Appeal against refusal to reinstate case dismissed as moot after underlying judgment became final

Şedinţa publică din data de 9 iulie 2020

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

În cursul soluţionării recursului promovat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 295/17.08.2018 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMPANIA JUDEŢEANĂ APA SERV, prin încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost suspendată judecata recursului, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Ulterior, s-a solicitat repunerea cauzei pe rol, iar prin încheierea din 14 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de repunere pe rol, având în vedere că nu s-a solicitat judecata în lipsă.

Văzând adresa din 19 martie 2019, prin care Curtea de Apel Bacău a înaintat recursul formulat împotriva încheierii din 14 ianuarie 2019 către instanţa supremă şi ţinând cont de dispoziţiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, cererea recurentei a fost recalificată ca fiind cerere de recurs.

Împotriva încheierii din 14 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017 a formulat recurs A.

În cuprinsul cererii de recurs, dl. B. a arătat că nu a formulat solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, întrucât a promis că la termenul din 14 ianuarie 2019, va fi prezent la Curtea de Apel Bacău; totodată a susţinut că, începând cu 5 ianuarie 2019, s-a îmbolnăvit grav, fiind internat în spital circa 2 luni de zile.

Ţinând seama de starea sa de sănătate actuală, convalescenţă cu capacitate scăzută de deplasare, motricitate diminuată, rezistenţă minimă la efort, dl. B. a solicitat, ca la termenul din 20 martie 2019, în cazul în care nu se va prezenta din motivele arătate mai sus, cauza să fie judecată în lipsă.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., care a fost comunicat părţilor.

Prin încheierea din 13 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis, în principiu, recursul şi a acordat termen pentru judecata acestuia.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia rămânerii fără interes a căii extraordinare de atac, a reţinut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 14 ianuarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, prin care a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată în cauză, având în vedere că partea nu a solicitat judecata în lipsă.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiţia interesului trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Cerinţa interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, iar nu numai la momentul introducerii acţiunii, întrucât prin hotărârea sa instanţa de judecată este chemată să se pronunţe în concret cu privire la valorificarea unui drept, iar nu pe aspecte teoretice şi academice.

Totodată, conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În cauză, se constată că obiectul recursului este reprezentat de o încheiere pronunţată de Curtea de Apel Bacău prin care a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată în cauză, având în vedere că partea nu a solicitat judecata în lipsă.

Potrivit evidenţelor informatizate ale instanţei, dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bacău a fost soluţionat prin decizia civilă nr. 610/2019 din 2 decembrie 2019, rămasă definitivă prin nerecurare.

Aşadar, se constată că, ulterior promovării prezentului recurs, Curtea de Apel Bacău a soluţionat, printr-o hotărâre rămasă definitivă prin nerecurare, dosarul în cadrul căruia a fost respinsă cererea de repunere pe rol.

Conform dispoziţiilor art. 414 C. proc. civ.: "(1)Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă. (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Prin urmare, potrivit art. 414 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară, cât timp durează suspendarea cursului judecăţii dosarului.

Interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurenta nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât efectele încheierii recurate s-au produs până la soluţionarea dosarului x/2017 al Curţii de Apel Bacău.

În speţă, întrucât recursul promovat de reclamantă a rămas fără interes, demersul procesual nemaiavând o finalitate practică din punct de vedere juridic, instanţa supremă impune concluzia că autoarea recursului nu mai justifică interes în soluţionarea căii extraordinare de atac din moment ce scopul urmărit, respectiv continuarea judecăţii, nu mai poate fi atins.

În considerarea celor anterior expuse, constatând că în prezent demersul procesual nu mai aduce nici un folos practic recurentei, Înalta Curte va respinge recursul ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 14 ianuarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 iulie 2020.