreună pot da imaginea clară a modului defectuos în care se procedează, nu numai în cazul său.

Este evident că eroarea materiala comisă de toate instanţele a dus la neluarea in considerare a perioadei valorificate 2004-2015, după deschiderea dreptului de pensie din 2004 şi nici sporurile aferente unor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridica cu a contestaorului, cu consecinţa stabilirii unei pensii la 01.01.2016, conform rezultatului expertizei care a fost ignorată de instanţa de fond şi cea de apel, s-a mai arătat.

În concluzie, s-a solicitat admiterea "apelului" aşa cum a fost formulat faţă de Decizia nr. 19/29.01.2019, pronutată in dosarul nr. x/2018, care a soluţionat contestaţia in anulare, cu cheltuieli de judecata.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. in referire la art. 466-482 din acelaşi cod, Legea 223/2015, Ordinul MAI 31/2016, Ordinul MAI 39/2016, Legea 24/2000 si celelalte dispoziţii legale la care am făcut referire in apel.

Intimata-pârâtă Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare, la 8 aprilie 2019, prin care a solicitat respingerea recursului (apel, conform cererii părţii) ca inadmisibil, faţă de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 483 alin. (2), art. 508 alin. (4) din acelaşi cod în referire la art. 100, 101 şi 103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare, la 15 aprilie 2019, prin care a susţinut că decizia atacată este definitivă şi a solicitat respingerea căii de atac, în temeiul art. 508 alin. (4) C. proc. civ. cu referire la art. 129 din Constituţia României, ca inadmisibilă.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, la 25 aprilie 2019, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate prin întâmpinări şi admiterea "apelului" aşa cum a fost formulat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 3 octombrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului către părţi, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus punct de vedere la raport prin care a apreciat că recursul este inadmisibil.

La 21.10.2019, recurentul a depus punct de vedere la raport prin care a arătat că nu este de acord cu opinia exprimată în raport.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2020, constatându-se că recursul nu poate fi soluţionat conform dispoziţiilor art. 493 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-Civilă a admis, în principiu, recursul şi a acordat termen pentru judecata acestuia.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Se reţine că prezentul recurs este formulat împotriva deciziei civile nr. 19/2019 din 22 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată faţă de o decizie pronunţată, în apel, într-o cauză având ca obiect asigurări sociale.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat prevăd că:

"Jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel.", art. 101 prevede că:

"Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale. ", iar art. 103 dispune că:

"Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Totodată, potrivit art. 104 din Legea nr. 223/2015, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi a Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.

De asemenea, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţia în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

În temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I Noul C. proc. civ.

Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 19/2019 din 22 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 19/2019 din 22 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iulie 2020.